Execution of transferred foreign penalty: dispute over cumulative sentence calculation following partial recognition of foreign judgments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal by the convicted person, thereby upholding the Timișoara Court of Appeal’s decision to maintain the execution of a resultant prison sentence of 9 years and 9 months, plus costs. The dispute concerned the calculation of the remaining term after the transfer of the convicted individual from Italy to Romania for the execution of an international sentence; the appellant argued that the cumulative sentence should be reduced by 2 years and 3 months corresponding to three Italian judgments that were not recognized in Romania, claiming the correct remaining term was 8 years, 8 months, and 13 days. The court rejected this argument, determining that the Romanian court correctly recognized only four of the seven Italian judgments based on jurisdictional verification and that the resultant sentence was properly calculated by cumulating the penalties from the recognized judgments (6 years, 2 years and 9 months, and two 6-month terms) minus the time already served. The decisive legal basis included the requirements for the recognition of foreign criminal judgments under Article 166(6)(a) of Law No. 302/2004, the deduction of time served under Article 156(1) of the same Law and Article 73 of the Penal Code, and the procedural scope of execution appeals under Article 598 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 73 din C. pen, art. 555 din C. proc. pen, art. 598 din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Execution of transferred foreign penalty: dispute over cumulative sentence calculation following partial recognition of foreign judgments: The dispute concerned the calculation of the remaining term after the transfer of the convicted individual from Italy to Romania for the execution of an international sentence; the appellant argued that the cumulative sentence should be reduced by 2 years and 3 months corresponding to three Italian judgments that were not recognized in Romania, claiming the correct remaining term was 8 years, 8 months, and 13 days. The court rejected this argument, determining that the Romanian court correctly recognized only four of the seven Italian judgments based on jurisdictional verification and that the resultant sentence was properly calculated by cumulating the penalties from the recognized judgments (6 years, 2 years and 9 months, and two 6-month terms) minus the time already served. The decisive legal basis included the requirements for the recognition of foreign criminal judgments under Article 166(6)(a) of Law No. 302/2004, the deduction of time served under Article 156(1) of the same Law and Article 73 of the Penal Code, and the procedural scope of execution appeals under Article 598 of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision applied in the dispositive to impose judicial costs on the contestator.
Provision applied in the dispositive to assign the legal aid attorney's fees to the state.
Full text
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2025
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135/PI din 24 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A. cu privire la sentinţa penală nr. 238/PI/din data de 05.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.11.2022.
Pentru a hotărî în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238/PI din data de 05.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă la data de 11.11.2022 prin neapelare, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de transfer într-un penitenciar din România referitor la persoana condamnată A., cerere formulată de autorităţile judiciare italiene şi, în consecinţă: în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis în parte cererea formulată de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Portdenone, Italia şi s-a dispus recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:
- sentinţa penală nr. 3523/2016 pronunţată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R.; nr. 4814/2015 a Curţii de Apel din Veneţia, secţia a II-a Penală, în reformarea sentinţei nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018 prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă;
- sentinţa penală nr. 463/2016 pronunţată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R.; 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentinţa penală nr. 879/2017 a Curţii de Apel din Veneţia, din data de 02.03.2017, rămasă definitivă la data de 16.11.2018 prin care s-a dispus condamnarea susnumitului la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea a 22 de infracţiunii, în conformitate cu dispoziţiile C. pen. italian;
- sentinţa penală nr. 422/2019 pronunţată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB.; nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat;
- sentinţa penală nr. 697/2018 pronunţată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentinţa nr. 88/2020 a Curţii de Apel din Trieste, din data de 20.01.2020, rămasă definitivă la data de 07.09.2020 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 9 ani şi 9 luni închisoare precum şi transferarea persoanei condamnate A. şi executarea în regim de detenţie pe teritoriul României a restului de pedeapsă 9 ani şi 9 luni închisoare din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare şi 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 73 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsă, perioada executată din data de 14.11.2018, la zi.
În baza art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinţei.
Verificând actele dosarului, instanţa a constatat că din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Republica Italia depus la dosarul nr. x/2022, a rezultat că numitul A. a fost condamnat prin 7 sentinţe la o pedeapsă rezultantă de 11 ani, 11 luni închisoare şi o lună arest. Din această pedeapsă au fost deduse perioadele executate pentru un total de 1 an şi 17 zile închisoare, rămânând de executat un rest de pedeapsă rezultantă de 10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare şi o lună arest.
Prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia s-a solicitat recunoaşterea sentinţelor şi transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării unui rest de pedeapsă de 3943 zile închisoare (10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare şi 1 lună de arest), din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare şi 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018 şi din care a executat 898 de zile (2 ani, 5 luni şi 28 zile) închisoare, conform calculului efectuat la data de 11.05.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 26.10.2029.
S-a menţionat că, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara a recunoscut 4 sentinţe respectiv sentinţa penală nr. 3523/2016, pronunţată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R.; nr. 4814/2015 a Curţii de Apel din Veneţia, secţia a Il-a Penală, în reformarea sentinţei nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare; sentinţa penală nr. 463/2016, pronunţată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R.; 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentinţa penală nr. 879/2017 a Curţii de Apel din Veneţia, din data de 02.03.2017, rămasă definitivă la data de 16.11.2018 (sentinţa 4 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare; sentinţa penală nr. 422/2019, pronunţată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB.; nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019 (sentinţa 5 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare; sentinţa penală nr. 697/2018, pronunţată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentinţa nr. 88/2020 a Curţii de Apel din Trieste, din data de 20.01.2020, rămasă definitivă la data de 07.09.2020 (sentinţa 7 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare. Aceste pedepse cumulate (2 ani şi 9 luni + 6 ani + 6 luni +6 luni) însumează o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 9 luni închisoare, cum corect s-a dispus şi prin sentinţa penală nr. 238 din data de 05.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2022. Din această pedeapsă de 9 ani şi 9 luni închisoare, s-a dedus perioada executată de la data de 14.11.2018 până la data pronunţării sentinţei, respectiv 05.10.2022.
Astfel, susţinerea petentului că pedeapsa rezultantă din cele 7 sentinţe este de 10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare şi 1 lună de arest este nereală. Aşa cum s-a arătat, potrivit certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani, 11 luni închisoare şi 1 lună de arest, din care au fost deduse perioadele executate pentru un total de 1 an şi 17 zile închisoare, rămânând de executat un rest de 3943 zile închisoare (10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare şi 1 lună de arest).
Referitor la solicitarea petentului din cererea de contestaţie la executare, de deducere a perioadei executate în Italia şi în România, s-a menţionat că la termenul de judecată din data de 03.06.2025, petentul şi-a precizat contestaţia arătând că nu mai susţine această solicitare întrucât a mai formulat anterior o contestaţie la executare care s-a soluţionat definitiv, prin care s-a stabilit că acea perioadă a fost dedusă.
Împotriva sentinţei penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, persoana condamnată A. a formulat contestaţie.
În susţinerea contestaţiei, persoana condamnată a arătat că a fost transferat în România din Italia pentru a executa o pedeapsă care se compunea din 7 sentinţe, care aveau în total o durată de 10 ani 11 luni 13 zile, că din cele 7 sentinţe i-au fost recunoscute, de către autorităţile judiciare din România, doar 4 sentinţe, rămânând nerecunoscute 3 sentinţe a căror durată de pedeapsă era de 2 ani şi 3 luni. Astfel, consideră că, în situaţia în care se scad din totalul pedepselor, cele 3 sentinţe nerecunoscute, respectiv 2 ani şi 3 luni închisoare, rămân de executat 8 ani, 8 luni şi 13 zile. În opinia contestatorului, Curtea de Apel Timişoara a stabilit în mod eronat că trebuie să execute o pedeapsă de 9 ani şi 9 luni.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, reglementarea urmărind a evita transformarea acestui mijloc procesual într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
În esenţă, criticile formulate au privit faptul că nu s-a făcut corect calculul pedepselor, de către instanţa care a pronunţat hotărârea de recunoaştere. Acesta a susţinut că cumulul pedepselor era de 8 ani, 8 luni şi 13 zile şi nu 9 ani şi 9 luni cum a reţinut instanţa în hotărârea de recunoaştere.
Obiectul procedurii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167, motiv faţă de care, Înalta Curte reţine că, relativ la hotărârile de condamnare prezentate au fost efectuate verificări sub aspectul: dacă hotărârea este definitivă şi executorie; dacă fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil.
Totodată, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea se face pentru fiecare infracţiune în parte, operaţiune ce a fost realizată în cauză.
În acest sens, în mod corect, a constatat prima instanţă că din cele 7 hotărâri, prin sentinţa penală nr. 238/PI din data de 05.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara a recunoscut 4 sentinţe:
- sentinţa penală nr. 3523/2016 pronunţată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R.; nr. 4814/2015 a Curţii de Apel din Veneţia, secţia a II-a Penală, în reformarea sentinţei nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018 prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă;
- sentinţa penală nr. 463/2016 pronunţată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R.; 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentinţa penală nr. 879/2017 a Curţii de Apel din Veneţia, din data de 02.03.2017, rămasă definitivă la data de 16.11.2018 prin care s-a dispus condamnarea susnumitului la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea a 22 de infracţiunii, în conformitate cu dispoziţiile C. pen. italian;
- sentinţa penală nr. 422/2019 pronunţată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB.; nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat;
- sentinţa penală nr. 697/2018 pronunţată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentinţa nr. 88/2020 a Curţii de Apel din Trieste, din data de 20.01.2020, rămasă definitivă la data de 07.09.2020 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
Astfel, s-a stabilit că pedeapsa rezultantă este de 9 ani şi 9 luni închisoare (compusă din totalul pedepselor de 6 ani, 2 ani şi 9 luni, şi două pedepse de 6 luni), iar prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 73 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsă, perioada executată din data de 14.11.2018, la zi, respectiv 05.10.2022, data pronunţării sentinţei.
Contestatorul a arătat că pedeapsa rezultantă din cele 7 sentinţe este de 10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare, însă, Înalta Curte constată că, din cuprinsul certificatul emis de autorităţile judiciare italiene, care a stat la baza sesizării Curţii de Apel Timişoara, rezultă că numitul A. se află în executarea unui rest de pedeapsă de 3943 zile (10 ani, 10 luni şi 13 zile închisoare şi 1 lună de arest) închisoare, din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare şi 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018 şi din care a executat 898 de zile (2 ani, 5 luni şi 28 zile) închisoare, conform calculului efectuat la data de 11.05.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 26.10.2029.
Astfel, în certificatul emis de autorităţile italiene se menţionează că pedeapsa rezultantă este de 11 ani, 11 luni închisoare şi 1 lună de arest din care executate 898 de zile (2 ani, 5 luni şi 28 zile) închisoare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.