Cassation inadmissibility for late filing and factual re-evaluation in high-risk drug trafficking and unlicensed psychoactive product operations

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 131 din 6 decembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Alba s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., aplicându-i-se următoarele pedepse:

- 6 ani de închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pentru comiterea infracţiunii de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- 3 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei au fost comise în stare de concurs real, în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă, respectiv 1 an de închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 7 ani de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive în cauză, de la 28.11.2023 la zi (06.12.2024).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

2. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B., aplicându-i-se următoarele pedepse:

- 5 ani de închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pentru comiterea infracţiunii de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- 3 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei au fost comise în stare de concurs real, în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive în cauză, de la 28.11.2023 la zi (06.12.2024).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

3. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 5 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul cauzei a fost comisă în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 73/20.06.2023, pronunţată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 21/11.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia [pedeapsa de 1 an şi 6 luni de închisoare, pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat - faptă din 28.08.2022] şi prin sentinţa penală nr. 324/07.12.2023, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 315/25.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia [(pedeapsa de 1 an şi 4 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat - faptele din 15/16.02.2023, 22/23.02.2023 şi 03/04.04.2023), (pedeapsa de 9 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere - faptele din 15/16.02.2023, 03/04.04.2023, 02.07.2023, 06.07.2023 şi 12.07.2023 - 5 acte materiale) şi (pedeapsa de 9 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere - fapta din 10/11.02.2023)].

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa principală aplicată inculpatului în cauză cu cele aplicate prin sentinţa penală nr. 73/20.06.2023 pronunţată de Judecătoria Brad (1 an şi 6 luni închisoare) şi prin sentinţa penală nr. 324/07.12.2023 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia (1 an şi 4 luni de închisoare şi două pedepse de câte 9 luni închisoare) prin aplicarea celei mai grele, de 5 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte, respectiv 1 an, 5 luni şi 10 zile de închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani, 5 luni şi 10 zile de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-au scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului următoarele perioade: 02.09.2022-09.12.2022 (durata reţinerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu dispuse în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad); 13.07.2023-10.01.2024 (durata reţinerii şi arestării preventive dispuse în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Alba Iulia); 11.01.2024 la zi (06.12.2024), durata efectiv executată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinţei penale nr. 73/20.06.2023, pronunţată de Judecătoria Brad şi în baza sentinţei penale nr. 324/07.12.2023, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Prin aceeaşi hotărâre au fost pronunţate soluţii şi faţă de inculpaţii: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N..

În temeiul art. 399 alin. (1), cu referire la art. 223 alin. (2) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor A. şi B..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri utilizate în activitatea de punere în circulaţie a drogurilor şi a substanţelor psihoactive: telefon mobil, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 31.01.2024, de la inculpatul B.; telefon mobil, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 31.01.2024, de la inculpatul A. .

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 alin. (1) lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri utilizate în activitatea de punere în circulaţie şi comercializare a drogurilor şi a substanţelor susceptibile de a avea efecte psihoactive: 1,66 grame de fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă 4F-MDMB-BICA, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 13.09.2022, de la inculpatul A.; 2,83 grame de fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă MDMB-4en-PINACA, drog de mare risc, şi 1 grinder pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 09.01.2024, de la inculpatul A.; 8,66 de grame şi 18,78 de grame de fragmente vegetale, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 20.12.2023, de la inculpatul A.; 2,33 grame de rezină de cannabis, drog de risc, 13,3 grame de cannabis, drog de risc, 1 cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă MDMB-4en-PINACA, drog de mare risc, 43 de grame de substanţă care conţine MDMB-4en-PINACA, 12,5 grame de substanţă care conţine MDMB-4en-PINACA, 1 dispozitiv de mărunţit pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, 4 grindere pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, 5 grame de cannabis, 5 grame de substanţă care conţine MDMB-4en-PINACA, 5 grame de substanţă care conţine MDMB-4en-PINACA, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 06.02.2024, de la inculpatul A.; 0,3 grame de substanţă care conţine metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 21.03.2023, de la inculpatul B.; 0,50 grame de substanţă care conţine metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 07.03.2023, de la inculpatul B.; 0,56 grame de substanţă care conţine metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 30.05.2023, de la inculpatul B.; 69,9 de grame de fragmente vegetale, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 20.12.2023, de la inculpatul B.; 25,3 grame de substanţă care conţine cocaină, drog de mare risc, 0,52 grame de substanţă care conţine cocaină, 5 grame de substanţă care conţine cocaină, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 14.09.2023, de la inculpatul C. .

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obţinute de inculpaţi ca urmare a comiterii infracţiunilor, astfel: de la inculpatul A. - suma de 25.150 de RON; de la inculpatul B. - suma de 3.360 de RON;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin ordonanţa din 15.01.2024 a D.I.I.C.O.T. - S.T. Alba Iulia, asupra sumei de 7.000 de RON ridicată de la inculpatul A. şi asupra sumei de bani compusă din 455 de euro şi 3 dolari SUA ridicată de la inculpatul B., în vederea confiscării speciale şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata onorariului apărătorilor din oficiu desemnaţi în cauză în cursul judecăţii.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A., B. şi C..

Prin decizia penală nr. 583 din 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 6 decembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Alba, dispunându-se obligarea apelanţilor la plata de cheltuieli judiciare către stat, avansarea din fondurile statului a onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu şi deducerea din pedepsele aplicate acestora a următoarelor perioade: din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. - durata reţinerii şi a arestării preventive din cauză, de la 28.11.2023 la zi; din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. - durata reţinerii şi a arestării preventive din cauză, de la 28.11.2023 la zi şi din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C., următoarele perioade: 02.09.2022 - 09.12.2022 (durata reţinerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu dispuse în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad); 13.07.2023-10.01.2024 (durata reţinerii şi arestării preventive dispuse în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Alba Iulia); 11.01.2024 la zi - 06.12.2024 - durata efectiv executată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad.

*

La data de 18 august 2025 (prin e-mail), inculpatul C. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin avocat O..

La data de 29 august 2025 (prin serviciul de curierat P.), au formulat recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii şi inculpaţii A. şi B..

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 6 octombrie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin rezoluţia din aceeaşi dată, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 13 noiembrie 2025.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanţei supreme, la data de 23 octombrie 2025 (data poştei), la dosar a fost transmis un memoriu formulat de recurentul inculpat C. în susţinerea cererii de recurs în casaţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul-asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererilor de recurs în casaţie.

*

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că toate cele trei cereri de recurs în casaţie îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen. este însă îndeplinită numai în privinţa cererii de recurs în casaţie a inculpatului C., care, fiind formulată la data de 18 august 2025, a fost introdusă în termenul legal prevăzut de norma precitată, termen care, raportat la data comunicării deciziei către inculpat, respectiv 29 iulie 2025, s-a împlinit la data de 29 august 2025.

Cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. nu îndeplinesc această condiţie, fiind introduse după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În acest sens, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a fost comunicată inculpaţilor A. şi B., la unitatea de detenţie, la data de 28 iulie 2025, dovezile de comunicare semnate personal de inculpaţi aflându-se la dosar apel.

Inculpaţii A. şi B. au formulat însă recurs în casaţie la data de 29 august 2025 (data înscrisă pe recipisa de primire emisă de P., aflată pe plicurile de la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Alba Iulia), cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, care s-a împlinit la data de 28 august 2025.

Or, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

În consecinţă, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., motiv pentru care sunt inadmisibile.

Deşi această constatare face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prev. de art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. nu îndeplineşte nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. d) C. proc. pen., aceasta nepurtând semnătura recurentului inculpat.

Deopotrivă, ambele cereri de recurs în casaţie nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) raportat la art. 438 alin. (1) C. pen.

În acest sens se constată că, în susţinerea celor două cereri, care sunt cvasiidentice, recurenţii inculpaţi au invocat cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., susţinând, în concret, următoarele aspecte:

- în sfera cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: fapta reţinută în încadrarea juridică prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu este prevăzută de legea penală întrucât nu se poate demonstra, dincolo de orice dubiu, că intenţia lor a fost distinctă în ceea ce priveşte efectuarea de operaţiuni cu produse psihoactive, de cea privind traficul de droguri de mare risc; greşita reţinere a concursului de infracţiuni între trafic de droguri de mare risc şi efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, întrucât, având în vedere natura substanţelor obiect al ambelor infracţiuni, în considerarea şi a preeminenţei considerentelor Deciziei nr. 38/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se impunea reţinerea unei infracţiuni unice continuate de trafic de droguri de mare risc;

- în sfera cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, întrucât, din perspectiva legii penale mai favorabile, raportat şi la raportul de derivare/similaritate existent între substanţele obiect al traficului şi cele ale infracţiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, recunoscut prin Legea nr. 30/2025, şi având în vedere şi Decizia nr. 38/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se impunea reţinerea unei infracţiuni unice continuate de trafic de droguri de mare risc şi, implicit, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru această unitate infracţională.

Or, în contextul acestor argumente de fapt, verificând concordanţa lor aparentă cu motivele de recurs în casaţie invocate, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată următoarele:

Cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii definitive atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", vizează exclusiv situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau în care instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta concret săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Pe de altă parte, cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii definitive atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", vizează exclusiv erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale.

În toate situaţiile, legalitatea sancţiunilor este examinată însă prin raportare la regimul sancţionator aferent procedurii de judecată urmată în cauză, încadrarea juridică dată faptei şi legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Deopotrivă, aplicarea principiului mitior lex este o operaţiune complexă, indisolubil legată de fapta comisă şi autorul ei, prin care, în urma comparării atât a condiţiilor de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi a celor referitoare la pedeapsă, stabilite în legi penale succesive, instanţa stabileşte în cazul concret dedus judecăţii care dintre legi este mai favorabilă.

Ca urmare, atât stabilirea încadrării juridice a faptei, cât şi a legii penale mai favorabile constituie atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu pot fi cenzurate prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, şi nu faptic, excluzând posibilitatea rejudecării pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Or, susţinerile recurenţilor inculpaţi A. şi B. în actualul cadru procesual vizează, în esenţă, încadrarea juridică dată faptelor, inclusiv din perspectiva legii penale mai favorabile, cu efectele de rigoare în plan sancţionator, în sensul greşitei reţineri a unui concurs de infracţiuni între traficul de droguri de mare risc şi infracţiunea prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, iar nu a unei infracţiuni unice continuate de trafic de droguri şi lipsa intenţiei prevăzute de lege pentru reţinerea infracţiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011.

Astfel formulate, aceste critici nu aduc în discuţie elemente de tipicitate obiectivă, de eventuală dezincriminare a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi definitiv recurenţii ori de nelegalitate a pedepselor aplicate ci, în mod determinant, tind la repunerea în discuţie a soluţiei instanţelor de fond şi de apel cu privire la încadrarea juridică dată faptelor şi a statuărilor lor asupra laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, chestiuni care, presupunând o evaluare în fapt a datelor particulare ale cauzei, nu pot face obiect de cenzură în recurs în casaţie.

În contextul acestor constatări, procedând, în continuare, la evaluarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de lege exclusiv cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul C., care a formulat şi apel în cauză.

În fine, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului, domiciliul acestuia, dar şi unitatea de detenţie în care se află, hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată electronic de apărătorul recurentului inculpat.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpatul C. şi-a fundamentat demersul judiciar pe cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 12 C. proc. pen.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărarea a susţinut, în esenţă, că rechizitoriul a reţinut nelegal intenţia recurentului de distribuire a drogurilor, fără ca infracţiunea să se fi consumat, neexistând, prin urmare, acte de vânzare, livrare, tranzacţie, etc.

Singura "probă" a faptei imputate recurentului e ambalajul şi faptul că nu a divulgat sursa drogurilor, precum şi declaraţiile a doi martori care l-au identificat ca fiind consumator, iar nu traficant. În plus, în faţa instanţei de judecată, recurentul a recunoscut deţinerea drogurilor pentru consum propriu.

Aşadar, potrivit art. 33 C. pen., dacă ar fi existat intenţia recurentului de trafic de droguri, fapta putea fi calificată, cel mult, drept tentativă, iar nu ca faptă consumată.

Or, conform Legii nr. 143/2000, tentativa se pedepseşte, însă în alte limite decât cele reţinute de instanţa de judecată, care i-a aplicat recurentului pedeapsa de 5 ani închisoare pentru formă consumată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., apărarea a arătat, în esenţă, că în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa teritorială întrucât, în condiţiile în care fapta de consum de droguri a fost comisă în Hunedoara, instanţa (de prim grad) competentă teritorial era Tribunalul Hunedoara, iar nu Tribunalul Alba.

Or, deşi apărarea a formulat cerere de declinare a competenţei, în faza camerei preliminare, aceasta a fost respinsă contrar art. 41 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost respinsă de Tribunalul Alba prin încheiere separată, dar motivarea a fost dată doar odată cu hotărârea de condamnare, ceea ce contravine Deciziei CCR nr. 250/2019.

Apărarea a mai arătat că recurentul a fost condamnat pentru o faptă care nu există, întrucât acesta nu a oferit nimănui substanţa interzisă şi nici nu intenţiona acest lucru, în speţă reţinându-se greşit intenţia acestuia de distribuire, doar pe baza modului de ambalare a drogurilor identificate, la dosarul cauzei neexistând nici măcar o probă care să îl incrimineze.

Practic, la dosar nu există nicio probă care să dovedească că recurentul a comis fapta de trafic de droguri, respectiv care să probeze acţiunile de vânzare sau livrare, clienţii, distribuţia drogurilor (flagrant, interceptări, colaboratori) sau uneltele asociate traficului (bani, cântare, ambalaje specifice actelor pregătitoare punerii în circulaţie, etc).

În cauză au fost propuşi şi audiaţi doi martori: Q., care a declarat nemijlocit în fata instanţei de judecată că, în perioada de referinţă, recurentul era consumator şi că l-a surprins consumând substanţa interzisă în casă; R., care, în faza de anchetă, a declarat că recurentul era consumator. Aceste declaraţii, în mod inexplicabil, nu au fost însă avute în vedere de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel, deşi erau relevante.

Mai mult, este inexplicabil şi faptul că recurentul a fost cercetat şi judecat în acest dosar alături de persoane pe care nu le cunoaşte şi cu care nu a avut nicio legătură, context în care se impunea ca faţă de acesta să se dispună disjungerea cauzei.

Concluzionând, apărarea a susţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii pentru care recurentul a fost condamnat pe nedrept, acesta nedesfăşurând o activitate propriu-zisă de trafic de droguri. În baza probatoriului administrat, instanţa nu-şi putea forma convingerea că recurentul este autorul faptei reţinute de parchet, motiv pentru care se impunea achitarea acestuia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Deopotrivă, apărarea a invocat lipsa motivării deciziei recurate, susţinând că instanţa de apel a respins calea de atac a recurentului fără să analizeze niciunul dintre motivele invocate în scris de acesta sau în ultimul cuvânt, preluând fidel considerentele instanţei de fond. Instanţa de apel a analizat doar pe scurt motivele de apel ale tuturor inculpaţilor din dosar şi a motivat admiterea sau respingerea căii ordinare de atac exercitate de aceştia, însă nu şi în cazul recurentului, care nu a beneficiat de un tratament egal cu al celorlalţi inculpaţi.

În plus, instanţa de apel nu a anulat unul dintre cele două mandate de executare a pedepsei care coexistă.

De altfel, soluţia instanţei de apel este nelegală şi prin raportare la activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, în raport cu situaţia juridică a recurentului. Aceasta întrucât, în mod nelegal, în cuprinsul acesteia s-a reţinut că modalitatea de ambalare a drogurilor, coroborată cu faptul că inculpatul nu a oferit informaţii clare şi verificabile cu privire la persoana de la care susţine că a luat substanţele interzise, demonstrează deţinerea lor în alt scop decât cel pentru propriul consum.

Totodată, în mod nelegal s-a reţinut şi valoarea unui gram de cocaină, în condiţiile în care drogurile găsite conţineau doar urme de cocaină, fiind amestecate cu medicamente, în mare parte.

În plus, recurentul nu a încercat să acrediteze ideea că a deţinut drogurile identificate la percheziţie în vederea consumului propriu, cum nelegal a reţinut instanţa de judecată, ci acesta este purul adevăr, realitatea.

Mai mult, instanţa de fond a efectuat contopirea pedepsei aplicate recurentului în cauză cu cele aplicate acestuia prin sentinţa penală nr. 73/20.06.2023, pronunţată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 21/11.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi prin sentinţa penală nr. 324/07.12.2023, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 315/25.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, deşi acestea fuseseră contopite prin sentinţa penală nr. 217 din 21 martie 2025, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024, definitivă la 1 aprilie 2025. Aşa s-a ajuns la situaţia ca recurentul să execute de două ori pedepse pentru aceeaşi faptă, pe numele acestuia existând, practic, două mandate de executare valide (cel emis în baza deciziei recurate şi cel emis în baza sentinţei penale nr. 217 din 21 martie 2025, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024, definitivă la 1 aprilie 2025).

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârilor instanţelor de fond şi apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, urmând ca în rejudecare să se procedeze şi la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în principal, în deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu sau, în subsidiar, în tentativă la trafic de droguri, potrivit art. 33 C. pen.

În contextul acestor argumente de fapt, verificând concordanţa lor aparentă cu motivele de recurs în casaţie invocate, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul inculpat C. nu se circumscriu, nici măcar formal, cazurilor de casare invocate.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente") este incident numai atunci când judecata s-a desfăşurat în faţa unei instanţe inferioare celei competente potrivit legii - după materie sau după calitatea persoanei, iar încălcarea dispoziţiilor privind competenţa a intervenit în cursul judecăţii. Cazul de recurs în casaţie analizat este echivalent motivului de nulitate absolută ce derivă din nerespectarea competenţei materiale sau personale a instanţelor de judecată, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) Cod procedură, şi condiţiilor corelative în care intervine sancţiunea echivalentă a nulităţii.

Or, criticile formulate de recurentul inculpat C. în sfera cazului de recurs în casaţie analizat aduc în discuţie, în mod exclusiv, o presupusă încălcare a competenţei teritoriale a instanţei de fond, iar nu aspecte de nerespectare a dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie şi/sau competenţa după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Deopotrivă, celelalte aspecte invocate de apărarea recurentului inculpat C., care vizează, în esenţă, greşita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, în condiţiile în care nu există probe certe ale presupusei sale intenţii de distribuire de droguri, ci doar a deţinerii de droguri în vederea consumului propriu, context în care se impunea reţinerea în sarcina acestuia, cel mult, a tentativei la infracţiunea de trafic de droguri sau a infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000; greşita respingere a cererilor apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei; insuficienta motivare a deciziei recurate sub aspectul situaţiei juridice a recurentului; greşita judecare a acestuia într-un dosar alături de persoane pe care nu le cunoaşte, iar nu într-un dosar disjuns, nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casaţie invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Aceste critici nu aduc în discuţie aspecte de nelegalitate a pedepsei aplicate recurentului, ci exclusiv de netemeinicie a hotărârii atacate, sub aspectul încadrării juridice a faptei şi al soluţiei date laturii penale, care nu pot fi însă cenzurate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, întrucât presupun reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator administrat în cauză.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Practic, în actualul cadru procesual, instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Deopotrivă, prezenta cale extraordinară de atac nu permite nici cenzurarea încadrării juridice date faptelor, care, fiind rezultatul operaţiunii de stabilire a corespondenţei între fapta comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, implică o inevitabilă evaluare a particularităţilor factuale ale cauzei, atribut exclusiv al instanţelor de fond, iar nu al instanţei de casaţie.

De aceea, în sfera cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie verifică legalitatea pedepsei exclusiv prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu titlu definitiv de către instanţele de fond, fără a putea cenzura hotărârea atacată sub acest aspect.

În fine, Înalta Curte constată că sfera actuală a cazurilor în care se poate face recurs în casaţie, configurată limitativ prin dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., nu permite nici evaluarea criticilor referitoare la pretinse încălcări ale dreptului la apărare şi la efectivitatea acestuia, antamate în prezenta procedură prin invocarea caracterului insuficient şi neadecvat al motivării hotărârii recurate sub aspectul cererilor şi apărărilor formulate de inculpatul C. în apel şi, respectiv, a opticii pretins nelegale a organelor judiciare de a-l judeca într-o cauză cu persoane total necunoscute.

În fine, pretinsa necorelare a deciziei recurate cu sentinţa penală nr. 217 din 21 martie 2025, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024 nu poate fi cenzurată în actualul cadru procesual, aceasta constituind un aspect circumscris domeniului executării pedepsei, care nu poate fi valorificat în actualul cadru procesual, ci doar prin intermediul instrumentelor legale incidente în materia de referinţă.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte concluzionează că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., iar cea formulată de inculpatul C. - condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen.

Ca urmare, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 583 din data de 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 583 din data de 28 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2025.