EU funding fraud convictions upheld; cassation appeals on civil damages inadmissible as beyond scope of law-only review

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 214 din data de 19.12.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., art. 153 din C. pen., art. 154 lit. c) din C. pen., cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 2018, s-a dispus:

1. Încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (câte patru acte materiale);

2. Încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale);

3. Încetarea procesului penal faţă de inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. să plătească părţii civile MADR-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale suma de 177.780 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă, la care se adaugă accesoriile calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data decontării fiecărei tranşe de plată şi până la data restituirii efective a prejudiciului.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi C. să plătească părţii civile MADR-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale suma de 177.780 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă, la care se adaugă accesoriile calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data decontării fiecărei tranşe de plată şi până la data restituirii efective a prejudiciului.

S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în cauză, după cum urmează:

1. asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului A.:

- apartament de locuit în suprafaţă de 77 mp, situat în mun. Dorohoi, str. x, jud. Botoşani, identificat după nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 185.262 RON, aproximativ 37.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 35.000 mp, amplasat în extravilanul mun. Dorohoi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 105.000 RON, aproximativ 21.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 20.300 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 24.360 RON, aproximativ 5.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 20.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 24.000 RON, aproximativ 4.800 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 12.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 14.400 RON, aproximativ 2.900 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 15.000 mp, amplasat în extravilanul com. Şendriceni, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 18.000 RON, aproximativ 3.600 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 11.200 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 14.400 RON, aproximativ 2.900 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 10.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 12.000 RON, aproximativ 2.400 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafaţă de 14.400 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuţi, jud. Botoşani, nr. cadastral x cu o valoare de piaţă actuală de 17.200 RON, aproximativ 3.400 Euro, sechestru instituit prin ordonanţa nr. 60/P/2021 din 30 iunie 2023.

2. asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului B.: casă de locuit, garaj şi teren intravilan în suprafaţă de 4.292 mp, situat în intravilanul comunei Broscăuţi, satul Broscăuţi, judeţul Botoşani, înscris în CF nr. x Broscăuţi, sechestru instituit prin ordonanţa nr. 60/P/2021 din 30 iunie 2023.

S-a dispus anularea următoarelor înscrisuri false:

- declaraţia pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (formular F) (aflată la dosar u.p.);

- adeverinţa nr. x/08.06.2012, eliberată de Camera Agricolă Judeţeană Botoşani (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- cererea de primire în Cooperativa Agricolă "D." din loc. Vlăsineşti, jud. Botoşani înregistrată cu nr. x/04.04.2012 (aflată la dosar u.p.);

- procesul-verbal nr. x/27.05.2012, încheiat de Adunarea Generală a cooperatorilor din cadrul Cooperativei Agricole "D." (aflat, la dosar u.p.);

- adeverinţa nr. x/14.06.2012, eliberată de Cooperativa Agricolă "D." (aflată în original, la dosar u.p.);

- planul de afaceri întocmit la data de 07.06.2012, anexat la proiectul de finanţare (aflat la dosar u.p.);

- certificatul de calificare profesională nr. 190/25.08.2012 (aflat la fila x bis, vol. IV, dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 10.06.2013 (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 25.02.2016 (aflată la dosar u.p.);

- atestatul de participare nr. x/08.05.2015, eliberat de S.C. E. S.R.L. (aflat la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (formular F) (aflată la dosar u.p.);

- adeverinţa nr. x/08.06.2012, eliberată de Camera Agricolă Judeţeană Botoşani (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- cererea de primire în Cooperativa Agricolă "D." din loc. Vlăsineşti, jud. Botoşani, datată 09.04.2012 (aflată la dosar u.p.);

- procesul-verbal nr. x/27.05.2012, încheiat de Adunarea Generală a cooperatorilor din cadrul Cooperativei Agricole "D." (aflat la dosar u.p.);

- adeverinţa nr. x/14.06.2012, eliberată de Cooperativa Agricolă "D." (aflată în original, la dosar u.p.);

- planul de afaceri întocmit la data de 14.06.2012 anexat la proiectul de finanţare (aflat la dosar u.p.);

- certificatul de calificare profesională nr. 198/25.08.2012, eliberat de Camera Agricolă Judeţeană Botoşani (aflat la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere/10.06.2013 (aflată la dosar u.p.);

- declaraţia pe propria răspundere/25.02.2016 (aflată în original la fila x, ds. u.p.);

- atestatul de participare nr. x/08.05.2015, eliberat de S.C. E. S.R.L. (aflat la dosar u.p.).

Împotriva sentinţei penale nr. 214 din 19.12.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani au declarat apeluri inculpaţii A. şi B..

Prin decizia nr. 890 din 20 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 214 din data de 19.12.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. x/2023.

Decizia nr. 890 din 20 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava la data de 21 august 2025, părţii civile MADR-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la data de 26 august 2035, inculpatei C. la data de 25 august 2025, inculpatului A. la data de 25 august 2025 şi inculpatului B. la data de 27 august 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 890 din 20 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori au declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 11 septembrie 2025 (data poştei- dosar nr. x/2023) şi inculpatul B. la data de 26 septembrie 2025 (data faxului- dosar nr. x/2023).

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Ministerului Public şi părţilor conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei Penale, la data de 29 octombrie 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu Completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 13 noiembrie 2025.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d), rezultând, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat şi apel în cauză.

Cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casaţie, cererea fiind semnată de inculpat.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a invocat nelegalitatea soluţiei pronunţate pe latura civilă prin obligarea la despăgubiri, fără o analiză individualizată a contribuţiei fiecărui inculpat.

A arătat că, atât Tribunalul Botoşani, cât şi Curtea de Apel Suceava au dispus obligarea sa la plata despăgubirilor civile, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, fără a individualiza contribuţia fiecăruia la producerea prejudiciului şi fără a explica în mod concret şi argumentat care a fost contribuţia acestuia în producerea prejudiciului.

Mai mult, a susţinut că hotărârile nu fac referire la nicio probă concretă, scrisă, care să demonstreze că inculpatul A. ar fi fost beneficiarul final al fondurilor europene. Prin urmare, o astfel de concluzie, bazată pe un presupus beneficiu, nu poate justifica obligarea la plata unor despăgubiri.

Un alt motiv invocat vizează inexistenţa unui raport de cauzalitate între presupusa sa activitate infracţională şi prejudiciu, inculpatul susţinând că instanţele au reţinut că a instigat şi sprijinit ceilalţi inculpaţi în vederea obţinerii fondurilor europene. Însă, pentru a se putea stabili o răspundere civilă delictuală, este necesar să existe o legătură de cauzalitate directă şi neîndoielnică între fapta ilicită şi prejudiciul produs, în cazul de faţă, prejudiciul fiind reprezentat de fondurile obţinute de AFIR.

A mai susţinut că hotărârile judecătoreşti nu explică în ce mod activitatea inculpatului de instigare şi sprijin a cauzat un prejudiciu agenţiei, mai ales că documentele false/inexacte folosite au fost semnate de ceilalţi inculpaţi, nu de acesta, astfel, că în opinia sa, nu există un raport de cauzalitate directă între faptele mele şi prejudiciul cauzat.

Un al treilea motiv de recurs în casaţie vizează împrejurarea că hotărârile judecătoreşti nu au explicat mecanismul prin care inculpatul a beneficiat de sume de bani din proiectul european şi a omis să analizeze lipsa calităţii acestuia de parte contractantă sau beneficiar legal.

A susţinut că hotărârile atacate sunt lipsite de o motivare concretă şi detaliată cu privire la modul în care ar fi beneficiat de sumele de bani din proiectul european, instanţele reţinând că ar fi beneficiarul real, dar au eşuat să explice mecanismul prin care au fost obţinute fondurile. Or, fără o explicaţie a modului în care a beneficiat de sume, simpla reţinere a calităţii de beneficiar este lipsită de suport probator şi legal.

A mai învederat că nu a fost niciodată parte a contractului de finanţare, care a fost încheiat între AFIR şi întreprinderile individuale ale inculpaţilor C. şi B., neexistând dovezi scrise, concrete, că ar fi fost beneficiarul legal al proiectului.

În opinia sa, transferurile bancare menţionate în documentele cauzei nu demonstrează, prin ele însele, că ar fi fost beneficiarul final al întregii sume, ci doar că a primit anumite sume, fără a se analiza natura acestor transferuri, iar instanţele nu au explicat de ce nu au considerat că alţi factori ar fi putut influenţa decizia de a vira sume de bani în contul inculpatului, precum onorarii pentru servicii prestate (consiliere, documentare) sau alte aspecte de natură economică, iar această omisiune de motivare reprezintă un viciu de nelegalitate

De asemenea, a susţinut că hotărârile judecătoreşti nu au analizat în mod corespunzător dacă scopul proiectului a fost atins şi nici dacă a existat cu adevărat un prejudiciu adus AFIR, deoarece finanţarea a avut ca obiectiv înfiinţarea şi dezvoltarea de exploataţii agricole.

Având în vedere argumentele detaliate mai sus, care demonstrează lipsa unei motivări adecvate, a unei analize individuale a contribuţiei inculpatului şi a unui raport de cauzalitate direct, a solicitat admiterea prezentului recurs în casaţie, casarea hotărârile atacate cu consecinţa rejudecării cauzei pe latura civilă, în sensul respingerii acţiunii civile formulate împotriva sa.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul B., care a formulat şi apel în cauză.

Cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casaţie, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul B. nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor a invocat nelegalitatea soluţiei pronunţate pe latură civilă, prin obligarea la despăgubiri, fără o analiză individualizată a contribuţiei fiecărui inculpat, inexistenţa unui raport de cauzalitate între presupusa activitate infracţională a inculpatului şi prejudiciu, precum şi omisiunea instanţelor de a analiza în mod corespunzător dacă scopul proiectului a fost atins.

Concluzionând a arătat că, având în vedere argumentele invocate, care demonstrează lipsa unei motivări adecvate, a unei analize individuale a contribuţiei inculpatului şi a unui raport de cauzalitate direct, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate cu consecinţa rejudecării cauzei pe latură civilă, în sensul respingerii acţiunii civile formulate împotriva sa.

Înalta Curte reţine că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, se reţine că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În cuprinsul cererilor de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi A. şi B. invocă doar formal dispoziţiile art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. care fac referire la situaţiile în care inculpatul poate formula cerere de recurs în casaţie.

În realitate, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, care sunt similare, aceştia critică legalitatea soluţiei dispuse pe latura civilă, care nu a fost dată în urma analizării corecte a probatoriilor în acest sens, precum şi inexistenţa unui raport de cauzalitate între presupusa activitate infracţională, ca şi faptul că hotărârile judecătoreşti nu au analizat scopul proiectului, deoarece aceste critici nu se circumscriu niciunui caz de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte reiterează că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă neputând reanaliza, pentru a treia oară, devolutiv, o cauză, Aşadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, reaprecierea probelor administrate cu privire la latura civilă a cauzei nu pot constitui motive de cenzută din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

În concluzie, în speţă, revenind la verificarea condiţiilor cerute de lege în conţinutul art. 440 C. proc. pen., faţă de cele reţinute anterior, Înalta Curte constată că inculpaţii A. şi B. nu au indicat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., iar motivele invocate în cuprinsul cererilor, aşa cum au fost formulate, nu se circumscriu niciunui caz de casare expres şi limitativ reglementat de art. 438 din C. proc. pen., astfel că, nu este îndeplinită în cauză condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., coroborat cu art. 438 din C. proc. pen.

În consecinţă, constatând că prezenta cerere de recurs în casaţie nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., anterior menţionate, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 890 din data de 20 august 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 890 din data de 20 august 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2025.