Cassation inadmissible for decisions issued in exceptional revision proceedings rather than appellate judgment

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 384/2025, pronunţată de Judecătoria Sighetu-Marmaţiei, la data de 28.04.2025, în dosarul nr. x/2024, instanţa de fond, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., deţinut în Penitenciarul Gherla.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 720 RON, av. B., delegaţie nr. 6086/02.10.2025 să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Maramureş.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 459 C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către persoana condamnată A., împotriva sentinţei penale nr. 384/28.04.2025 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de 753 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avocat C., potrivit delegaţiei pentru asistenţă obligatorie nr. 3458/2025, care va fi suportat din Fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în casaţie persoana condamnată A., susţinând, în esenţă, că, din cauza stării sale de sănătate nu a beneficat de o judecată dreaptă, fiind discriminat de către instanţele care i-au soluţionat cauza.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că aceasta nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de organele judiciare care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

În raport cu aceste consideraţii teoretice se constată că, în cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunţată de Curtea de Apel Cluj, nu în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcţiei judiciare recunoscută acesteia, conform art. 36 alin. (4) din C. proc. pen. (soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege), coroborat cu art. 463 din C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menţionată face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.