Cassation appeal inadmissible for failure to specify a statutory casation ground and attempt to re-evaluate factual evidence in forgery and abuse of office charges

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 46/2024 din data de 14 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpata B. a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din C. pen. şi art. 297 din C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis aceleiaşi inculpate, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., care se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei com. Giuvărăşti, jud. Olt sau în cadrul Şcolii Gimnaziale Giuvărăşti, jud. Olt pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat, intitulat Contract de împrumut, datat 21.01.2018, atestat de Cabinetul individual de avocat A. sub nr. x din 21.01.2018 ca fiind încheiat între B. şi C..

Prin decizia penală nr. 126/A din data de 27 mai 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 46/2024 din data de 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 26.06.2025 (trimis prin e-mail).

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a susţinut că, în mod nelegal, a fost dispusă o soluţie de încetare a procesului penal cu privire la acesta, deşi soluţia corectă ar fi fost cea de achitare pentru lipsa faptei.

În argumentare, a susţinut că expertizele grafologice pe care s-a bazat acuzarea sunt contradictorii, nici expertizele de la IPJ OLT, nici cea de LIEC Craiova, neconcluzionând că pe contractul de împrumut, la rubrica împrumutat, se află semnătura acestuia sau a partenerei sale de viaţă, B.. Pe de altă parte, expertul parte ales de aceştia a concluzionat, în mod elocvent, faptul că semnătura de la rubrica împrumutat de pe contractual de împrumut dedus cauzei se încadrează în tabloul de semnături autentice ale persoanei vătămate C..

Cu toate acestea, avizul de specialitate al expertului parte D. nu a fost luat în considerare nici la momentul trimiterii în judecată, procurorul de caz nedorind să dispună efectuarea unei noi expertize la forul suprem, respectiv INEC Bucureşti, nici de către instanţa de fond şi nici chiar de către instanţa de apel, astfel cum recomanda expertul parte şi cum impunea de altfel şi legea pentru o corectă soluţionare a cauzei.

În continuare, a susţinut că judecătorul fondului a respins cererea de a se efectua o contra expertiză la INEC Bucureşti, considerând că expertizele de la dosarul cauzei sunt suficiente şi elocvente, la pronunţarea soluţiei neluând în considerare şi aviżul de specialitate al expertului parte D..

A solicitat să se constate că dispunerea efectuării unei expertize la INEC Bucureşti nu ar fi împiedicat soluţionarea cauzei, neducând la o întârziere atât de mare a lucrărilor, încât să se prescrie răspunderea pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată partenera acestuia, cele reţinute în sarcina sa fiind prescrise încă de la trimiterea în judecată.

Astfel, pentru o corectă soluţionare a cauzei, a solicitat efectuarea unei contra expertize la INEC Bucureşti, pentru ca instanţa supremă să fie pe deplin lămurită.

În final, a susţinut că disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen. statuează în mod clar că o soluţie de condamnare se pronunţă doar dacă instanţă constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatei B. şi persoanei vătămate C. la data de 07.08.2025. Nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.09.2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de recurentul inculpat A., care a formulat şi apel în cauză, precum şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele inculpatul (A.), adresa (Oraş Corabia, str. x, jud. Olt), hotărârea atacată (decizia penală nr. 126/27.05.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022), deopotrivă, cererea fiind semnată de recurentul inculpat.

Cererea nu îndeplineşte însă şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi argumentele pentru care, cel puţin formal, criticile enunţate se circumscriu acestor cazuri.

Deopotrivă, criticile recurentului nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art. 438 C. proc. pen., limitarea obiectului judecăţii la cazurile strict prevăzute de lege însemnând că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute lege.

Astfel, în motivarea recursului în casaţie, recurentul solicită reaprecierea probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţele de fond şi de apel, însă instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, în principal, se remarcă faptul că recurentul nu a indicat niciun caz de casare, iar în subsidiar, faptul că prin conţinutul lor, criticile expuse de către recurentul A. nu aduc în discuţie aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie, măcar formal vreunui caz de recurs în casaţie din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiţie de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare.

Mai mult, nemulţumirile recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalităţi, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., respectiv, încălcarea competenţei după materie sau după calitatea persoanei, fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală, dispunerea eronată a încetării procesului penal, constatarea greşită sau omisiunea de a constata graţierea şi aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Deşi susţine că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, soluţia corect fiind cea de achitare pentru lipsa faptei, recurentul inculpat îşi întemeiază această solicitare pe o contestare a probelor, menţionând că, în mod greşit, nu a fost dispusă în cauză efectuarea unei expertize de către INEC Bucureşti, având în vedere că expertizele grafologice pe care s-a bazat acuzarea acestuia sunt contradictorii, expertizele de la IPJ OLT sau cea de LIEC Craiova, neconcluzionând că pe contractul de împrumut, la rubrica împrumutat, se află semnătura acestuia sau a partenerei sale de viaţă, B.. Or, aceste aspecte invocate de către recurentul inculpat nu pot face obiectul verificărilor în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, întrucât în această cale de atac se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, fără a fi posibilă reevaluarea situaţiei de fapt sau reconfigurarea probatoriului.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.