Cassation appeal against criminal conviction for unlicensed driving dismissed as inadmissible due to failure to cite statutory grounds and improper reliance on factual re-individualization

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 400 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (cu datele personale de identificare), la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea la data de 15.02.2023 a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 342 din 26.10.2021 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 16.11.2021.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă principală rezultantă de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 96 alin. (4) şi art. 60 din C. pen. s-a dispus executarea de către inculpat, în regim de detenţie, a pedepsei principale rezultante de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare aplicată prin prezenta sentinţă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Împotriva sentinţei penale, în termen legal, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 829/P din data de 30 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 400 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. x/2024

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 25.08.2025 (dată plic) - dosar ric, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Inculpatul A., neindicând niciun motiv de casare, în esenţă, a arătat că în cursul anului 2019 a condus un autovehicul fără a poseda permis de conducere, sens în care i s-a întocmit dosarul penal nr. x/2021 La data de 02.03.2021 (până la soluţionarea cauzei anterior menţionate), prin susţinerea examenului teoretic şi practic a obţinut permisul de conducere, pe care de altfel l-a şi prezentat în faţa instanţei la termenul din 26.10.2021, însă nu i s-a precizat că acesta va fi anulat.

A arătat că în perioada 15.03.2021 - x/2022 a condus, când i s-a adus la cunoştinţă că la data de 26.10.2021 i-a fost anulat permisul de conducere.

Ulterior, a luat legătura cu mai mulţi avocaţi pe internet şi i s-a confirmat faptul că instanţa nu a dispus anularea permisului (conform soluţiei afişate pe portaljust), precum şi faptul că dacă permisul de conducere ar fi fost anulat, nu ar fi avut voie să conducă de la data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate şi ar fi fost depistat în trafic în perioada 16.11.2021-x.04.2022, timp în care a fost oprit de poliţia rutieră când conducea.

Având în vedere opiniile primite, dar şi situaţia familială, a început să conducă, iar la data de 15.02.2023 a fost oprit de un echipaj de poliţie care a constatat potrivit verificărilor efectuate că permisul de conducere este anulat. A susţinut că în declaraţia dată nu au fost consemnate explicaţiile sale, ci doar faptul că avea cunoştinţă de anularea permisului de conducere.

În continuare a prezentat circumstanţele sale personale, faptul că doreşte să îşi întemeieze o familie, că nu este o persoană conflictuală şi lucrează cu drag, dar şi faptul că obţinând permisul de conducere cunoştea codul rutier şi nu reprezenta un grad sporit de pericol social, respectiv că a învăţat din greşelile comise.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.09.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 12.11.2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost îndeplinită la înaintarea dosarului în calea de atac.

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 10.11.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termen, însă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului la penitenciar la data de 28.07.2025, iar acesta a declarat recurs în casaţie la data de 25.08.2025 (dată plic) - dosar ric, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul-inculpat având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casaţie şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, locul de detenţie, semnătura acestuia şi hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.

Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Or, Înalta Curte constată că inculpatul nu a indicat niciun caz de casare, iar motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, vizând reindividualizarea pedepsei.

Din conţinutul cererii de recurs în casaţie rezultă că în realitate inculpatul face trimitere la circumstanţele sale personale şi la situaţia factuală, stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, în scopul reindividualizării pedepsei, aspect ce nu poate face obiectul recursului în casaţie, fiind un atribut al instanţelor de fond. (În acest sens a se vedea şi încheierea nr. 558/RC din 07 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, precum şi încheierea nr. 511 din 24 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024).

Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen. stipulând la rândul lor că instanţa de recurs în casaţie verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Ca atare, criticile recurentului nu pot fi analizate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 829/P din data de 30 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 829/P din data de 30 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.