Defendant's cassation appeal upheld; acquittal for fraud and forgery of private documents restored

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor din dosar, constată:

Prin sentinţa penală nr. 250 din 30.10.2023, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.:

- pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 23 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de tranzacţia prin care inculpatul A. şi partea civilă B. au stins litigiul civil.

"TRANZACŢIE încheiată astăzi, 26.06.2023, în oraş Ineu, jud. Arad

I. PĂRŢILE

Subsemnatul, A., având calitatea de inculpat în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu,

Subscrisa, S.C. C., jud. Arad, reprezentată legal prin administrator A., având calitatea de parte responsabilă civilmente în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu, ambii prin avocat D., conform procurii speciale din 20.06.2023 emise în scopul încheierii prezentei tranzacţii, autentificată prin încheierea nr. 794 din 20.06.2023 de către notarul public E.,

Şi Subscrisa, B., reprezentată legal prin administrator F., societatea B. având calitatea de parte civilă în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu,

II. PREAMBUL

Având în vedere dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu (ce are ca şi obiect acuzaţiile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată aduse dlui A., dar şi pretenţii de natură civilă formulate de S.C. B. împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente C. SRL), părţile s-au împăcat, convenind încheierea prezentei tranzacţii, cu clauzele ce vor fi expuse în continuare.

III. OBIECTUL TRANZACŢIEI

Părţile au hotărât, de comun acord, stingerea laturii civile care face obiectul dosarului penal nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu, prin achitarea unei sume de bani de către partea responsabilă civilmente S.C. C. în contul părţii civile S.C. B..

În virtutea prevederilor prezentei tranzacţii, părţile au convenit cu privire la repararea în tot, în condiţii amiabile, a prezumtivului prejudiciu produs S.C. B. ca urmare a conduitei de natură comercială adoptată de A., în administrarea S.C. C., constând în introducerea, la data de 20.05.2020, la G. - Agenţia Ineu, a biletului la ordin x conţinând menţiunea "restituire sume necuvenite".

Părţile au stabilit că, în realizarea obiectului prezentei tranzacţii, S.C. C. se obligă să vireze în contul bancar nr. x deschis la H. pe numele societăţii S.C. B. suma de 1.200.000 RON, viramentul fiind efectuat în data de 26.06.2023, cu ocazia semnării tranzacţiei.

Prin semnarea prezentei tranzacţii, F., în calitate de administrator al S.C. B., declară că nu mai are nicio pretenţie de natură penală şi/sau civilă faţă de A. şi S.C. C. decurgând din dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

Totodată, părţile, analizând relaţiile de afaceri derulate între cele două societăţi de-a lungul timpului, au ajuns la concluzia că litigiul ce face obiectul dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu are o natură strict comercială, conflictul dintre aceste societăţi fiind determinat de nişte neînţelegeri apărute în contextul punerii în executare a acordului cadru nr. 555 din 11.05.2017 de închiriere auto- utilaje şi a contractelor subsecvente, având în vedere şi modificarea intervenită în acţionariatul societăţii B., administrarea acesteia fiind preluată de către dna F., practica comercială dintre cele două societăţi nefiind încă însuşită de către noul administrator, ceea ce a şi generat acele neînţelegeri.

Părţile mai declară că introducerea succesivă a biletelor la ordin y (predat de S.C. C. către S.C. B. SRL) şi x (predat de S.C. B. către S.C. C. SRL) de către administratorii celor două societăţi a fost determinată de neînţelegerile de natură comercială apărute pe fondul punerii în executare a acordului cadru nr. 555 din 11.05.2017 de închiriere auto-utilaje şi a contractelor subsecvente.

Părţile sunt de acord şi solicită instanţei (sau instanţelor) de judecată investite (sau ce vor fi investite) cu soluţionarea cauzei nr. 1754/246/2021 (în prezent aflată pe rolul Judecătoriei Ineu) ca, prin hotărârea (sau hotărârile) ce va fi pronunţată în cauză să se dispună radierea definitivă din Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) a societăţii B., precum şi înlăturarea oricăror alte interdicţii bancare.

Prin încasarea sumelor mai sus indicate, F. şi S.C. B. se declară definitiv şi integral despăgubite în ceea ce priveşte prezumtivul prejudiciu suferit drept consecinţă a conduitei de afaceri adoptate de A. şi S.C. C. constând în introducerea biletului la ordin x.

F. şi S.C. B. nu au nici o altă pretenţie, de nicio natură, prezentă sau viitoare, faţă A. şi S.C. C., angajaţii şi partenerii acestora, decurgând din obiectul dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

Astfel, F. şi S.C. B., prin semnarea prezentei tranzacţii, se obligă să renunţe la orice alte pretenţii ulterioare, renunţând totodată şi la dreptul de a mai formula vreo posibilă plângere penală sau acţiune civilă prezentă sau viitoare împotriva dlui A. sau împotriva societăţii C. în legătură cu situaţia de fapt, de drept şi obiectul dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

Concomitent, prin semnarea prezentei tranzacţii, S.C. C. se obligă să achite în favoarea S.C. B., în contul bancar x deschis la H., suma 1.200.000 RON, viramentul urmând a fi efectuat imediat după semnarea tranzacţiei.

Totodată, prin semnarea prezentei tranzacţii, A., în nume propriu şi ca reprezentant al S.C. C., declară că nu mai are nicio pretenţie de natură penală şi/sau civilă, prezentă sau viitoare, faţă de F. şi S.C. B. decurgând din dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

În fine, în cazul în care va fi necesar ca apărătorul ales al părţii civile S.C. B., dl avocat I., să efectueze deplasări la Judecătoria Ineu, Tribunalul Arad sau Curtea de Apel Timişoara la termenele de judecată ce vor fi fixate pentru soluţionarea cauzei nr. 1754/246/2021 (în prezent aflată pe rolul Judecătoriei Ineu) şi a dosarelor asociate, cheltuielile ocazionate de aceste deplasări (în cuantum de 1.500 RON + TVA per deplasare) vor fi suportate de către S.C. C..

IV. CLAUZE FINALE

Părţile declară faptul că modalitatea de stingere a diferendului, descrisă mai sus, reprezintă voinţa reală a acestora liber consimţită şi neviciată, fără nici un fel de constrângere fizică sau psihică din partea vreunei persoane şi înlătură orice altă înţelegere prealabilă, verbală sau scrisă, dintre acestea şi ca urmare, au stins, irevocabil, orice pretenţii mai sus menţionate, diferendul dintre ele fiind în mod definitiv stins.

În situaţia în care, în termen de 48 (patruzecişiopt) de ore suma de bani nu intră în contul S.C. B. prezenta tranzacţie este rezolvată de plin drept, părţile fiind repuse în situaţia anterioară semnării acesteia, înţelegând astfel ca această tranzacţie să nu producă efecte juridice.

Prezenta tranzacţie s-a încheiat azi, 26.06.2023, într-un număr de 5 exemplare, la sediul Biroului Individual Notarial E..

Prezenta tranzacţie va ţine loc hotărârii (sau hotărârilor) ce vor fi pronunţate în soluţionarea cauzei nr. 1754/246/2021 (în prezent aflată pe rolul Judecătoriei Ineu) în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile.

Totodată, tranzacţia de faţă va ţine loc hotărârii (sau hotărârilor) ce vor fi pronunţate în soluţionarea cauzei nr. 1754/246/2021 (în prezent aflată pe rolul Judecătoriei Ineu) în ceea ce priveşte radierea definitivă din Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) a societăţii B., precum şi înlăturarea oricăror alte interdicţii bancare cu referire la această societate.

A., prin av. D.

SC C., prin av. D.

SC B.,

prin F."

În temeiul art. 272 C. proc. pen. şi art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., la plata către stat a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele etape procesuale.

Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 23.09.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu

Între S.C. B. - cu asociat unic şi administrator în persoana lui F. şi S.C. C. - cu asociat unic şi administrator în persoana lui A. s-a încheiat, la data de 11.05.2017, acordul de închiriere auto-utilaje nr. 557, înscris prin care S.C. B. se obliga să presteze, iar S.C. C. se obliga să achiziţioneze lucrări de întreţinere curentă pe timp de iarnă (deszăpezire), în perioada 2017-2020, la Centrul de Întreţinere Orţişoara, judeţul Timiş, ca urmare a contractului încheiat de S.C. C. cu CNAIR S.A. - DRDP Timişoara.

Pentru garantarea executării contractului, părţile au încheiat Convenţia nr. 557 din 11.05.2017 - J., prin care ambele societăţi şi-au predat câte un bilet la ordin în alb, care va putea fi folosit în condiţiile stabilite de părţi conform înţelegerilor stipulate în act. Astfel, S.C. C. a predat S.C. B. biletul la ordin y, iar aceasta din urmă a predat celei dintâi biletul la ordin x.

Acordul de închiriere auto-utilaje nr. 557 din 11.05.2017 s-a desfăşurat în condiţii normale, în baza contractelor subsecvente întocmite pentru fiecare sezon de iarnă, părţile executându-şi întocmai şi la timp obligaţiile, până în ultimul sezon de iarnă 2019-2020.

Pentru acest ultim sezon din acord, conform plângerii formulate la data de 16.06.2020 de persoana vătămată F., S.C. C. a transmis prin email, contractul subsecvent nr. 1283 din 30.10.2019 către S.C. B. pentru semnare, societatea a semnat şi transmis contractul semnat, dar nu a mai primit înapoi exemplarul semnat de la S.C. C.. Cu toate acestea, contractul s-a desfăşurat în condiţii normale, S.C. C. a făcut comenzi de lucrări, iar S.C. B. a executat lucrările şi a emis facturi pentru acestea în baza centralizatoarelor transmise de S.C. C., facturi care pentru lucrările prestate în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020 (parţial) au fost şi achitate de S.C. C..

În momentul începerii activităţii de deszăpezire, autoritatea contractantă DRDP transmitea către Achizitor (C. SRL), ordinul de intrare în bază a utilajelor, iar acesta transmitea numărul şi tipul de utilaje care vor intra în bază pentru efectuarea prestaţiilor tuturor subcontractorilor, aspect care rezultă din declaraţiile martorilor K., L., precum şi din conversaţiile purtate între părţi prin mesaje de tip M.. Pe lângă utilajele societăţii, au prestat servicii mai mulţi subcontractori. Utilajele intrau în bază pe bază de proces-verbal semnat de reprezentantul S.C. C. şi şeful CIC Orţişoara.

Toată activitatea de deszăpezire a subcontractorilor printre care şi S.C. B. era coordonată de achizitorul S.C. C..

Periodic, S.C. C. întocmea centralizatoare cu serviciile prestate de subcontractori şi le înainta către DRDP Timişoara pentru confirmare. În conformitate cu prevederile pct. 6.1 din contractul nr. x/2019, facturile se emiteau după confirmarea situaţiilor de lucrări de către şeful S.I.A., iar la documentele necesare pentru efectuarea plăţii de la punctul 6.2 din acelaşi contract este prevăzut şi centralizatorul.

La dosar există dovada că S.C. C. a transmis către S.C. B., prin email, centralizatoarele lunare în vederea emiterii facturilor.

La data de 05.05.2020, prin adresa nr. x, S.C. C. a restituit către S.C. B. un număr de cinci facturi, emise pentru lucrările prestate în perioada 11.12.2019 - 05.03.2020, şi a solicitat restituirea sumei de 209.588,19 RON, plătită în baza facturilor nr. x din 30.01.2020 (perioada 11-31.12.2019) şi nr. 15 din 31.01.2020 (perioada 01-10.01.2020), pe motiv că, între părţi nu este semnat un contract subsecvent anual sau act adiţional.

Având în vedere că facturile nr. x din 26.02.2020, nr. 68 din 13.03.2020 şi nr. 105 din 27.03.2020 în valoare de 710.304,75 RON, aferente lucrărilor prestate de S.C. B., au ajuns la scadenţă iar acestea nu au fost achitate de S.C. C. şi nici nu avea nici o intenţie să le achite raportat la corespondenţa purtată, prestatorul S.C. B. a depus, la data de 20.05.2020, în bancă, biletul la ordin primit în baza pactului cambial menţionat mai sus şi a încasat în totalitate de la S.C. C. suma ajunsă la scadenţă. Din totalul lucrărilor efectuate a rămas neachitată factura nr. x din 18.05.2020, care nu era scadentă la data introducerii biletului la ordin în bancă.

La data de 22.05.2020, A. a completat cu date nereale biletul la ordin primit de la S.C. B. în baza pactului cambial, înscriind pe acesta suma de 710.304,75 RON reprezentând "restituire sume necuvenite" şi a introdus în bancă biletul, inducând în eroare Agenţia Ineu a G..

Întrucât S.C. B. nu avea disponibil în cont suma solicitată prin biletul la ordin, banca, conform procedurilor, a introdus societatea în CIP (Centrala Incidenţelor de Plăţi), fapt ce a produs consecinţe grave societăţii B., printre care blocarea şi închiderea conturilor bancare ale societăţii, inclusiv cele personale ale administratorului şi un prejudiciu în valoare de 742.368,75 RON, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus de persoana vătămată.

În drept, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că faptele inculpatului A., care în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. C. a indus în eroare funcţionarii Agenţiei Ineu a G., prin depunerea în bancă a biletului la ordin x, în care a menţionat fapte nereale (suma de 710.304,75 RON reprezentând "restituire sume necuvenite"), cu scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru S.C. C., ceea ce a cauzat S.C. B. un prejudiciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "înşelăciune", prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzut art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu nu a fost contestată de părţi, aspectele în litigiu ţinând de interpretarea aspectelor de fapt prin raportare la dispoziţiile legale.

Raportat la probele administrate în cauză, discordant faţă de rechizitoriu, instanţa de fond a remarcat omisiunea de a evidenţia că, pentru ultimul sezon de iarnă din acord, respectiv 2019-2020, contractul subsecvent de închiriere utilaje şi prestări servicii nr. x din 30.10.2019 (desfăşurat în condiţii normale, în sensul că C. a făcut comenzi de lucrări, iar S.C. B. a executat lucrările şi a emis facturi pentru acestea în baza centralizatoarelor transmise de C.) a avut ca obiect prestarea de servicii de întreţinere curentă pe timp de iarnă, pentru perioada 01.11.2019-10.12.2019.

Astfel, Judecătoria Ineu a reţinut că, în pofida expirării termenului contractului la data de 10.12.2019, partea vătămată B. a prestat servicii - acceptate şi confirmate de societatea inculpatului, C. - şi pentru perioade ulterioare datei de 10.12.2019, emiţând cinci facturi, din care primele două au fost plătite de C., dar următoarele trei au fost refuzate, fiind transmisă părţii vătămate B., la data de 05.05.2020, adresa nr. x, prin care C. a restituit către B. un număr de cinci facturi emise pentru lucrările prestate în perioada 11.12.2019 - 05.03.2020 şi a solicitat restituirea sumei de 209.588,19 RON, plătită în baza facturilor nr. x din 30.01.2020 (perioada 11-31.12.2019) şi nr. 15 din 31.01.2010 (perioada 01-10.01.2020), pe motiv că nu este semnat un contract subsecvent anual sau act adiţional, între părţi.

În concret, s-a reţinut de către prima instanţă că, în pofida expirării perioadei de valabilitate a contractului subsecvent nr. 1283 din 30.10.2019 la data de 10.12.2019, prestatorul (partea vătămată) B. a emis o serie de facturi pentru perioada ulterioară datei de 10.12.2019, tot în baza Contractului nr. x din 30.10.2019 - contract cu perioada de valabilitate expirată la data de 10 decembrie 2019, astfel:

- factura din 30.01.2020 - Centralizator financiar 11-31 decembrie 2019 - factură neacceptată de beneficiar, fiind în afara perioadei de valabilitate a contractului conform punctului 4.2, în valoare de 69.703,38 RON, însă plătită integral;

- factura din 30.01.2020 - Centralizator financiar 11-31 decembrie 2019 - factură neacceptată de beneficiar, fiind în afara perioadei de valabilitate a contractului conform punctului 4.2, în valoare de 139.884,81 RON, însă plătită integral;

S-a reţinut că, ulterior, prestatorul (partea vătămată) B. a mai emis alte trei facturi pentru perioada ulterioară datei de 10.12.2019, tot în baza Contractului nr. x din 30.10.2019 - contract cu perioada de valabilitate expirată la data de 10 decembrie 2019 - facturi care au fost returnate de societatea administrată de inculpat (C. S.R.L.), dar care au fost plătite prin introducerea în bancă a Biletului la ordin seria x nr. x (predat de C. S.R.L. către partea vătămată în baza pactului cambial), astfel:

- factura din 26.02.2020 - Centralizator financiar 11-31 ianuarie 2020 - factură neacceptată de beneficiar fiind în afara perioadei de valabilitate a contractului conform punctului 4.2, în valoare de 304.127,26 RON, neacceptată la plată, factură returnată către emitent, decontată în data de 21.05.2020 prin introducerea în bancă, executarea Biletului la ordin seria x nr. x;

- factura din 13.03.2020 - Centralizator financiar 01- 28 februarie 2020 - factură neacceptată de beneficiar fiind în afara perioadei de valabilitate a contractului conform punctului 4.2, în valoare de 359.339,09 RON, neacceptată la plată, factură returnată către emitent, decontată în data de 21.05.2020 prin introducerea în bancă, executarea Biletului la ordin seria x nr. x;

- factura din 27.03.2020 - Centralizator financiar 01-28 februarie 2020 - factură neacceptată de beneficiar fiind în afara perioadei de valabilitate a contractului conform punctului 4.2, în valoare de 46.838,40 RON, neacceptată la plată, factură returnată către emitent, decontată în data de 21.05.2020 prin introducerea în bancă, executarea Biletului la ordin seria x nr. x;

Prin urmare, s-a reţinut că partea vătămată B. a emis facturile mai sus menţionate tot în baza Contractului nr. x din 30.10.2019 - contract cu perioada de valabilitate expirată la data de 10 decembrie 2019 - nefiind însă încheiat un alt contract subsecvent sau act adiţional pentru perioada 11.12.2019 - 05.03.2020.

Prima instanţă a constatat că, prin adresa din 5.05.2020, societatea inculpatului (C.) a restituit către partea vătămată B. cele cinci facturi emise pentru lucrările prestate în perioada 11.12.2019 - 05.03.2020 şi a solicitat restituirea sumei de 209.588,19 RON, plătită în baza facturilor nr. x din 30.01.2020 (perioada 11-31.12.2019) şi nr. 15 din 31.01.2010 (perioada 01-10.01.2020) pe motiv că nu este semnat, între părţi, un contract subsecvent anual sau act adiţional.

Având în vedere că facturile nr. x din 26.02.2020, nr. 68 din 13.03.2020 şi nr. 105 din 27.03.2020 în valoare de 710.304,75 RON, aferente lucrărilor prestate de B. au ajuns la scadenţă, iar acestea nu au fost achitate de S.C. C. şi nici nu avea nici o intenţie să le achite raportat la corespondenţa purtată, s-a reţinut că prestatorul - parte vătămată B. a depus, la data de 20.05.2020, în bancă biletul la ordin primit în baza pactului cambial menţionat mai sus şi a încasat în totalitate de la S.C. C. suma ajunsă la scadenţă. Din totalul lucrărilor efectuate a rămas neachitată factura nr. x/18.05.2020, care nu era scadentă la data introducerii biletului la ordin în bancă.

S-a mai reţinut că, la data de 22.05.2020, inculpatul A. a uzat, la rândul său, de biletul la ordin primit de la S.C. B. în baza pactului cambial, înscriind pe acesta suma de 710.304,75 RON reprezentând "restituire sume necuvenite" şi a introdus în bancă respectivul bilet la ordin.

În privinţa semnificaţiei acestui fapt, instanţa de fond a constatat că poziţia părţilor este divergentă, rechizitoriul afirmând că inculpatul A. ar fi completat biletul la ordin cu date nereale prin înscrierea menţiunii "restituire sume necuvenite", inducând în eroare Agenţia Ineu a G.. Pe de altă parte, inculpatul a susţinut că a introdus în bancă biletul la ordin primit de la S.C. B. S.R.L., cu scopul de a recupera suma retrasă, aceasta nefiind datorată persoanei vătămate, întrucât nu ar fi existat un contract valabil în baza căruia să-i fi revenit suma în cauză, apărare ce a fost respinsă în rechizitoriu, ca neîntemeiată, procurorul apreciind că inculpatul avea la dispoziţie calea unei acţiuni în justiţie pentru realizarea dreptului societăţii pe care o reprezintă.

Suplimentar faţă de rechizitoriu, instanţa de fond a mai reţinut că, prin ordonanţa nr. 100 din 11.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Ineu, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. C. (societatea administrată de A.) în contradictoriu cu pârâtele G. S.A. şi S.C. B. (persoana vătămată), având ca obiect anulare bilet la ordin şi a fost declarat nul în mâna oricui s-ar afla, biletul la ordin seria x nr. x în valoare de 710.304,75 RON, emis de S.C. B. S.R.L în favoarea reclamantei, locul plăţii fiind în Ineu - urmând ca plata acestuia să se facă în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial şi dacă deţinătorul biletului la ordin nu face opoziţie.

În considerentele acestei hotărâri, instanţa civilă a reţinut că pârâta S.C. B. a emis în favoarea reclamantei S.C. C., biletul la ordin seria x nr. x din data de 30.03.2020 în valoare de 710.304,75 RON, biletul la ordin în original eliberat ca instrument de garantare a plăţilor a fost pierdut conform susţinerilor reclamantei şi pârâtei de ordin I G. S.A., acesta fiind introdus la plată de către reclamantă, dar refuzat la data de 22.05.2020.

Anterior introducerii la plată, biletul la ordin antemenţionat a fost pierdut.

De asemenea, s-a reţinut că Judecătoria Ineu a admis solicitarea reclamantei C. în temeiul art. 67 din Legea nr. 59/1934, care prevede că "în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să solicite anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei de la locul de plată a cecului. Cererea va trebui să arate menţiunile esenţiale ale cecului.

Preşedintele judecătoriei, după examinarea cererii şi a elementelor produse, ca şi a dreptului posesorului, va pronunţa în cel mai scurt timp posibil o ordonanţă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în mâinile oricui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial al României, dacă între timp deţinătorul cecului nu a făcut opoziţie.

Ordonanţa trebuie să fie notificată atât trăgătorului, cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial al României, la cererea şi pe cheltuiala petiţionarului.

Cu toată înştiinţarea, plata cecului făcută deţinătorului mai înainte de notificarea ordonanţei liberează pe tras de obligaţia de plată."

Astfel, apreciind incidente în cauză dispoziţiile legale antemenţionate, în baza acestora, văzând şi prevederile art. 996 şi urm. noul C. proc. civ., instanţa a admis cererea formulată.

Instanţa civilă a mai notat că, potrivit afirmaţiilor necombătute ale pârâtei G. S.A., împrejurările pierderii biletului la ordin sunt următoarele: la data de 21.05.2020, societatea C., în calitate de beneficiar, a prezentat în vederea plăţii, biletul la ordin seria x nr. x emis de societatea B. în temeiul pactului cambial cu nr. x/11.05.2017. Ca urmare a lipsei de disponibil din conturile trăgătorului, la data de 22.05.2020, G. S.A. a refuzat plata sumei înscrise în titlu, motivul refuzului fiind "cambie sau bilet la ordin cu scadenţă la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzată din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen".

Dintr-o regretabilă eroare, la data de 25.05.2020, reprezentanţii pârâtei i-au înmânat numitei F., originalul biletului la ordin menţionat, acesta semnând pentru primirea în original a titlului.

Ulterior, la data de 29.05.2020, reclamanta C., în calitate de beneficiar al biletului la ordin, a solicitat de la aceasta eliberarea instrumentului de plată, în vederea procedării la executarea silită a emitentului. Constatând eliberarea eronată a instrumentului de plată către trăgător, la data de 02.06.2020, menţionează că a notificat societatea B. în vederea restituirii acestuia în termen de 24 de ore de la primirea notificării.

Prin adresa de răspuns nr. x din 05.06.2020, societatea B. a precizat că "nu poate confirma sau infirma dacă în plicul primit se găsea B.O." G. S.A. învederând că biletul la ordin nu a fost restituit de către C. până la momentul depunerii întâmpinării.

Prin decizia civilă nr. 202 din 03 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, a fost respins apelul declarat de partea vătămată B. împotriva ordonanţei nr. 100 din 11.03.2021, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2020.

Analizând eventuala autoritate de lucru judecat a ordonanţei nr. 100 din 11.03.2021 a Judecătoriei Ineu în legătură cu obiectul cauzei penale, pe baza considerentelor acesteia, instanţa de fond a constatat că instanţa civilă nu a procedat la verificarea valabilităţii biletului la ordin şi nici nu a analizat raporturile juridice dintre părţile litigante, ci doar a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 59/1934, declarând nul în mâna oricui s-ar afla biletul la ordin seria x nr. x şi stabilind ca plata acestuia să se facă în termen de 30 de zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial, dacă deţinătorul biletului la ordin nu face opoziţie.

De altfel, în apel, Tribunalul Arad a reţinut - prin decizia civilă menţionată mai sus - că "aspectele ce ţin de completarea pretins abuzivă a biletului la ordin excede prezentului cadru procesual, în aceste cazuri remediile procesuale fiind cele privind acţiunile cambiale Opoziţia la anulare în sensul art. 90 din L nr. 58/1934 are ca scop dovedirea intrării legitime a biletului la ordin în posesia deţinătorului, ceea ce nu este cazul, litigiul vizând anularea biletului la ordin pierdut de către posesorul legitim, intimatul-beneficiar."

Aşadar, prin ordonanţa nr. 100 din 11.03.2021 a Judecătoriei Ineu nu au fost analizate aspectele care formează obiectul litigiului penal, nu s-a statuat asupra efectului menţiunii "restituire sume necuvenite" din biletul la ordin şi nici dacă acesta îndeplineşte condiţiile de valabilitate. În lipsa unei astfel de analize, instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a hotărârii civile în legătură cu obiectul cauzei penale privind pe inculpatul A..

Totodată, instanţa de fond a mai constatat că, prin sentinţa civilă nr. 14 din 12.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Ineu a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. S.R.L. (persoana vătămată) în contradictoriu cu pârâtă C. (societatea administrată de A.) şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47.552,40 RON, reprezentând contravaloare servicii de deszăpezire aferente perioadei 06-31 martie 2020, potrivit facturii nr. x din 18.05.2020 şi la plata sumei de 12.031,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate prin plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.031,56 RON şi onorariu avocaţial parţial în cuantum de 10.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 380 din 18.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în apel, Tribunalul Arad a anulat sentinţa civilă nr. 14/2023 a Judecătoriei Ineu şi a luat act de tranzacţia părţilor asupra litigiul dintre apelanta - pârâtă C. şi intimata reclamantă B., având ca obiect pretenţii, pe care a consfiinţit-o după cum urmează.

"TRANZACŢIE Încheiată astăzi, 26.06.2023, în oraş Ineu, jud. Arad

I. PĂRŢILE

Subscrisa, S.C. C., având calitatea de calitatea de/pârât în dosar nr. x/2022 al Tribunalului Arad, reprezentată legal prin administrator A., prin avocat D., conform procurii speciale din 20.06.2023 emise în scopul încheierii prezentei tranzacţii, autentificată prin încheierea nr. 794 din 20.06.2023 de către notarul public E., şi

Subscrisa, B., reprezentată legal prin administrator F., societatea B. având calitatea de reclamant în dosar nr. x/2022 al Tribunalului Arad,

II. PREAMBUL

Având în vedere dosarul civil nr. x/2022, în prezent aflat pe rolul Tribunalului Arad, dosar în care, prin sentinţa civilă nr. 14 din 12.01.2023 a Judecătoriei Ineu a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 47.552,40 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de deszăpezire aferente perioadei 06.03.2020 - 31.03.2020 potrivit facturii nr. x/18.05.2020 şi la cheltuieli de judecata în valoare de 12.031,56 RON, părţile au convenit încheierea prezentei tranzacţii, cu clauzele ce vor fi expuse în continuare.

III. OBIECTUL TRANZACŢIEI

Părţile au hotărât, de comun acord şi în condiţii amiabile, stingerea în totalitate a litigiului ce face obiect al dosarului civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad prin achitarea unei sume de bani de către S.C. C. în contul S.C. B..

În concret, S.C. C. se obligă să vireze în contul bancar nr. x deschis la H. pe numele societăţii S.C. B. suma de 65.583,96 Iei, viramentul fiind efectuat în data de 26.06.2023, cu ocazia semnării tranzacţiei.

Prin semnarea prezentei tranzacţii, F., în calitate de administrator al S.C. B., declară că nu mai are nicio pretenţie de nicio natură decurgând din dosarul civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad faţă de S.C. C..

Prin încasarea sumei mai sus indicate, S.C. B. se declară definitiv şi integral despăgubită în ceea ce pretenţiile formulate în cadrul dosarului civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

SC B. nu are nici o altă pretenţie, de nicio natură, prezentă sau . viitoare, faţă S.C. C., angajaţii şi partenerii acestora/decurgând din obiectul dosarului civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

Astfel, S.C. B., prin semnarea de către reprezentantul său legal a prezentei tranzacţii, se obligă să renunţe la orice alte pretenţii ulterioare, renunţând totodată şi la dreptul de a mai formula vreo acţiune civilă prezentă sau viitoare împotriva societăţii C. în legătură cu situaţia de fapt, de drept şi obiectul dosarului civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

Concomitent, prin semnarea prezentei tranzacţii, S.C. C. S.R.L., prin administrator A., se obligă să achite în favoarea S.C. B., în contul bancar x deschis la H., suma de 65.583,96 RON, viramentul urmând a fi efectuat imediat după semnarea tranzacţiei.

Totodată, prin semnarea prezentei tranzacţii, A., în calitate de administrator al S.C. C., declară că nu mai are nicio pretenţie de natură penală şi/sau civilă, prezentă sau viitoare, faţă de F. şi S.C. B. decurgând din dosarul civil nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

IV. CLAUZE FINALE

Părţile declară faptul că modalitatea de stingere a diferendului, descrisă mai sus, reprezintă voinţa reală a acestora liber consimţită şi neviciată, fără nici un fel de constrângere fizică sau psihică din partea vreunei persoane şi înlătură orice altă înţelegere prealabilă, verbală sau scrisă, dintre acestea şi ca urmare, au stins, irevocabil, orice pretenţii mai sus menţionate, diferendul dintre ele fiind în mod definitiv stins.

În situaţia în care, în termen de 48 (patruzecişiopt) de ore suma de bani nu intră în contul S.C. B. prezenta tranzacţie este rezolvită de plin drept, părţile fiind repuse în situaţia anterioară semnării acesteia, înţelegând astfel ca această tranzacţie să nu producă efecte juridice.

Prezenta tranzacţie s-a încheiat azi, 26.06.2023. într-un număr de 5 exemplare, la sediul Biroului Individual Notarial E..

SC C., reprezentată legal de A. prin av. D.

N..

SC B., prin F.

N.."

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, prin tranzacţia încheiată în data de 26.06.2023 (autentificată de notarul public E. prin încheierea nr. 838 din 26.06.2023), între inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente C., pe de o parte, şi partea vătămată (şi civilă) B., prin administrator F., pe de altă parte, părţile au decis să se împace cu referire la acuzaţia de înşelăciune formulată faţă de A., astfel cum rezultă din conţinutul tranzacţiei:

"Având în vedere dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Ineu (ce are ca şi obiect acuzaţiile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată aduse dlui A., dar şi pretenţii de natură civilă formulate de S.C. B. împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente C. SRL), părţile s-au împăcat, convenind încheierea prezentei tranzacţii, cu clauzele ce vor fi expuse în continuare.

(...)

Prin semnarea prezentei tranzacţii, F., în calitate de administrator al S.C. B., declară că nu mai are nicio pretenţie de natură penală şi/sau civilă faţă de A. şi S.C. C. decurgând din dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

F. şi S.C. B. nu au nici o altă pretenţie, de nicio natură, prezentă sau viitoare, faţă A. şi S.C. C., angajaţii şi partenerii acestora, decurgând din obiectul dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

Astfel, F. şi S.C. B., prin semnarea prezentei tranzacţii, se obligă să renunţe la orice alte pretenţii ulterioare, renunţând totodată şi la dreptul de a mai formula vreo posibilă plângere penală sau acţiune civilă prezentă sau viitoare împotriva dlui A. sau împotriva societăţii C. în legătură cu situaţia de fapt, de drept şi obiectul dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu.

Concomitent, prin semnarea prezentei tranzacţii, S.C. C. se obligă să achite în favoarea S.C. B., în contul bancar x deschis la H., suma 1.200.000 RON, viramentul urmând a fi efectuat imediat după semnarea tranzacţiei.

Totodată, prin semnarea prezentei tranzacţii, A., în nume propriu şi ca reprezentant al S.C. C., declară că nu mai are nicio pretenţie de natură penală şi/sau civilă, prezentă sau viitoare, faţă de F. şi S.C. B. decurgând din dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Ineu."

Soluţionând cauza, pe baza probelor administrate, având în vedere dispoziţiile legale incidente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanţa de fond a hotărât achitarea inculpatului A., apreciind că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., întrucât menţiunile completate de inculpat pe biletul la ordin nu puteau determina efectuarea plăţii sumei înscrise în biletul la ordin, nu erau apte să producă efecte juridice şi nu putea determina nici vreo inducere în eroare a personalului instituţiei bancare, inculpatul acţionând în acest mod nu pentru obţine un folos patrimonial injust, ci cu intenţia recuperării unei sume pe care partea vătămată şi-o însuşise anterior în acelaşi mod, respectiv prin completarea biletului la ordin remis de inculpat cu semnătura sa, spre a fi folosit exclusiv pentru stingerea obligaţiilor rezultând din contractele încheiate între B. şi C., iar nu pentru obligaţii care nu au fost prevăzute în contracte.

Prin decizia penală nr. 393/A din 23.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu şi partea civilă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei penale nr. 250 din 30.10.2023 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată cu privire la latura penală a cauzei, şi rejudecând în aceste limite, s-a dispus:

1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) raportat la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., s-a stabilit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

2. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) raportat la art. 322 C. pen., s-a stabilit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea cu privire la care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 9 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 100/04.09.2020, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 28.09.2020.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 9 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 100/04.09.2020, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 28.09.2020.

În baza art. 89 rap la art. 38 alin. (1), alin. (2) rap la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse cu închisoarea şi s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse, urmând ca, în final, inculpatului să fie stabilită pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare.

În baza art. 89 alin. (2) rap la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani, care se va calcula, conform art. 89 alin. (2) C. pen., de la data de 28.09.2020, data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 100/04.09.2020 a Judecătoriei Ineu.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c), d) şi e) se comunică Probaţiune Arad.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen., atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării aplicării pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie.

S-a constatat împlinit termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 25 alin. (3) rap. la art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus anularea biletului la ordin seria x nr. x

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat aferente judecării cauzei în primă instanţă.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În drept, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului A., care, în calitatea sa de reprezentant al S.C. C., cu prilejul completării biletului la ordin, a atestat în cuprinsul acestuia împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv faptul că încasarea sumei de 710.304,75 RON de la S.C. B. reprezintă restituire sume necuvenite, bilet pe care l-a introdus în bancă, la Agenţia Ineu a G., în scopul producerii unor consecinţe juridice, respectiv încasarea acestei sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A., care în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. C., a indus în eroare funcţionarii din cadrul Agenţiei Ineu a G. prin folosirea biletului la ordin x, care fusese falsificat în prealabil, în scopul obţinerii pentru S.C. C. a unui folos material injust, constând în încasarea, fără drept, a sumei de 710.304,75 RON, operaţiune în urma căreia în patrimoniul S.C. B. s-a produs o pagubă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că prin rechizitoriu s-a descris starea de fapt în mod corect, apreciind însă că, prima instanţă a stabilit o altă stare de fapt, prin interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.

Contrar situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond, în susţinerea tezei achitării, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, între părţi era în vigoare, încă, acordul cadru nr. 555 din 11.05.2017, valabil pentru perioada 2017- 2020, iar serviciile prestate de către persoana vătămată au fost comandate de către inculpat, acceptate şi recepţionate de societatea inculpatului A. şi ulterior datei de 10.12.2019, fiind emise 5 facturi, din care două au fost şi achitate.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa de apel a reţinut că lipsa respectării formalităţii de a se încheia un nou contract subsecvent, în formă scrisă, nu echivalează cu lipsa unui contract între cele două societăţi, între acestea desfăşurându-se relaţii comerciale, cu acordul ambelor, iar încheierea contractului în formă scrisă nu reprezintă o condiţie ad validitatem, ci eventual doar ad probationem. Mai mult, întreaga activitatea comercială între cele două societăţi s-a desfăşurat cu acordul inculpatului, aspect pe care l-a şi recunoscut în faţa instanţei, iar justificarea refuzului de plată a contravalorii lucrărilor efectuate prin lipsa unui contract în formă scrisă, semnat de părţi, reprezintă în aceste condiţii doar un pretext pentru nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor de plată a lucrărilor de care a beneficiat, şi a căror contravaloare a încasat-o de la beneficiarul final al lucrărilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că facturile pretinse la plată de către persoana vătămată S.C. B. şi pentru plata cărora a introdus biletul la ordin la plată, nu sunt facturi emise fără vreun temei contractual, între părţi existând, la acel moment, în vigoare încă acordul cadru nr. 555 din 11.05.2017 cu valabilitate pe perioada 2017 - 2020 (acord în baza căruia s-a şi încheiat pactul cambial, iar părţile şi-au predat uneia alteia cele două bilete la ordin), iar acele servicii prestate de către de către S.C. B., ulterior datei de 10.12.2019, au fost prestate cu acordul societăţii inculpatului.

Astfel, pe baza analizei coroborate a mijloacelor de probă, instanţa de apel a apreciat că, pe fondul unor neînţelegeri cu noul administrator al S.C. B., inculpatul, cu bună-ştiinţă, urmărind obţinerea unui folos material pentru societatea pe care o reprezenta, a refuzat la plată suma de 710.304,75 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de S.C. B., deşi în prealabil a transmis comenzi de lucrări către această societate, a confirmat efectuarea acestor lucrări prin întocmirea unor centralizatoare, care au stat la baza facturilor emise de societatea creditoare, şi a încasat contravaloarea acestor lucrări de la beneficiarul final al lucrărilor, respectiv DRDP Timişoara.

În urma introducerii biletului la ordin în bancă şi a încasării de către S.C. B. a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor neachitate de către inculpat, la data de 22.05.2020, inculpatul A. a completat cu date nereale biletul la ordin x primit de la S.C. B., în baza pactului cambial, înscriind pe acesta suma de 710.304,75 RON, reprezentând "restituire sume necuvenite" şi a introdus în bancă biletul. Întrucât S.C. B. nu avea disponibilă în cont suma solicitată prin biletul la ordin, banca, conform procedurilor, a introdus societatea în CIP (Centrala Incidenţelor de Plăţi), fapt ce a produs consecinţe grave societăţii B., printre care blocarea şi închiderea conturilor bancare ale societăţii inclusiv cele personale ale administratorului şi un prejudiciu în valoare de 742.368,75 RON, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus de parsoana vătămată.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, instanţa de apel a concluzionat că, în speţă, elementul material al infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" s-a realizat prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că încasarea sumei de 710.304,75 RON de la S.C. B. reprezintă restituire sume necuvenite, şi folosirea înscrisului falsificat, prin introducerea acestuia în bancă.

Totodată, instanţa de apel a constatat că elementul material al infracţiunii de "înşelăciune", s-a realizat prin acţiunea de inducerea în eroare a funcţionarei din cadrul Agenţiei Ineu a G., prin folosirea biletului la ordin x, falsificat în prealabil - prin consemnarea în cuprinsul acestuia a unei împrejurări necorespunzătoare realităţii, în scopul obţinerii pentru S.C. C. a unui folos material injust, constând în încasarea, fără drept, a sumei de 710.304,75 RON, operaţiune în urma căreia s-a produs o pagubă în patrimoniul S.C. B..

Împotriva deciziei penale nr. 393/A din 23.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere următoarele:

Raportat la acuzaţia de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.,

- menţiunea "restituire sume necuvenite", inserată pe biletul la ordin de către inculpat, nu era aptă să producă consecinţe juridice şi nici nu a produs astfel de consecinţe ori de altă natură, deoarece, potrivit dispoziţiilor legale incidente coroborate cu probaţiunea testimonială administrată în cauză, la momentul operării şi decontării unui bilet la ordin, funcţionarul bancar este dator să verifice doar specimenul de semnătură şi elementele de siguranţă, menţiunea care atestă ce reprezintă suma retrasă neavând nicio relevanţă juridică.

- menţiunea "restituire sume necuvenite", inserată pe biletul la ordin x nu constituie o atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul textului de incriminare, deoarece această sintagmă denotă poziţia inculpatului faţă de dreptul S.C. B. de a încasa suma de 710304.75 RON de la S.C. C., în contextul evoluţiei relaţiilor comerciale derulate între cele două firme.

Raportat la acuzaţia de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.,

- inculpatul nu a comis o acţiune de inducere în eroare în sensul normei de incriminare; astfel, la momentul introducerii biletului la ordin, inculpatul nu a avut o conduită comisivă, respectiv nu a încercat să convingă angajatul bancar să accepte biletul la ordin, insistând asupra menţiunilor din cuprinsul acestuia sau asupra altor împrejurări.

- lipseşte legătura de cauzalitate între conduita inculpatului şi "paguba" creată părţii civile.

Totodată, recurentul inculpat a invocat ca temei de achitare aplicabil ambelor infracţiuni imputate, natura pur comercială/civilă a litigiului obiect al cauzei, susţinând că faptele ce formează obiectul dosarului exced ariei de competenţă a instanţei penale.

Pentru aceste motive, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 10 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 393/A din 23.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, nu doar că faptele imputate nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 322 C. pen. şi "înşelăciune", prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., ci şi că natura litigiului ce face obiectul cauzei este, în realitate, una comercială/civilă.

Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., evaluând dacă faptele imputate inculpatului A. sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte are în vedere starea de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În concret, instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, respectiv că, la data de 11.05.2017, între S.C. B. şi S.C. C. (administrator fiind A.) s-a încheiat acordul de închiriere auto-utilaje nr. 557. Prin acest contract, S.C. B. se obliga să presteze, iar S.C. C. se obliga să achiziţioneze lucrări de întreţinere curentă pe timp de iarnă (deszăpezire), în perioada 2017-2020 la Centrul de Întreţinere Orţişoara, jud. Timiş, ca urmare a contractului încheiat de S.C. C. cu CNAIR S.A. - DRDP Timişoara.

Pentru garantarea executării contractului, părţile au încheiat Convenţia nr. 557 din 11.05.2017 - J., prin care ambele societăţi şi-au predat câte un bilet la ordin în alb, ce urmau a fi folosite în condiţiile stabilite de părţi, conform înţelegerilor stipulate în act. Astfel, S.C. C. a predat S.C. B. biletul la ordin y, iar aceasta din urmă a predat celei dintâi, biletul la ordin x.

Acordul de închiriere auto-utilaje nr. 557 din 11.05.2017 s-a desfăşurat în condiţii normale, în baza contractelor subsecvente întocmite pentru fiecare sezon de iarnă, părţile executându-şi întocmai şi la timp obligaţiile, până în ultimul sezon de iarnă 2019-2020.

Pentru efectuarea lucrărilor, DRDP Timişoara transmitea către S.C. C., ordine de intrare în bază a utilajelor. În baza acestor ordine, S.C. C. transmitea subcontractorilor, în speţă şi către S.C. B., numărul şi tipul utilajelor care vor intra în bază. La momentul intrării în bază a utilajelor se întocmea un proces-verbal în acest sens, semnat de către un reprezentant al S.C. C. şi de către şeful CIC Orţişoara. Astfel, S.C. B. executa lucrări doar în baza comenzilor efectuate de către S.C. C.. În urma efectuării lucrărilor, reprezentanţii S.C. C. întocmeau centralizatoare, în care se consemnau serviciile prestate de subcontractor, în speţă S.C. B., centralizatoare care erau contrasemnate de către reprezentanţi ai DRDP Timişoara şi transmise prin email către S.C. B., care în baza acestora emitea facturile. Totodată, conform dispoziţiilor contractuale, facturile se emiteau după confirmarea situaţiilor de lucrări de către şeful S.I.A., iar la documentele necesare pentru efectuarea plăţii de la punctul 6.2 din acelaşi contract este prevăzut şi centralizatorul. Aceste proceduri de lucru au fost urmate şi în cazul lucrărilor de deszăpezire efectuate de S.C. B. în perioada 11.12.2019-05.03.2020.

Pentru ultimul sezon din acord, anume perioada 01.11.2019-10.12.2019, a fost încheiat contractul subsecvent nr. 1283 din 30.10.2019, care a fost transmis prin email de către directorul adjunct S.C. C., către S.C. B. pentru semnare, precum şi către inculpat. S.C. B. a semnat şi transmis contractul, dar nu a mai primit înapoi exemplarul semnat de la S.C. C..

Cu toate acestea, chiar în lipsa semnării contractului de către S.C. C., activitatea comercială între cele două societăţi s-a desfăşurat în condiţii normale, atât în perioada cuprinsă în acest contract subsecvent [01.11.2019-10.12.2019], cât şi ulterior, până în data de 05.03.2020.

Astfel, în aceste condiţii, S.C. C. a efectuat comenzi de lucrări, iar S.C. B. a executat lucrările astfel comandate, fiind întocmite centralizatoarele de către reprezentantul S.C. C., centralizatoare care au fost transmise pe mail către S.C. B..

În baza centralizatoarelor transmise de S.C. C. pentru lucrările efectuate în perioada 11.12.2019-05.03.2020, S.C. B. a emis un număr de cinci facturi, între acestea, factura nr. x din 30.01.2020, în valoare de 69.703,38 RON, reprezentând prestări servicii de întreţinere curentă iarnă, conform centralizator 11-31 decembrie 2019 şi factura nr. x din 31.01.2020, în valoare de 139.884,81 RON, reprezentând prestări servicii de întreţinere curentă iarnă, conform centralizator 01-10 ianuarie 2020, cele două facturi fiind achitate integral de către S.C. C., conform extraselor de cont.

În ceea ce priveşte lucrările efectuate de S.C. B. în perioada 11-31 ianuarie 2020, S.C. C. a întocmit un centralizator în care au fost evidenţiate lucrări în valoare totală de 304.127,26 RON, pe care l-a transmis prin e-mail atât către S.C. B., cât şi către inculpat. În baza acestui centralizator, S.C. B. a emis factura nr. x din 26.02.2020, în valoare de 304.127,26 RON, aceeaşi cu cea cuprinsă în centralizator.

Conform centralizatoarelor întocmite de S.C. C., în cursul lunii februarie, S.C. B. a prestat lucrări în valoare de 359.339,09 RON, iar în perioada 01-05.03.2020, a prestat lucrări în valoare de 46.838,40 RON. Aceste centralizatoare au fost comunicate, prin e-mail, de către directorul adjunct al S.C. C., inculpatului şi societăţii B.. În baza acestor centralizatoare, au fost emise facturile nr. x din 13.03.2020, în valoare de 359.339,09 RON, respectiv nr. 105 din 27.03.2020, în valoare de 46.838,40 RON.

Conform procedurii de lucru, la rândul său, la data de 17.03.2020, respectiv 23.03.2020, inculpatul A. a facturat aceste lucrări efectuate de S.C. B. în perioada evidenţiată anterior către beneficiarul final al serviciilor, respectiv C.N.A.I.R S.A. prin DRDP Timişoara, societatea reprezentată de către inculpat, încasând contravaloarea acestor lucrări, având obligaţia de a vira sumele către subcontractori.

Cu toate acestea, inculpatul, deşi a luat la cunoştinţă de întreaga activitate comercială desfăşurată între cele două societăţi comerciale, activitate care a fost încuviinţată de către acesta, respectiv a beneficiat de lucrările prestate de către S.C. B., facturând la rândul său către DRDP Timişoara sumele aferente acestor lucrări, la data de 05.05.2020, prin adresa nr. x, a restituit către S.C. B. un număr de cinci facturi emise pentru lucrările prestate în perioada 11.12.2019 - 05.03.2020, refuzând astfel plata acestora. De asemenea, a solicitat restituirea sumei de 209.588,19 RON plătită în baza facturilor nr. x din 30.01.2020 (perioada 11-31.12.2019) şi nr. 15 din 31.01.2010 (perioada 01-10.01.2020), pe motiv că, între părţi nu este semnat un contract subsecvent anual sau act adiţional.

În atare condiţii, având în vedere că facturile nr. x din 26.02.2020, nr. 68 din 13.03.2020 şi nr. 105 din 27.03.2020, în valoare totală de 710.304,75 RON, aferente lucrărilor prestate de S.C. B., au ajuns la scadenţă, iar acestea nu au fost achitate de S.C. C. şi nici nu avea vreo intenţie să le achite raportat la corespondenţa purtată, prestatorul S.C. B. a depus în bancă, la data de 20.05.2020, biletul la ordin y, primit în baza pactului cambial menţionat mai sus şi a încasat în totalitate de la S.C. C., suma de 710.304,75 RON, ajunsă la scadenţă.

În urma introducerii biletului la ordin în bancă şi a încasării de către S.C. B. a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor neachitate de către inculpat, la data de 22.05.2020, inculpatul A. a completat cu date nereale biletul la ordin x primit de la S.C. B., în baza pactului cambial, înscriind pe acesta suma de 710.304,75 RON, reprezentând "restituire sume necuvenite" şi a introdus în bancă biletul.

Întrucât S.C. B. nu avea disponibilă în cont suma solicitată prin biletul la ordin, banca, conform procedurilor, a introdus societatea în CIP (Centrala Incidenţelor de Plăţi), fapt ce a produs consecinţe grave societăţii B., printre care blocarea şi închiderea conturilor bancare ale societăţii inclusiv cele personale ale administratorului şi un prejudiciu în valoare de 742.368,75 RON.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina inculpatului A. nu corespund normelor de incriminare, prevăzute de art. 322 C. pen. şi art. 244 C. pen., în temeiul cărora instanţa de apel a stabilit pedepsele de 6 luni, respectiv 1 an închisoare, dispunând, în baza art. 89 alin. (2) rap la art. 83 alin. (1) C. pen., amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod - prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului), dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Conform art. 244 C. pen., "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Împăcarea înlătură răspunderea penală."

În speţă, acuzaţiile constau în aceea că inculpatul A., asociat unic şi administrator al S.C. C., a falsificat biletul la ordin x primit de la S.C. B., în baza pactului cambial, prin completarea cu date nereale, respectiv a menţionat pe acesta că suma de 710.304,75 RON reprezintă "restituire sume necuvenite", folosind înscrisul falsificat, prin introducerea acestuia în bancă, şi astfel, a indus în eroare funcţionara din cadrul Agenţiei Ineu a G., în scopul obţinerii pentru S.C. C. a unui folos material injust, constând în încasarea, fără drept, a sumei de 710.304,75 RON, operaţiune în urma căreia s-a produs o pagubă în patrimoniul S.C. B..

Analizând sub aspectul laturii obiective infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte reţine că aceasta "implică preexistenţa unei situaţii premisă, respectiv o stare de fapt sau de drept, a cărei realitate este alterată prin întocmirea înscrisului. Cu alte cuvinte, dacă întocmirea unui înscris sau modificarea conţinutului acestuia prin vreunul din modurile arătate de textul de incriminare nu contravine realităţii obiective şi nu are drept consecinţă, crearea unor împrejurări inexistente în realitate ori modificarea acestora, nu poate fi reţinută existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sintagma "în vederea producerii unei consecinţe juridice" din conţinutul art. 322 C. pen. se referă la producerea unei consecinţe, alta decât cea care s-ar fi produs în mod obişnuit dacă acel înscris nu ar fi fost contrafăcut sau alterat, această concluzie fiind determinată de obiectul juridic special al infracţiunii. Câtă vreme incriminarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată urmăreşte protejarea relaţiilor sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu încrederea publică de care trebuie să se bucure aceste înscrisuri, intervenirea sau alterarea în orice mod a conţinutului unui înscris care nu este de natură să atragă alte consecinţe juridice decât cele fireşti, nu poate conduce la concluzia producerii unei vătămări relaţiilor sociale menţionate" - Decizia nr. 195/A din 31.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin urmare, producerea altor consecinţe juridice decât cele pe care înscrisul le-ar fi produs oricum, şi în lipsa atestării în conţinutul său a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, constituie o cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, întrucât, atestarea unei împrejurări nereale, care nu ar avea nici o întrebuinţare concretă impusă de o stare de fapt, nu cade sub incidenţa legii penale.

Ca atare, se impune a se analiza, în fiecare caz în parte, consecinţa juridică produsă, respectiv să se examineze, în concret - ţinându-se seama de natura şi destinaţia actului, de restul conţinutului său şi de orice elemente ce ar putea fi concludente - dacă prin acţiunea de alterare a adevărului săvârşită de autor, se modică în orice mod ori se înlătură consecinţe juridice pe care le-ar fi avut actul dacă nu era falsificat.

Aşadar, în cauză, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 322 C. pen., Înalta Curte constată necesar a se lămuri dacă biletul la ordin folosit de inculpatul A. a fost sau nu falsificat prin atestarea unor împrejurări sau fapte necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecinţe juridice; cu alte cuvinte, dacă menţiunea "restituire sume necuvenite", inserată pe biletul la ordin de către inculpat, constituie o atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, aptă să producă consecinţe juridice, altele decât cele care s-ar fi produs în mod obişnuit.

Aptitudinea actului de a produce consecinţe juridice - ca cerinţă pentru existenţa infracţiunii - trebuie să se refere la consecinţe juridice datorate falsului şi emanând din acea menţiune falsificată, şi nu privind aptitudinea globală a actului de a produce sau nu, prin el însuşi, efecte juridice, clauza falsificată trebuind, prin ea însăşi, să fie generatoare de consecinţe juridice (acelaşi considerent regăsindu-se în decizia instanţei supreme, menţionată mai sus).

În speţă, inculpatul fiind acuzat pentru modul în care a completat biletul la ordin x primit de la S.C. B., în baza pactului cambial, având în vedere considerentele teoretice expuse, Înalta Curte constată că se impune analiza reglementărilor aplicabile unui astfel de act, atât sub aspectul conţinutului actului, cât şi din perspectiva efectelor produse de menţiunile cuprinse în act raportat la natura juridică a biletului la ordin.

Conform art. 104 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, (în reglementarea anterioară modificării operate prin Legea nr. 180/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 582 din 15 iunie 2022 - reglementare în vigoare în anul 2020, la data săvârşirii faptei):

"Biletul la ordin cuprinde:

1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu;

2) promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinata;

3) arătarea scadentei;

4) arătarea locului unde plata trebuie făcută;

5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;

6) arătarea datei şi a locului emiterii;

7) Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente;

8) numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea emitentului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin;

9) codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului."

Potrivit prevederilor art. 105 din Legea nr. 58/1934, "titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează.

Biletul la ordin a cărui scadenta nu este arătată, este socotit plătibil la vedere.

În lipsa unei arătări speciale, locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi în acelaşi timp loc al domiciliului emitentului.

Biletul la ordin care nu arata locul unde a fost emis, se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului."

În temeiul dispoziţiilor art. 1051 din Legea nr. 58/1934:

"biletul la ordin care întruneşte condiţiile prevăzute în art. 104-105 poate fi prezentat la plată prin trunchiere, în condiţiile stabilite pentru cambie la art. 46^1, 46^2, 46^3, cu excepţia condiţiei referitoare la acceptare prevăzute la art. 461alin. (3), producând toate efectele pe care legea le recunoaşte biletului la ordin original."

Totodată, potrivit art. 107 din Legea nr. 58/1934, "emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii.

Biletele la ordin plătibile la un anume timp dela vedere, trebuiesc prezentate spre viza emitentului în termenele fixate la art. 26. Termenul dela vedere curge dela data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constata prin protest (art. 28), a cărui data serveşte ca punct de plecare pentru termenul dela vedere."

Prin urmare, din prevederile legale redate, Înalta Curte constată că, în conţinutul biletului la ordin nu este reglementată şi rubrica referitoare la ce anume reprezintă suma solicitată la plată; astfel, în lipsa menţionării unei atare rubrici ca cerinţă obligatorie, rezultă că pentru valorificarea un astfel de act, menţiunile referitoare la raportul juridic fundamental (civil/comercial) existent între emitentul biletului la ordin (care, prin acest înscris, s-a obligat să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane - beneficiar, sau la ordinul acesteia) şi beneficiar nu prezintă relevanţă juridică, obligaţiile născute prin emiterea biletului la ordin având caracter autonom.

Aşa cum, de altfel, s-a reţinut şi în considerentele Deciziei nr. 20 din 21 ianuarie 2020 a Curţii Constituţionale "prin raport juridic fundamental se înţelege acel raport juridic care preexistă biletului la ordin sau cambiei şi care justifică emiterea acestor titluri de credit. Odată emis, însă, biletul la ordin urmează a fi perceput el însuşi ca un titlu de sine stătător, care face obiectul unei reglementări speciale - Legea nr. 58/1934, diferită de reglementările care guvernează raporturile juridice fundamentale. Astfel, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, una dintre caracteristicile biletelor la ordin, ca titluri comerciale de valoare, este aceea că drepturile conferite de acestea sunt autonome, cu consecinţa că dreptul şi obligaţia corelativă născute din biletele la ordin sunt independente faţă de actul juridic din care decurg (raportul juridic fundamental)" - în speţă, contractul subsecvent de închiriere utilaje şi prestări servicii nr. x/30.10.2019.

În concluzie, elementele esenţiale ale biletului la ordin permit şi obligă la efectuarea plăţii de către bancă indiferent de menţiunile referitoare la ce reprezintă suma pretinsă la plată, aspect atestat în cauză, de altfel, nu numai de dispoziţiile legale precitate, ci şi de martora O. (funcţionarul bancar al G. care a operat biletul la ordin introdus de inculpat în data de 22.05.2020); în concret, verificarea biletului la ordin de către personalul G. nu a implicat luarea în considerare a menţiunii în discuţie şi nici normele legale incidente nu impuneau o verificare sub acest aspect, având în vedere caracterul autonom al obligaţiilor născute prin biletul la ordin.

Astfel, similar instanţei de fond, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 322 C. pen., în condiţiile în care menţiunea conform căreia suma de 710.304,75 RON reprezintă "restituire sume necuvenite", astfel cum a fost completată de inculpat, nu era aptă să determine plata sau refuzul la plata sumei indicate în biletul la ordin.

Este real că, prin introducerea în bancă de către inculpatul A., biletul la ordin x primit de la S.C. B. a generat consecinţe juridice - banca, conform procedurilor, a introdus S.C. B. în CIP (Centrala Incidenţelor de Plăţi) întrucât nu avea disponibilă în cont suma solicitată prin biletul la ordin -, însă acestea s-au produs datorită naturii juridice a actului - acesta fiind un titlul comercial de valoare de sine stătător, şi nu pentru că suma în discuţie ar fi fost datorată sau nu în baza raporturilor juridice comerciale existente între emitentul biletului la ordin şi beneficiar.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective al infracţiuni de înşelăciune, raportat la dispoziţiile art. 244 C. pen., conform actului de sesizare, în speţă, inculpatul a indus în eroare funcţionara Agenţiei Ineu a G., prin depunerea în bancă a biletului la ordin x, falsificat în prealabil prin atestarea împrejurării că suma solicitată reprezintă "restituire sume necuvenite".

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu reflectă o acţiune de inducere în eroare în sensul normei de incriminare, în condiţiile în care, în speţă, inculpatului nu i se impută că a încercat să convingă angajatul bancar să accepte biletul la ordin, insistând asupra menţiunilor din cuprinsul acestuia sau asupra altor împrejurări.

Conform celor ce preced, Înalta Curte reiterează considerentul conform căruia indiferent de menţiunea referitoare la ce reprezintă suma pretinsă la plată, elementele esenţiale ale biletului la ordin permiteau şi obligau la efectuarea plăţii de către bancă, în virtutea caracterului autonom al drepturilor conferite de biletul la ordin, ca titlu comercial de valoare, respectiv al obligaţiilor corelative născute din biletul la ordin, acestea fiind independente de actul juridic din care decurg - raportul juridic fundamental (Decizia nr. 20/2020 a Curţii Constituţionale).

Aşadar, în condiţiile în care, la momentul introducerii biletului în bancă, nu exista obligaţia legală de verificare a realităţii menţiunii în discuţie, iar valorificarea biletului la ordin (acceptarea la plată sau refuzul) nu depindea în niciun fel de menţiunea referitoare la raportul juridic fundamental - în speţă, contractul nr. x din 30.10.2019, nu se justifică concluzia că a operat inducerea în eroare a funcţionarului bancar prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase de către inculpat.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt întrunite nici elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 244 C. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată motivele recurentului inculpat, circumscrise neîndeplinirii cerinţelor esenţiale care întregesc conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzut de art. 322 C. pen. şi "înşelăciune" prevăzută de art. 244 C. pen. constând în aptitudinea înscrisului de a produce consecinţe juridice datorită menţiunii atestate de inculpat, respectiv a aptitudinii înscrisului (mijloc fraudulos) de a induce în eroare, în sensul normei de incriminare, funcţionarul din cadrul Agenţiei Ineu a G., ca întemeiate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 393/A din 23.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Va casa decizia penală recurată şi, rejudecând, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 393/A din 23.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Casează decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.