Prior complaint requirement satisfied by naming one participant in joint negligent bodily harm
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) dismissed as unfounded the cassation appeals filed by two defendant healthcare professionals, thereby upholding the Court of Appeal's decision that maintained the cessation of criminal proceedings due to the statute of limitations for negligent bodily harm, while preserving the civil liability order requiring the liable entities to pay moral damages. The case involved a hospital patient who suffered a transfusion reaction due to the administration of an incompatible blood group, with the initial lower court dismissing criminal charges for expired limitation periods but awarding civil compensation; the defendants challenged this by arguing that the requirement of a prior complaint was not met for their specific individual liability, as the complaint did not explicitly name them for this specific offense. The decisive legal basis was Article 157(3) of the Penal Code, which the court interpreted to mean that if a prior complaint is filed against at least one perpetrator, it satisfies the legal requirement for all persons who participated in the commission of the act, regardless of whether they were individually named in the complaint.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen, art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen, art. 5 din C. pen, art. 155 alin. (1) din C. pen, art. 1391 C. civ, art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen; Prior complaint requirement satisfied by naming one participant in joint negligent bodily harm: The case involved a hospital patient who suffered a transfusion reaction due to the administration of an incompatible blood group, with the initial lower court dismissing criminal charges for expired limitation periods but awarding civil compensation; the defendants challenged this by arguing that the requirement of a prior complaint was not met for their specific individual liability, as the complaint did not explicitly name them for this specific offense. The decisive legal basis was Article 157(3) of the Penal Code, which the court interpreted to mean that if a prior complaint is filed against at least one perpetrator, it satisfies the legal requirement for all persons who participated in the commission of the act, regardless of whether they were individually named in the complaint.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to order the payment of judicial costs by the appellants.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 508 din data de 05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Penală, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptele din data de 26.07.2016) cu privire la inculpatele:
- A. , sub aspectul săvârsirii unei infractiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din din C. pen.,
- B. , sub aspectul săvârsirii unei infractiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen.,
- C. , sub aspectul săvârsirii unei infractiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen.
A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către persoana vătămată constituită partea civilă, D..
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) şi la art. 25 alin. (1), toate din C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 şi art. 1373 rap la art. 1381 şi la art. 1382 şi urm. precum şi art. 1391 C. civ., cu referire la art. 655 alin. (2) şi 656 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data comiterii faptei, dar şi art. 667 şi urm. din Legea nr. 95/2006, a obligat partea responsabilă civilmente E. S.A., având CUI x, prin lichidator judiciar F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic Cf x Bucureşti la plata următoarelor sume către partea civilă D., proporţional cu procentul de culpă stabilit în sarcina fiecăreia dintre inculpate:
- 60.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata B.;
- 90.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata C.;
- 150.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata A..
A respins, în rest, pretenţiile părţii civile ca neîntemeiate.
Prin decizia penală nr. 968/A din 22.07.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de partea civilă D., inculpata C., inculpata A. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic CF x împotriva sentinţei penale nr. 508/05.07.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) şi la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic CF x Bucureşti în solidar cu inculpata B. la plata către partea civilă D. a sumei de 180.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata B..
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) şi la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic CF x Bucureşti în solidar cu inculpata A. la plata către partea civilă D. a sumei de 90.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata A..
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) şi la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic CF x Bucureşti în solidar cu inculpata C. la plata către partea civilă D. a sumei de 30.000 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente prejudiciului cauzat de inculpata C..
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta parte civilă D. împotriva încheierii din data de 19.07.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta inculpată B. împotriva sentinţei penale nr. 508/05.07.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că inculpata B. nu a respectat măsurile de prevedere privind procedura recoltării probelor pretransfuzionale, nu a identificat corect pacienta D. pentru testarea pretransfuzională şi a etichetat greşit eprubeta avută în vedere la transfuzia de sânge administrată acesteia.
Din documentele medicale aflate la dosar, nu a rezultat că părţii civile i-ar fi fost efectuate teste pretransfuzionale necesare în vederea stabilirii grupului sanguin şi nici a compatibilităţii de grup cu sângele ce trebuia administrat.
La data de 26.07.2016, în conformitate cu Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1224/2006, era obligatorie efectuarea ultimului control pretransfuzional la patul bolnavului.
Cu referire la apărarea privind lipsa plângerii prealabile în cauza de faţă, Curtea a reţinut că infracţiunea pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşa cum se prevede în mod expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 196 alin. (6) din C. pen.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrată plângerea penală formulată de partea civilă D. împotriva numiţilor A., G., H., B., I., Spitalul Clinic CF x - Bucureşti, persoane fizice şi juridice care au săvârşit infracţiunile de vătămare corporală din culpă, neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu.
În cuprinsul plângerii, partea civilă a prezentat situaţia de fapt şi a apreciat că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate mai înainte, făcând referiri inclusiv la elementul material al infracţiunilor.
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în acest sens fiind dispoziţiile art. 295 alin. (1) din C. proc. pen. şi se raportează la dispoziţiile art. 289 alin. (1)-(6) din C. proc. pen., acestea din urmă reglementând plângerea, ca mod de sesizare cu caracter general.
Potrivit art. 289 alin. (1), (2) din C. proc. pen., plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Curtea a apreciat că sunt întrunite exigenţele textului de lege în privinţa plângerii prealabile formulate de partea civilă D., cuprinde toate descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorilor şi solicitarea expresă de tragere la răspundere penală a acestora.
Cum nu era obligaţia părţii să califice juridic starea de fapt prezentată, apărările apelantelor inculpate B. şi C. privind lipsa plângerii prealabile sunt neîntemeiate.
Împotriva deciziei penale nr. 968/A din 22.07.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatele B. şi C. au declarat recursuri în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24.04.2025, când s-a stabilit termen la data de 12 iunie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpata C. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi nu în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.
În acest sens, în esenţă, a menţionat că, în cauză, lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate faţă de C. privind comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă. Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva altor cadre medicale, numele său nefiind menţionat în mod expres în plângerea penală. A arătat că nu sunt întrunite condiţiile art. 295 din C. proc. pen. şi a solicitat să se constatate că lipseşte plângerea prealabilă, să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. iar cu privire la latura civilă a solicitat a fi lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpata B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi nu în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În argumentare, a arătat că plângerea a fost formulată împotriva sa pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi a solicitat tragerea la răspundere penală a unei alte persoane pentru infracţiunea de vătămare corporală, astfel că este clar că a realizat o decelare între acţiunile/inacţiunile reproşabile tuturor persoanelor implicate în cazul de faţă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpatele B. şi C..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
În fapt, instanţa de apel a reţinut că la lata de 26.07.2016, în timp ce se afla internată la Spitalul Clinic CF x, după ce a fost supusă unei intervenţii chirurgicale constând în histerectomie totală interanexială pentru diagnosticul de cancer de col uterin, părţii civile D. i-a fost transfuzată o altă grupă de sânge decât cea pe care o avea.
Transfuzia de sânge a fost prescrisă de către inculpata A., medic primar secţia Anestezie şi Terapie Intensivă şi administrată în cadrul ATI de către inculpata C., asistent medical ATI bloc operator, respectiv o unitate de sânge - masă eritrocitară - ABIV pozitiv, astfel cum era specificat în foaia de observaţie a pacientei, precum şi în proba pentru testul pretransfuzional etichetată în seara zilei de 25.07.2016 de către inculpata B., asistentă medicală.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.
În esenţă, inculpate au arătat că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi că trebuia dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., inculpatele arătând că lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate cu privire ele, privind comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
În acest sens, Înalta Curte reţine că partea civilă D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva numiţilor A., G., H., B., I., Spitalul Clinic CF x - Bucureşti, persoane fizice şi juridice care au săvârşit infracţiunile de vătămare corporală din culpă, neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu.
În cuprinsul plângerii, partea civilă a prezentat situaţia de fapt şi a apreciat că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate mai înainte, făcând referiri inclusiv la elementul material al infracţiunilor.
Infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen. se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate aşa cum se prevede în mod expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 196 alin. (6) din C. pen.
Totodată, potrivit, art. 157 alin. (3) din C. pen.: Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
Prin urmare, nu pot fi primite apărările recurentelor în sensul că în cauză lipseşte plângerea prealabilă, având în vedere că, potrivit art. 157 alin. (3) din C. pen., fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la o parte dintre acestea.
Or, este suficient ca persoana vătămată să promoveze plângerea penală împotriva uneia dintre persoanele pe care le consideră vinovate de săvârşirea infracţiunii pentru a fi îndeplinită cerinţa existenţei plângerii penale prealabile.
În consecinţă, în aplicarea art. 157 alin. (3) din C. pen., va opera răspunderea penală pentru toţi autorii, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la anumiţi autori cunoscuţi de persoana vătămată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpatele B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 968/A din 22.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpatele B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 968/A din 22.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.