Knife attack "attempted assault" conviction upheld in Romanian cassation appeal.

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3303 din data de 27 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023, printre alţii, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a-III-a din C. proc. pen. s-a încetat procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate morală la infracţiunea de lovirea sau alte violente prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) rap. la alin. (21) lit. c), d) şi alin. (4) din C. pen. (persoană vătămată B.), ca urmare a incheierii Acordului de mediere nr. 7/04.12.2023.

În baza art. 396 alin. (1), (2) si 10 din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 1 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) si 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului A. în pedeapsa principală de 1 an şi 2 luni inchisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni inchisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligaţia de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, în cadrul Primăriei Mun. Craiova - S.C. Salubritate Craiova S.R.L. sau in cadrul S.C. Compania de Apa Oltenia S.A..

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, ale neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile, dar şi cu privire la consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere constând în posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi, consecutiv, executarea pedepsei iniţial suspendate.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea din data de 09.02.2024 a Judecătoria Craiova, definitivă prin necontestare la data de 12.02.2024.

S-a dispus că hotărârea este executorie cu privire la măsura preventivă, conform art. 399 alin. (4) din C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost retinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, in perioada 11.11.2023-12.02.2024.

S-a respins sesizarea formulată de Ministerul Public, de confiscare a cuţitului folosit de inculpatul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia penală nr. 763 din data de 12 iunie 2025, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi apelul declarat, printre alţii, de inculpaţii A..

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 3303 din data de 27 noiembrie 2024 şi în parte încheierea de şedinţă din data de 24.09.2024 cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2), (3) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., ambele pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023 şi rejudecând:

A constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 05 martie 2025 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. într-o singură infracţiune de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen., prin înlăturarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2), (3) din C. pen., prin înlăturarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

A înlăturat disp. art. 91 şi urm. din C. pen. şi a dispus executarea pedepselor în regim de detenţie.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 11.11.2023 la 12.02.2024.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de care 10.11.2023, în jurul orelor 15:20, în timp ce se afla în incinta complexului comercial C. situat în mun. Craiova, având asupra sa, fără drept, un cutit, pe care l-a ridicat deasupra capului şi l-a îndreptat spre inculpatul B. cu intenţia de a-l lovi, nereuşind, ajutându-l pe fratele său, D. să săvârşească acte de violenţe fizice asupra persoanei vătămate B., acţiuni prin care a tulburat ordinea şi liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen., prin înlăturarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi nu ale infracţiunilor de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., în concurs, cum acesta a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a circumstanţei agravante legale prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., reţinută, printre alţii, în sarcina inculpatului A. cu referire la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice (comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună), Curtea a apreciat că se impune înlăturarea acesteia, având în vedere că acţiunile de violenţă prin care s-a tulburat ordinea şi liniştea publică au fost exercitate în mod singular de către fiecare dintre inculpaţi şi nu împreună, cum impune textul legal.

S-a reţinut că inculpatul A. l-a ajutat moral pe inculpatul D. să exercite acte de violenţă asupra inculpatului B., nefiind îndeplinite nici în cazul acestuia condiţia săvărşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Curtea a constatat, pe de o parte, că în mod greşit prima instanţă a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2024, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestuia, din infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2), (3) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., iar pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, în apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, din infracţiunile de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. într-o singură infracţiune de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen., prin înlăturarea art. 77 lit. a) din C. pen.

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2025, Curtea a respins cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii public astfel cum a fost reţinută în infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen.

S-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea formei agravate a infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2), (3) din C. pen., de vreme ce acesta a avut asupra sa un cuţit pe care l-a ridicat în direcţia persoanei vătămate B., cu intenţia de a o lovi, nereuşind însă, conduită ce se circumscrie unui act de violenţă psihică comisă împotriva persoanei vătămate B., inculpatul A. acţionând în temeiul unei legături subiective împreună cu inculpatul D. în vederea vătămării integrităţii corporale a persoanei vătămate menţionate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de port şi folosirea fără drept de obiecte periculoase, având în vedere că inculpatul A. nu l-a agresat fizic, în mod efectiv (prin tăiere, înţepare sau lovire) pe inculpatul B., iar acţiunea de port a cuţitului reprezintă varianta agravată a infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (3) din C. pen., constând în comiterea faptei de către o persoană care are asupra sa un obiect ce poate pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor şi prin sancţionarea penală a unei persoane pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 371 alin. (3) şi 372 alin. (1) lit. a) din C. pen., s-ar ajunge la sancţionarea penală de două ori a unei persoane pentru aceeaşi faptă, se constată necesitatea reţinerii în sarcina inculpatului A. doar a comiterii infracţiunii prev. de art. 371 alin. (2), (3) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 763/2025 din 12 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27.08.2025, când s-a stabilit termen la data de 9 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Inculpatul A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a menţionat că rezultă din decizia atacată că a fost condamnat de Curtea de Apel Craiova ca autor al unei infracţiuni de tulburare a ordinii si liniştii publice - art. 371 alin. (2) si 3 din C. pen., comisă însă sub forma unui ajutor moral, pe care l-ar fi acordat coinculpatului D..

A precizat că niciunul din magistraţii care au analizat situaţia din speţă nu au putut identifica niciun fel de acţiuni materiale violente comise de inculpat (loviri, împingeri, bruscări, înjunghieri) ce s-ar putea încadra în elementul material aferent faptei penale prev. de art. 371 alin. (2) si 3 din C. pen.

Mai mult, Curtea de Apel Craiova a considerat că fapta comisă de el nu îmbracă nici forma unei ameninţări (art. 206 din C. pen.) ori a unor atingeri grave aduse demnităţii persoanelor care ar tulbura ordinea si liniştea publică (art. 371 alin. (1) din C. pen.). De asemenea, Curtea de Apel Craiova a apreciat şi că în privinţa obiectului tăietor pe care l-a purtat în locul public, nu se face vinovat nici de infracţiunea prev. de art. 372 alin. (1) din C. pen.

În condiţiile în care legiuitorul a fost extrem de clar în formularea definiţiei normei de incriminare stipulate în art. 371 alin. (1) si 2 din C. pen., fiind necesar ca pentru reţinerea formei calificate a faptei de tulburare a ordinii şi liniştii publice infracţiunea sa fie comisă în public si prin violenţe efective săvârşite faţă de o persoană sau de bunurile acesteia, a considerat că tot raţionamentul expus în cadrul deciziei penale nr. 763/2025 nu se circumscrie ipotezei redată în textul de lege precitat.

Astfel, a menţionat că i se impută ajutorarea unui alt coinculpat în data de 10.11.2023, fiind complice moral la infracţiunea de lovire comisă de D., prin faptul că prezenţa sa i-a sporit acestuia din urma încrederea în comiterea faptei.

A arătat că, din moment ce o complicitate morală presupune un ajutor sau sprijin care vizează latura psihică a faptei comise de autor, este evident caracterul nelegal al hotărârii de condamnare, modalitate de comitere a faptei stipulate în art. 371 alin. (2) din C. pen. implicând exercitarea efectiva de agresiuni fizice, de lovituri aplicate victimei, nu o simplă prezenţă a unei persoane la locul comiterii unei fapte, chiar şi înarmate cu un obiect interzis.

Cum în cauză pe lângă faptul că nu au fost dovedite şi nici nu i-a fost imputată exercitarea unor acţiuni fizice de lovire sau alte violente, pentru a se putea reţine forma calificată a infracţiunii, devine evident şi faptul că nu a săvârşit fapta de tulburare a ordinii si liniştii publice in calitate de autor.

A solicitat achitarea în temeiul art. 16 aţin. 1 lit. b) teza I rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În fapt, instanţa de apel a reţinut că în data de data de 10.11.2023, în jurul orelor 15:00, în timp ce inculpaţii E., B. şi martorul F., toti din oraşul Filiaşi, jud. Dolj, se aflau în incinta complexului comercial Promenada Craiova pentru a face cumpărături, s-au întâlnit cu inculpatii G., A., D. şi H..

Inculpatul E. l-a recunoscut pe inculpatul G. cunoscut cu porecla, I.", cu care avusese un conflict mai vechi. Iniţial a avut loc o discuţie intre inculpaţii G. si B., moment în care acesta din urmă a fost lovit cu pumnul în zona feţei de către inculpatul D., după care conflictul a degenerat având loc o altercaţie între inculpaţii menţionaţi.

În continuare, inculpatul E. i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feţei inculpatului D., care s-a îndepărtat de acesta, după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul, in zona feţei şi inculpatului H., care venise între timp lângă inculpatul E..

În acelaşi timp, inculpatul B. i-a aplicat o lovitură cu palma în zona feţei inculpatului G., care s-a îndepărtat de acesta şi s-a deplasat către inculpatii E. şi H., care se îmbrânceau.

Inculpatul A. a scos din pantaloni, din zona curelei, un cuţit de dimensiuni mari, pe care l-a ridicat deasupra capului şi s-a deplasat în direcţia inculpaţilor D. şi B., care îşi aplicau reciproc lovituri cu pumnii în zona feţei şi a încercat să îl lovească pe inculpatul B. cu acel cuţit, însă nu a reuşit.

În această perioadă, inculpatii H. şi G. l-au lovit pe inculpatul E., s-au îmbrâncit cu acesta şi au căzut toţi trei la sol, însă primii doi s-au ridicat, i-au aplicat lovituri repetate cu picioarele în zona corpului, inculpatului E. care era căzut la sol.

La faţa locului au intervenit agentii de securitate din incinta complexului şi astfel conflictul a încetat, inculpatul E. s-a ridicat de la sol, iar inculpatii G., A., D. şi H. au părăsit locatia.

În drept, instanţa de apel a reţinut o singură infracţiune de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen.

Potrivit cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În esenţă, inculpatul a arătat că modalitate de comitere a faptei stipulate în art. 371 alin. (2) din C. pen. implică exercitarea efectivă de agresiuni fizice, de lovituri aplicate victimei, nu o simplă prezenţă a unei persoane la locul comiterii unei fapte, chiar şi înarmate cu un obiect interzis. Or, instanţele nu au putut identifica niciun fel de acţiuni materiale violente comise de inculpat (loviri, împingeri, bruscări, înjunghieri) ce s-ar putea încadra în elementul material aferent faptei penale prev. de art. 371 alin. (2) si 3 din C. pen.

Potrivit art. 371 din C. pen., constituie infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice:

(1) Fapta persoanei care, în public, prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, tulbură ordinea şi liniştea publică şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este comisă de o persoană care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanţă sau un animal ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În decizia nr. 705 din 5.11.2019, Curtea Constituţională a reţinut că, în cazul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, violenţa fizică se referă la loviri sau orice acte de violenţă specifice infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 193 şi ale art. 194 din C. pen.

Pornind de la această argumentare şi mergând la analiza teoretică a expresiei "orice acte de violenţă" din sfera infracţiunii prevăzute de art. 193 din C. pen., se observă că, chiar şi în cazul acestei infracţiuni, fapta poate fi săvârşită nu numai prin folosirea de către făptuitor a unor mijloace materiale, ci şi prin folosirea unor mijloace psihice.

Totodată, sensul oferit în dicţionarul juridic noţiunii de violenţă este acela de comportare agresivă care se poate manifesta la nivel fizic sau la nivel psihic şi capătă cel mai adesea semnificaţie penală, realizând sau completând conţinutul unor infracţiuni.

În acelaşi timp, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen. se poate realiza prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor. Atunci când sunt vizate persoane, violenţa poate fi atât fizică, cât şi psihică/verbală, iar violenţa poate fi doar fizică atunci când vizează bunuri.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a argumentat reţinerea alin. (2) al art. 371 din C. pen., menţionând că inculpatul A. a avut asupra sa un cuţit pe care l-a ridicat în direcţia persoanei vătămate B., cu intenţia de a o lovi, nereuşind însă, conduită ce se circumscrie unui act de violenţă psihică comisă împotriva persoanei vătămate B., acesta acţionând în temeiul unei legături subiective împreună cu inculpatul D. în vederea vătămării integrităţii corporale a persoanei vătămate menţionate.

Or, faptul că acţiunea inculpatului A. nu s-a materializat într-o lovitură aplicată persoanei vătămate B., ci doar acesta a ridicat cuţitul pe care îl avea asupra sa în direcţia persoanei vătămate cu intenţia de a o lovi, nu înlătură reţinerea alin. (2) al art. 371 din C. pen., pentru că elementul material al infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice s-a realizat printr-un act de violenţă psihică.

În concluzie, se constată că baza factuală reţinută, respectiv modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, a determinat reţinerea caracterizării în drept menţionate, instanţa de apel constatând în mod corect, că acţiunile inculpatului A. îndeplinesc condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 763/2025 din 12 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 763/2025 din 12 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.