Suspension of sentence execution: recidivism regime selection and calculation of supervision period following annulment and new suspension

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1188/14.10.2024, în temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., Judecătoria Constanţa l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în perioada 07-11.08.2020 a infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii în perioada 07-11.08.2020 a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. a constatat că infracţiunea din prezenta cauză este săvârşită în stare de recidivă faţă de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, 4.500 RON amendă şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 2050 din 29.11.2017 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul x/2015, definitivă prin decizia penală 502/A din 17.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen. a revocat suspendarea şi a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită prin S.P. 2050/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen. a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta sentinţă la pedeapsa anterioară stabilită prin S.P. 2050/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4.500 RON amendă.

În temeiul art. 72 din C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunţate durata reţinerii din data de 10.03.2021 din prezenta cauză, precum şi durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu din dosarul x/2014, de la data de 06.05.2014 - la 04.12.2014.

A constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală, respectiv suma de 2.700 RON cu chitanţa seria x nr. x din 27.04.2016 şi suma de 1.800 RON cu chitanţa seria x nr. x din 02.07.2018, ambele emise de Trezoreria Cluj-Napoca.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. a constatat executată pedeapsa complementară.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. a contopit pedepsele accesorii aplicate şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 din C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L.

A obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 135.660 RON reprezentând daune materiale.

A constatat că inculpatul a achitat către partea civilă suma de 9.873 Euro din totalul daunelor materiale acordate.

În temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa 9325/P/2020 din 19.04.2021 asupra contului x aparţinând numitei C. până la concurenţa sumei de 12.200 de RON, măsură pe care a menţinut-o.

A respins ca neîntemeiată cererea părţii civile privind acordrea cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere că inculpaul nu este la primul contact cu legea penală, din fişa de cazier judiciar rezultând că a suferit numeroase condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului.

A reţinut că infracţiunea din cauză este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, 4.500 RON amendă şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 2050 din 29.11.2017 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul x/2015, definitivă prin decizia penală 502/A din 17.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Împotriva sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1188/14.10.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2021.

Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a invocat faptul că în mod nelegal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere şi i s-a aplicat regimul recidivei postcondamnatorii, deşi, în cauză, era incident regimul recidivei postexecutorii.

Astfel, a arătat că prin sentinţa penală nr. 1188/14.10.2024 a Judecătoriei Constanţa, printre altele, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015 a acestei instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj.

Prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj la care s-a raportat Curtea de Apel Constanţa la momentul revocării suspendării sub supraveghere, pronunţată în faza de apel a dosarului penal nr. x/2025 a fost anulată suspendarea sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară, respectiv prin sentinţa penala nr. 1427/4.12.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul penal nr. x/2014, definitivă la data de 02.07.2015, prin decizia penală nr. 953/A/2015 a Curţii de Apel Cluj şi a fost dispusă o nouă suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen., în cazul anulării suspendării sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară şi dispunerea unei noi suspendări sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, a considerat că termenul de 3 ani şi 6 luni al suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă definitiv prin hotărârea Curţii de Apel Cluj din 17.04.2018, nu se calculează de la această dată, cum greşit a calculat Curtea de Apel Constanţa, ci de la data de 02.07.2015, când a rămas definitivă decizia penală nr. 953/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, respectiv cea prin care a rămas definitivă prima suspendare sub supraveghere a pedepsei.

Or, de la data de 02.07.2015, termenul de supraveghere de 3 ani şi 6 luni s-a împlinit la data de 01.01.2019.

Prin urmare, în perioada 7.08.-11.08.2020 când se impută comiterea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune pentru care s-a pronunţat definitiv condamnarea în dosarul Curţii de Apel Constanţa, termenul de supraveghere era împlinit şi nu putea fi dispusă, în mod legal, revocarea suspendării sub supraveghere.

Astfel, a menţionat că fiind nelegal revocată suspendarea sub supraveghere a fost şi nelegal aplicat regimul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, în locul celui al recidivei postexecutorii.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în mod nelegal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere şi i s-a aplicat regimul recidivei postcondamnatorii, deşi, în cauză, era incident regimul recidivei postexecutorii.

Criticile inculpatului sunt întemeiate.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 1188/14.10.2024 a Judecătoriei Constanţa, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015 a acestei instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj.

S-au contopit cele două pedepse în baza regimului recidivei postcondamnatorii şi a fost dispusă executarea pedepsei rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj la care s-a raportat Curtea de Apel Constanţa la momentul revocării suspendării sub supraveghere, pronunţată în faza de apel a dosarului penal nr. x/2025, a fost anulată suspendarea sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară, respectiv prin sentinţa penala nr. 1427/4.12.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul penal nr. x/2014, definitivă la data de 02.07.2015, prin decizia penală nr. 953/A/2015 a Curţii de Apel Cluj şi a fost dispusă o nouă suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen., în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Astfel, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispuse în urma anulării suspendării anterioare, termenul de supraveghere nu se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anularea, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Stabilirea acestei date de la care se calculează termenul de supraveghere nu înseamnă că instanţa nu stabileşte un nou termen de supraveghere, ci numai că data de la care curge noul termen de supraveghere este cea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar nu cea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere.

Prin urmare, noul termen de supraveghere a pedepsei stabilit prin hotărârea Curţii de Apel Cluj din 17.04.2018 nu se calculează de la această dată, ci de la data de 02.07.2015, când a rămas definitivă decizia penală nr. 953/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, respectiv cea prin care a rămas definitivă prima suspendare sub supraveghere a pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată fondat recursul în casaţie formulat de inculpat, având în vedere că instanţa de apel a reţinut şi aplicat regimul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, pedeapsa fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege, şi, întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casaţie nu permit reindividualizarea pedepsei aplicate în raport cu noua situaţie juridică, va dispune rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Constanţa.

Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1188/14.10.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului emis în baza deciziei atacate, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen. va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2025 până la data de 05.12.2025, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., va obliga inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuieşte, respectiv, imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune restricţiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu se apropie şi să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părţi din dosar, cu martori sau experţi;

Conform art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere şi va comunica periodic informaţii relevante despre mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1188/14.10.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului emis în baza deciziei atacate, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen. dispune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2025 până la data de 05.12.2025, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuieşte, respectiv, imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune restricţiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu se apropie şi să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părţi din dosar, cu martori sau experţi;

Conform art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere şi va comunica periodic informaţii relevante despre mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.