Cassation inadmissibility: Re-evaluation of factual evidence and res judicata in influence of declarations conviction

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1633 din data de 11.10.2024, Judecătoria Bacău, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi din C. proc. pen. şi art. 158 alin. (1) din C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În baza art. 272 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor.

A lua act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva sentinţei penale nr. 1633 din data de 11.10.2024, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2022 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 555 din data de 18 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1633 din data de 11.10.2024.

Împotriva deciziei penale nr. 555 din data de 18 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurentul-inculpat A. a declarat recurs în casaţie.

La data de 04.09.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul-inculpat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia.

În acest sens, a arătat că, în conţinutul declaraţiei dată de martora B. este indicată data de 28.07.2020 ca data a administrării probei, precum şi intervalul orar 19:00-20:00. Pentru fapta de ameninţare pentru care a fost condamnat s-a reţinut ca situaţie de fapt că a fost comisă în data de 28.07.2020, în jurul orelor 19:00. Cum acuzaţia vizează strict pretinsa săvârşire a infracţiunii, în modalitatea normativă a încercării de a determina sau determinării unei persoane (...) să nu dea declaraţii (...) într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, a arătat că săvârşirea infracţiunii în această modalitate faptica (să nu dea declaraţii) are ca situaţie premisă, faptul că persoana influenţată să nu fi dat declaraţie, neputând fi realizată după ce persoana vizată a dat deja declaraţia de martor.

Totodată, a menţionat că instanţa de fond în considerente a reţinut data de 29.07.2020 ca dată când martora B. a dat declaraţie, iar, instanţa de apel nu putea reţine o altă dată a depunerii depoziţiei martorului (respectiv a audierii acestuia) decât cea stabilită într-o procedură judiciară anterioară, fără a încălca principiul autorităţii de lucru judecat.

Or, a arătat că, chestiunea de drept privind limitele autorităţii de lucru judecat - inclusiv dacă data depunerii depoziţiei martorului, avută în vedere de instanţă la stabilirea faptelor, este supusă acestui principiu - nu poate fi analizată într-o manieră restrictivă.

În ceea ce priveşte sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situaţii în care, fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că pe această cale se urmăreşte reaprecierea materialului probator, a situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor; precum şi unele aspecte care au fost invocate şi analizate în camera preliminară şi care nu pot fi analizate în recurs în casaţie. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanţa de recurs.

Înalta Curte reţine că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 555 din 18 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 555 din 18 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.