Cassation inadmissible: Re-evaluation of facts and evidence regarding drug trafficking vs. possession for personal consumption exceeds scope of extraordinary appeal.

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 379 din 05 noiembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare în regim detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului la domiciliu a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu, de la data de 12.08.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 16 alin. (1) rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantităţi de droguri, rămase în urma analizelor de laborator, anume: 7 comprimate MDMA, 0,81 grame MDMA, 10,32 grame Cannabis, 1,83 grame 3 CMC, 42,5 grame 3 CMC, 42,21 grame Cannabis, 6,12 grame 3 CMC, 7,08 grame Cannabis, prelevate din probe după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii seria/nr. DCJSEO - 813446/22.09.2023.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. d) din C. proc. pen., rap la art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul A. a sumelor de 6503 RON şi 260 euro ridicate de la inculpat.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanţa din data de 01.11.2023 în vederea confiscării extinse, asupra sumelor de 6503 RON şi 260 euro, consemnate în subconturile deschise la data de 02.11.2023, pe numele inculpatului la B.: "A.", recipisa nr. x/02.11.2023, respectiv nr. 2148B0003/02.11.2023.

Împotriva sentinţei penale nr. 379 din data de 05.11.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul penal nr. x/2023 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 638/2025 din data de 19 mai 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 379 din data de 05.11.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul penal nr. x/2023

Împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurentul-inculpat A. a declarat recurs în casaţie.

La data de 10.07.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul-inculpat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia.

A solicitat, în raport cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., achitarea în baza prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., deoarece fapta pentru care a fost judecat şi condamnat nu este prevăzută de legea penală.

A considerat că, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, infracţiune prevăzută şi pedepsită de Legea nr. 143/2000 şi, ca urmare a acestei greşeli de judecată, a fost condamnat pentru săvârşirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală.

A menţionat că, în cauză, nu s-a făcut o delimitare clară şi neechivocă între cele două infracţiuni: deţinerea pentru consum propriu şi traficul de droguri, instanţa neţinând cont de declaraţia inculpatului şi înscrisurile care atestau că este consumator.

Totodată, a solicitat a se observa faptul că, din niciuna din probele dosarului nu rezultă implicarea inculpatului în comercializarea de droguri sau de alte substanţe interzise, şi, ca urmare, condamnarea a fost dispusă cu privire la o faptă pe care nu nu a comis-o.

În ceea ce priveşte sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situaţii în care, fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că pe această cale se urmăreşte reaprecierea materialului probator, a situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor; precum şi unele aspecte care au fost invocate şi analizate în camera preliminară şi care nu pot fi analizate în recurs în casaţie. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanţa de recurs.

Înalta Curte reţine că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.