Statute of limitations termination and confiscation of proceeds from unregulated psychotropic substance operations.

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120/10.11.2023, pronunţată în dosar nr. x/2020, Tribunalul Alba s-au respins excepţia nulităţii absolute a declaraţiilor martorilor B., C., D., E., F. şi excepţia inadmisibilităţii declaraţiilor martorilor D., E. invocată de inculpat. S-a respins cererea inculpatului de încetare a procesului penal pentru actele materiale reţinute cu referire la numiţii B. şi C.. S-a respins cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales de aplicare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale)- forma în vigoare la data comiterii infracţiunii, cu aplic art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, în formă continuată.

În baza disp. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 forma în vigoare la data comiterii infracţiunii, cu aplic. art. 5 C. pen. şi cu aplic art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani. În baza 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele la care a fost condamnat prin prezenta şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor fix şi obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 4 luni, rezultând o pedeapsa finală de 5 ani şi 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie. În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 72 din C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 08.09.2019 până în data de 04.03.2020 inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: - 6,4 grame substanţe care conţin 4-Chloro-N,N-Dimethylcathinone (4-cloro-N,N-DMC), păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 17.04.2019; - 6,0 grame substanţe care conţin 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 03.09.2019; - 0,3 grame substanţă care conţine 4-CMC (proba nr. 1), 0,9 grame substanţă care conţine NEH (proba nr. 2), 11,5 grame substanţă care conţine 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone (proba nr. 4), un cântar pe care s-a pus în evidenţă NEH (proba nr. 5), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 03.10.2019; - 317,0 grame substanţă care conţine 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione (proba nr. 1), 6,5 grame substanţă care conţine 4-CEC (proba nr. 2), 0,3 grame substanţă care conţine Clephedrone (proba nr. 3b), 9,5 grame substanţă care conţine N-Ethylhexedrone (proba nr. 4), un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă 4-CEC, 4-MPD şi N-Ethylhexedrone (proba nr. 7b), 13,8 grame substanţă care nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope (proba nr. 8), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 31.10.2019; - 2.000 de pliculeţe de plastic transparent, tip ziplock, goale, cu dimensiunea 40-60 mm, precum şi 62 plicuri din material plastic transparent, tip ziplock, goale, cu dimensiunea de 200/300 mm, păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 16.09.2019.

În baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, rap la art. 112 alin. (1) lit. b), f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: - o cutie pe care s-a pus în evidenţă cocaină (proba nr. 6), păstrată la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj, conform Dovezii Seria/Nr. x din 22.10.2019; 5,0 grame substanţă care conţine cocaină şi N-Ethylhexedrone (contraproba probei nr. 5), 0,4 grame substanţă care conţine cocaină (proba nr. 3a), 30,5 grame substanţă care conţine cocaină şi N-Ethylhexedrone (proba nr. 5), 0,5 grame cannabis (proba nr. 6b), un dispozitiv pentru mărunţit (grinder) pe care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 6a), un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă cocaină şi N-Ethylhexedrone (proba nr. 7a), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj, conform Dovezii Seria/Nr. x din 12.11.2019, drogurile urmând a fi distruse cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 112 alin. (6) din C. pen., cu referire la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor sume de bani: - 1.000 RON, obţinută de la colaboratorul sub acoperire; - 1.000 RON, obţinută de la colaboratorul sub acoperire; - 6.000 RON (6 acte x 100 RON plicul x 10 plicuri), obţinută de la martorul F.; - 700 RON (5 acte x 70 RON plicul x 2 plicuri), obţinută de la martorul E.; - 6.900 RON (23 acte x 100 RON plicul x 3 plicuri), obţinută de la martorul D.; - 80.000 RON (200 acte x 100 RON plicul x 4 plicuri), obţinută de la martorul B.; - 1.500 euro, obţinută de la martorul C..

În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 2502 din C. proc. pen. şi la art. 249 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în faza de urmărire penală, prin ordonanţa nr. 66/D/P/2018 din data de 09.09.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu privire la suma de 6550 euro şi 1400 RON, bani ridicaţi de la inculpatul A. şi pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 11.09.2019, menţinută prin încheierea penală nr. x/2023 a Tribunalului Alba.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătoreşti de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 47.983 RON, din care suma de 46.583 RON este aferentă fazei de urmărire penală, restul fiind aferentă fazei de cameră preliminară şi de judecată.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că inculpatul A.: în data de 01.03.2019, în jurul orelor 21:51, aflându-se în faţa localului G. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABI" 6,6 grame substanţe care conţin compusul 4-cloro-N,N-DMC, ştiind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculeţe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în data de 05.07.2019, în jurul orelor 19:50, aflându-se în zona H. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABP 6,3 grame substanţe care conţin compusul 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, ştiind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculeţe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material);

în perioada jumătatea anului 2017 - sfârşitul anului 2018, i-a vândut de 6-7 ori consumatorului F., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 10 plicuri, contra sumei de 100 RON plicul (6 acte materiale); în perioada vara anului 2018 - iulie 2019, i-a vândut de 5-6 ori consumatorului E., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 2 şi 5 plicuri, cu preţul de 70-100 RON plicul (5 acte materiale);

în perioada 2017 - noiembrie 2018, i-a vândut de 23-29 de ori consumatorului D., prin intermediul numitului I., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 3 şi 10 plicuri, cu preţul de 100 RON plicul (23 de acte materiale, conform principiului in dubio pro reo); în data de 07.09.2019 a deţinut fără drept în imobilele situate în mun. Bucureşti (Sector 2, str. x) şi mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), în scopul punerii în vânzare, diferite tipuri şi cantităţi de substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, respectiv: 0,6 grame substanţă care conţine 4-CMC; 1,2 grame substanţă care conţine NEH; o punguţă pe care s-a pus în evidenţă 3-MMC;-11, 9 grame substanţă care conţine 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone; - un cântar pe care s-a pus în evidenţă NEH; 317,4 grame substanţă care conţine 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione; 6,9 grame substanţă care conţine 4-CEC;-0,6 grame substanţă care conţine Clephedrone; 9,9grame substanţă care conţine N - Ethylhexedrone; un cântar electronic pe care s-a pus in evidenţă 4-CEC, 4-MPD şi N- Ethylhexedrone (un act material);

în perioada 2015- 2018 i-a vândut de 200 ori numitului B., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 4-5 pliculeţe la preţul de 100 RON pliculeţul (200 de acte materiale); în iarna anului 2015 i-a vândut numitului C., vizavi de sediului unei bănci comerciale din Alba Iulia, 127 de grame de substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, contra sumei de 1.500 euro (un act material),

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, în data de 07.09.2019, a deţinut fără drept în imobilele situate în mun. Bucureşti (Sector 2, str. x) şi mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), diferite tipuri şi cantităţi de droguri de risc şi mare risc, respectiv:-0,7 grame substanţă care conţine Cocaine; 36,2 grame substanţă care conţine Cocaine şi N-Ethylhexedrone; un dispozitiv pentru mărunţit (grinder) pe care s-a pus în evidenţă THC; - 0,8 grame cannabis; un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă Cocaine şi N-Ethylhexedrone; o bancnotă pe care s-a pus în evidenţă cocaină; o cutie în care s-a pus în evidenţă cocaină.

Împotriva acestei sentinţe, a exercitat, în termen legal, calea de atac a apelului, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 120/10.11.2023 pronunţate de Tribunalul Alba, în dosar nr. x/2020. S-a desfiinţat sentinţa penală apelată sub aspectul soluţiilor de condamnare, temeiului de drept al soluţiei de confiscare a sumelor de bani individualizate drept obţinute de inculpat ca urmare a traficului de substanţe psihoactive, dispoziţiilor de prelevare a probelor biologice de la inculpat conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi de informare conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 şi, judecând cauza în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. în pedepsele componente stabilite de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale) şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, alături de pedepsele complementare şi accesorii aferente.

S-a constatat că prin încheierea din data de 14.04.2025 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile CCR nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, în formă continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale) forma în vigoare la data comiterii infracţiunii, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu începând cu data de 08.09.2019 până în data de 04.03.2020 inclusiv.

S-a modificat temeiul de drept al confiscării sumelor de bani individualizate drept obţinute de inculpat ca urmare a traficului de substanţe psihoactive din art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. în art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile primei instanţe de prelevare a probelor biologice de la inculpat conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi de informare conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi s-au lăsat în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în prezentul apel.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat în fazele şi etapele anterioare ale procesului (urmărire penală, cameră preliminară, primul ciclu procesual în faţa instanţei) au rămas în sarcina inculpatului.

S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru asistarea inculpatului, în cuantum de 500 RON, a rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a fost comunicată către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la data de 14.05.2025 şi către inculpatul A. la data de 16.05.2025 şi 19.05.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 18.06.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A. a data de 16.06.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la data de 17.06.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12 şi pct. 7 din C. proc. pen., susţinând că în mod nelegal prima instanţă a dispus în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. confiscarea sumelor de bani individualizate drept obţinute de inculpat ca urmare a traficului de substanţe psihoactive.

Cu privire la primul caz de recurs în casaţie, a susţinut că interesul legitim al acestuia impunea ca instanţa să administreze sau cel puţin să pună în discuţie cererile în probaţiune la care a făcut referire înainte de a da cuvântul pe fondul cauzei şi în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu toate acestea, aşa cum se menţionează în hotărârea atacată cu recurs în casaţie, instanţa, în mod netemeinic, a reţinut că a solicitat continuarea procesului penal în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 dar ulterior, în şedinţa de judecată din 14.04.2025, a constatat din oficiu prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune şi numai după admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Prin decizia penală nr. 365/2025, data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, este 06.09.2024, iar instanţa a observat această situaţie şi ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal încă de la termenul din 09.09.2024.

Probele admise şi aflate în curs de administrare până la termenul din 09.09.2024 aveau relevanţă juridică pentru a motiva în fapt şi în drept o soluţie de achitare a acestuia pentru pretinsa săvârşire a celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

A solicitat să se constate că, inclusiv în cursul urmăririi penale, şi-a exercitat dreptul de a nu da nicio declaraţie, prevăzut de art. 83 lit. a) din C. pen., iar împrejurarea că nu a contribuit la propria acuzare şi "nu am dezvăluit codurile de acces la telefoanele mobile" nu poate constitui un temei pentru a i se imputa presupuse cheltuieli (nedovedite de altfel) ocazionate de efectuarea percheziţiei informatice". Încă de la începerea urmăririi penale, a luat cunoştinţă despre faptul că în practica instanţelor de judecată "dezvăluirea codurilor de acces la telefoanele mobile" echivalează cu o renunţare la dreptul de a nu da nicio declaraţie, prevăzut de art. 83 lit. a) din C. pen.

Cu privire la cel de al doilea caz de casare invocat, a susţinut că în aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, (în condiţiile în care parchetul nu a declarant apel nici în ciclurile procesuale anterioare).

În fapt, instanţa de fond a aplicat şi o sancţiune de drept penal, cu caracter preventiv, prevăzută de art. 112 din C. pen. în sensul că a dispus confiscarea specială numai a bunurilor a căror deţinere este interzisă de legea penală, indicând în mod explicit şi exclusiv temeiul juridic, în speţă art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., instanţa de apel a creat o situaţie mai grea pentru acesta dispunând sancţiunea de drept penal prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. afirmând direct vinovăţia sa înainte să fiu condamnat definitiv.

Cu privire la cel de al treilea caz de casare, a înţeles să invoce Decizia nr. 48/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2021, prin care instanţa a stabilit următoarele: Sintagma " substanţe psihoactive " este definită prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cuprinsul căruia se arată că:

"Prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii." Aceste substanţe sunt cele prevăzute în anexele la Legea nr. 339/2005, care cuprind: în primul rând, substanţele denumite în mod "tradiţional" droguri (adică substanţe stupefiante sau psihotrope) prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte (art. 3 din Legea nr. 339/2005) şi care se regăsesc şi în Legea nr. 143/2000 (art. 1); iar, în al doilea rând, plantele şi substanţele aflate sub control naţional - termen desemnând plantele şi substanţele cu proprietăţi psihoactive, introduse în anexele legii (art. 2 lit. dl) şi art. 8 din Legea nr. 339/2005.

În această a doua categorie intră şi substanţele la care se referă Legea nr. 194/2011, dar numai în măsura în care se stabileşte caracterul lor de "substitut", conform procedurii stabilite (în acest caz, conform art. 9 din Legea nr. 194/2011, tot Ministerul Sănătăţii face demersurile necesare pentru ca substanţa respectivă să fie trecută atât în anexele de la Legea nr. 339/2005, cât şi în cele de la Legea nr. 143/2000).

Regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope este reglementat prin Legea nr. 339/2005, art. 2 lit. c) şi d) din lege definind aceste substanţe.

În acest context, art. 1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, prevede că legea stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.

Printre actele normative la care se face trimitere se regăseşte şi Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Prin rechizitoriu procurorul a dispus trimiterea în judecata a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 149/2011, soluţia fiind întemeiată pe faptul că a deţinut şi comercializat "substanţe psihoactive noi" prevăzute de Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive.

Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE şi rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu pretind a incrimina în sine operaţiuni ca substanţele susceptibile sa aibă efect psihoactiv, ci reprezintă un mijloc de avertizare a statelor membre cu privire la necesitatea instituirii unui control naţional al operaţiunilor cu acele substanţe. Mai mult decât atât, EMCDDA nu este un for legislativ sau decizional la nivelul Uniunii Europene, iar anexele rapoartelor întocmite de EMCDDA nu pot reprezenta o normă de completare a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE şi rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu creează drepturi şi obligaţii pentru particulari şi nu sunt aplicabile direct în legislaţia internă.

Rapoartele anuale ale European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA-Europol) şi anexele la aceste rapoarte, emise în baza Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului UE, nu pot reprezenta o normă de completare a art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 şi a Legii nr. 339/2005. Sintagma "substanţe psihoactive " este definită prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cuprinsul căruia se arată că:

"Prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii." Aceste substanţe sunt cele prevăzute în anexele la Legea nr. 339/2005, care cuprind:

În primul rând, substanţele denumite în mod "tradiţional" droguri (adică substanţe stupefiante sau psihotrope) prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte (art. 3 din Legea nr. 339/2005) şi care se regăsesc şi în Legea nr. 143/2000 (art. 1), iar, în al doilea rând, plantele şi substanţele aflate sub control naţional - termen desemnând plantele şi substanţele cu proprietăţi psihoactive, introduse în anexele legii art. 2 lit. d)Al şi art. 8 din Legea nr. 339/2005.

În această a doua categorie intră şi substanţele la care se referă Legea nr. 194/2011, dar numai în măsura în care se stabileşte caracterul lor de "substitut", conform procedurii stabilite (în acest caz, conform art. 9 din Legea nr. 194/2011, tot Ministerul Sănătăţii face demersurile necesare pentru ca substanţa respectivă să fie trecută atât în anexele de la Legea nr. 339/2005, cât şi în cele de la Legea nr. 143/2000).

Regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope este reglementat prin Legea nr. 339/2005, art. 2 lit. c) şi d) din lege definind aceste substanţe.

În acest context, art. 1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, prevede că legea stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor.

Printre actele normative la care se face trimitere se regăseşte şi Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. Substanţele susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt definite ca fiind acele substanţe care pot genera efecte psihoactive în raport cu criteriile enumerate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 194/2011 şi care, potrivit dispoziţiilor art. 2 Ut. a) din Legea nr. 194/2011, pot îndeplini atributul de "substitut".

A arătat că a argumentat în special încălcarea principiului legalităţii încriminării prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 1 din C. pen., arătând, printre altele, că experţii care au emis rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică au refuzat să răspundă la obiectivul principal stabilit de procuror prin ordonanţă. Pe de altă parte, aşa cum reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 48/2021, numai "substituţii" fac obiectul operaţiunilor incriminate prin infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, iar elementele obiective de tipicitate din structura normei de incriminare a infracţiunii sunt întrunite numai în situaţia în care subiectul infracţiunii efectuează, fără drept, operaţiuni cu substituţi. Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE şi rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu pretind a incrimina în sine operaţiuni cu substanţele susceptibile să aibă efect psihoactiv, ci reprezintă un mijloc de avertizare a statelor membre cu privire la necesitatea instituirii unui control naţional al operaţiunilor cu acele substanţe.

Mai mult decât atât, EMCDDA nu este un for legislativ sau decizional la nivelul Uniunii Europene, iar anexele rapoartelor întocmite de EMCDDA nu pot reprezenta o normă de completare a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, iar Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE si rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu creează drepturi şi obligaţii pentru particulari şi nu sunt aplicabile direct în legislaţia internă.

Pe de altă parte, în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comisă în modalitatea deţinerii de CANNABIS pentru a fi întrunite elementele obiective din tipicitate din structura normei de incriminare a infracţiunii, prevederile Legii nr. 143/2000 se completează cu prevederile art. 2 lit. n) din Legea nr. 339/2005, care definesc drogul CANNABIS ca fiind "vârful florifer sau fructifer al speciei Canabis indica, exceptând seminţele sau frunzele care nu sunt însoţite de vârfurile ramurilor, a cărui răşină nu a fost extrasă, oricare ar fi întrebuinţarea acestuia".

A apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât pentru a putea servi la pronunţarea unei soluţii de trimitere în judecată sau de condamnare, mijloacele de probă prevăzute la art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. ar trebui să poată fi verificate din punct de vedere al legalităţii obţinerii lor si expertizate în vederea stabilirii realităţii ori veridicităţii acestora.

Prin încheierea din 23.09.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 265/2025 din data de 13 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi a acordat termen la data de 21 octombrie 2025 cu citarea recurentului-inculpat A. şi încunoştinţarea apărătorului ales al acestuia.

Pentru a dispune astfel, din examinarea cererii de recurs în casaţie s-a constatat că rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi a cerinţelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionat numele şi prenumele inculpatului A., hotărârea care se atacă, decizia penală nr. 265 din 15.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, domiciliul acestuia, precum şi semnătura apărătorului ales, avocat J., fiind depusă împuternicire avocaţială a apărătorului ales, aflată la fila x.

S-a reţinut că în cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12 şi pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Prin motivele de recurs în casaţie formulate în scris, inculpatul A. a arătat, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumelor de bani sancţiunea de drept prev de art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., în apel a solicitat continuarea procesului penal, acesta fiind trimis în judecată pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, făcând referire la substanţele psihoactive astfel cum sunt stabilite de lege.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, Înalta Curte a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. se circumscriu formal în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A., Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În esenţă, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen. şi a susţinut că instanţa de apel nu poate crea o situaţie mai grea în calea formulată a apelului, în mod greşit s-a dispus confiscarea sumelor de bani, având în vedere că a solicitat continuarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, invocând Decizia HP nr. 48/2021 privind definirea substanţelor psihoactive.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv dacă în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că în data de 01.03.2019, în jurul orelor 21:51, aflându-se în faţa localului G. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABI" 6,6 grame substanţe care conţin compusul 4-cloro-N,N-DMC, ştiind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculeţe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în data de 05.07.2019, în jurul orelor 19:50, aflându-se în zona H. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABP 6,3 grame substanţe care conţin compusul 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, ştiind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculeţe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material);

în perioada jumătatea anului 2017 - sfârşitul anului 2018, i-a vândut de 6-7 ori consumatorului F., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 10 plicuri, contra sumei de 100 RON plicul (6 acte materiale, conform principiului in duhio pro reo); în perioada vara anului 2018 - iulie 2019, i-a vândut de 5-6 ori consumatorului E., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 2 şi 5 plicuri, cu preţul de 70-100 RON plicul (5 acte materiale, conform principiului in dubio pro reo);

în perioada 2017 - noiembrie 2018, i-a vândut de 23-29 de ori consumatorului D., prin intermediul numitului I., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 3 şi 10 plicuri, cu preţul de 100 RON plicul (23 de acte materiale, conform principiului in dubio pro reo); în data de 07.09.2019 a deţinut fără drept în imobilele situate în mun. Bucureşti (Sector 2, str. x) şi mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), în scopul punerii în vânzare, diferite tipuri şi cantităţi de substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, respectiv: 0,6 grame substanţă care conţine 4-CMC; 1,2 grame substanţă care conţine NEH; o punguţă pe care s-a pus în evidenţă 3-MMC; 11, 9 grame substanţă care conţine 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone; un cântar pe care s-a pus în evidenţă NEH;- 317,4 grame substanţă care conţine 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione;-6,9 grame substanţă care conţine 4-CEC;0,6 grame substanţă care conţine Clephedrone;- 9,9 grame substanţă care conţine N-Ethylhexedrone; un cântar electronic pe care s-a pus in evidenţă 4-CEC, 4-MPD şi N- Ethylhexedrone (un act material);

în perioada 2015- 2018 i-a vândut de 200 ori numitului B., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 4-5 pliculeţe la preţul de 100 RON pliculeţul (200 de acte materiale);în iarna anului 2015 i-a vândut numitului C., vizavi de sediului unei bănci comerciale din Alba Iulia, 127 de grame de substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, contra sumei de 1.500 euro (un act material),

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, în data de 07.09.2019, a deţinut fără drept în imobilele situate în mun. Bucureşti (Sector 2, str. x) şi mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), diferite tipuri şi cantităţi de droguri de risc şi mare risc, respectiv: 0,7 grame substanţă care conţine Cocaine; - 36,2 grame substanţă care conţine Cocaine şi N-Ethylhexedrone; un dispozitiv pentru mărunţit (grinder) pe care s-a pus în evidenţă THC; - 0,8 grame cannabis; un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă Cocaine şi N-Ethylhexedrone; o bancnotă pe care s-a pus în evidenţă cocaină; o cutie în care s-a pus în evidenţă cocaină.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A. prin raportare la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 48/2021, Înalta Curte are în vedere, după cum s-a reţinut şi în decizia menţionată, că substanţele susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt definite ca fiind acele substanţe care pot genera efecte psihoactive în raport cu criteriile enumerate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 194/2011 şi care, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011, pot îndeplini atributul de substitut.

În considerentele acesteia s-a reţinut că "în practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că prin "substanţe psihoactive" se înţelege totalitatea substanţelor care pot produce efecte psihoactive, adică modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi comportamentale ori crearea unei stări de dependenţă fizică sau psihică. Termenul "substanţe psihoactive" desemnează o sferă largă de substanţe susceptibile să producă astfel de consecinţe, în această categorie fiind incluse atât substanţele stupefiante şi psihotrope, astfel cum sunt expres definite de art. 2 lit. c), d) din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cât şi celelalte substanţe cu efecte psihoactive, indiferent dacă ele fac parte din categoria celor aflate sub control naţional, în sensul art. 2 lit. d)1) din Legea nr. 339/2005, sau a celor supuse cadrului legal prevăzut de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Proprietăţile substanţelor sau amestecurilor de substanţe din categoriile sus-menţionate şi efectele nocive ale consumului lor asupra sistemului nervos central, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice ori ale comportamentului consumatorului, reprezintă elemente cu caracter obiectiv, fundamentate din punct de vedere medical şi acceptate unanim la nivel internaţional şi naţional. Regimul juridic al substanţelor şi amestecurilor psihotrope şi stupefiante, precum şi al celorlalte substanţe susceptibile să producă efecte psihoactive este supus astfel, în prezent, unor reglementări restrictive, operaţiunile cu substanţe din prima categorie fiind în principiu interzise, cu excepţia cazurilor în care ele prezintă interes în medicină (în condiţiile prevăzute de Legea nr. 339/2005), iar cele cu substanţe din categoria ultimă fiind supuse unor condiţii stricte de autorizare şi desfăşurare, prevăzute expres de Legea nr. 194/2011."

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3), (4) din Legea 149/2011, se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

La aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora; consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Sintagma "substitut" a fost definită ca reprezentând orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă ori părţi ale acestora, al căror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziţii legale, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate, este ori poate fi folosit în locul unei substanţe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional sau pentru aceleaşi scopuri.

Contrar celor susţinute de inculpat, în speţa de faţă, produsele/substanţele care fac obiectul acuzaţiilor aduse acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 vizează compuşi calificaţi prin acte de implementare a Deciziei 2005/387/JHA a Consiliului UE drept noi substanţe psihoactive.

Conform art. 3 din respectiva Decizie, "substanţă psihoactivă nouă" înseamnă un nou stupefiant sau un nou drog psihotrop în forma pura sau în preparate. "Stupefiant nou" înseamnă o substanţă care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei unice privind stupefiantele din 1961 a ONU şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II sau IV. "Drog psihotrop nou" înseamnă o substanţă în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei privind substanţele psihotrope din 1971 a ONU şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV.

În ceea ce priveşte motivele invocate de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că nu se subsumează cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., întrucât pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având însă în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casaţie critica soluţiei de încetare a procesului penal întemeiată greşit pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunţată fără a se ţine seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) ori când au fost aplicate dispoziţiile art. 153 - art. 156 din C. pen., fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, prin încheierea din data de 14.04.2025 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa de apel în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile CCR nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, în formă continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 238 acte materiale, forma în vigoare la data comiterii infracţiunii, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Aşadar, starea de fapt reţinută de către prima instanţă şi de instanţa de control judiciar este corectă, fiind dovedite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă în privinţa săvârşirii de către inculpatul A., a infracţiunilor de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (238 acte materiale) şi deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data săvârşirii acesteia în cazul infracţiunii simple iar, în cazul infracţiunii continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. În baza art. 186 alin. (1) C. pen., la calcularea timpului, anul se socoteşte împlinit cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. termenul de prescripţie pentru ambele infracţiuni este de 5 ani. Referitor la infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a avut în vedere pedeapsa maximă aplicabilă de 3 ani închisoare, neschimbată pe parcursul modificărilor Legii nr. 143/2000. Referitor la infracţiunea de efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 s-a avut în vedere pedeapsa maximă de 3 ani închisoare, determinată prin raportare la legea penală mai favorabilă corect identificată de prima instanţă drept cea modificărilor aduse prin Legea nr. 45/2023.

Astfel, în prezenta cauză, termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă pentru ambele infracţiuni în data de 07.09.2019 (dată a săvârşirii pentru infracţiunea simplă de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv dată a ultimului act material pentru infracţiunea continuată de efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011). Data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale este 06.09.2024.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul A. nu a evidenţiat elemente de nelegalitate, în mod corect fiind aplicate de către instanţa de apel dispoziţiile legale pe care s-a fundamentat soluţia de încetare a procesului penal, respectiv art. 154 din C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.