Inadmissibility of annulment appeal against cassation dismissal: Limitation of extraordinary remedy to merits decisions

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra cauzei penale, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 174/2022 din data de 11 februarie 2022, pronunţate de către Judecătoria Oradea, pe care a menţinut-o.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a notat că cererea de recurs în casaţie nu a respectat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 435 din C. proc. pen., privind termenul de declarare a recursului.

De asemenea, s-a mai constatat că inculpatul nu a înţeles să indice vreun caz de casare, însă s-a apreciat că, aspectele invocate de către inculpat s-ar circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.. Faţă de criticile invocate în cererea de recurs în casaţie, s-a reţinut că acestea nu se circumscriu cazului de casare analizat.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul secţiei Penale a acestei instanţe la data de 24.09.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 23.10.2025, termen la care a fost pusă în discuţie admisibilitatea în principiu a căii extraordinare de atac exercitate, concluziile apărătorul persoanei solicitate precum şi ale parchetului, formulate în acest sens, fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:

Legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare:

a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Înalta Curte reţine că o cerinţă pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, referitor la hotărârile susceptibile de a fi atacate cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, este ca acestea să fie pronunţate de instanţele de apel, aceasta rezultând din interpretarea textului de lege, deoarece prin folosirea sintagmei "judecata în apel", legiuitorul a avut în vedere doar hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial.

În consecinţă, celelalte hotărâri deşi definitive, sunt excluse controlului jurisdicţional exercitat în procedura contestaţiei în anulare, întrucât exerciţiul acesteia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de procedură ivite în ciclul ordinar al judecăţii.

Aşadar, referitor la prima condiţie de admisibilitate, respectiv cererea să vizeze o hotărâre penală definitivă, Înalta Curte subliniază că, indiferent de cazul de contestaţie în anulare invocat, calea de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dispus, în mod definitiv, asupra raportului juridic de conflict.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, din modalitatea în care sunt reglementate cazurile de contestaţie în anulare, rezultă că această cale extraordinară de atac vizează hotărârile pronunţate în urma unei proceduri în cadrul căreia instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni penale, nefiind deci aplicabilă în cazul hotărârilor pronunţate în soluţionarea unei alte căi extraordinare de atac, respectiv recursul în casaţie.

Or, în cauză, prin încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel, se constată că încheierea atacată nu face parte din categoria acelor hotărâri care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, astfel că îndreptarea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac constituie o încălcare a principiului constituţional al legalităţii căilor de atac, statuat prin art. 129 din Constituţie, care atrage sancţiunea inadmisibilităţii unui atare demers judiciar şi face inutilă examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute în mod expres de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 186/RC din 15 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 186/RC din 15 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2025.