Cassation inadmissibility for challenging individualized suspended sentence conditions rather than invoking specific legal errors

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia penală a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen.., a condamnat pe A., inginer la B., domiciliat în Bucureşti, la pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă, faptă prev. şi ped. de art. 296 alin. (2) şi (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (2), (1) C. pen. (faptă din 20.01.2021).

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, ce se va calcula de la data când hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) şi (3) din C. pen., a impus inculpatului următoarele obligaţii:

1) să frecventeze un program de reintegrare socială (Program de reintegrare socială "Managementul agresivităţii" - individual derulat la C.);

2) pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti sau, în subsidiar, dacă nu poate efectua munca acolo, în cadrul Administraţia Domeniului Public Bucureşti - Sector 1, pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi îi pune în vedere că nerespectarea cu rea-credinţă a măsurile şi obligaţiilor de supraveghere, comiterea pe parcursul termenului de supraveghere a unei infracţiuni intenţionate sau cu intenţie depăşită, precum şi, dacă este cazul, neîndeplinirea din motive imputabile a obligaţiilor civile, va atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.

A respins, ca tardiv formulată, acţiunea civilă formulată de persoana vătămată D..

Împotriva sentinţei penale nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia penală, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia penală, ce a fost desfiinţată în parte iar în rejudecare, în limitele desfiinţării:

A fost redus numărul de zile în care inculpatul-apelant A. trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., de la 100 de zile la 60 de zile.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 25 iulie 2025. (dos. ric-filtru).

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul, în esenţă, a criticat modalitatea de individualizarea a pedepsei aplicate precum şi modificarea regimului sancţionator aplicat acestuia, respectiv ca instanţa de casaţie să dispună înlocuirea suspendării executării pedepsei aplicate cu amânarea aplicării pedepsei şi implicit a obligaţiilor stabilite în acest sens.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, întrucât prin cererea formulată inculpatul nu a invocat niciun caz de casare prevăzut de 438 alin. (1) C. proc. pen. sau argumente care să se subsumeze vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. În acest cadru procesual instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În concret, Înalta Curte reţine că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează exclusiv modalitatea de individualizare a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a fost stabilită de instanţa de apel, solicitare care nu se subsumează niciunui caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., aspecte ce reprezintă atributul exclusiv al instanţelor care analizează fondul cauzei.

În acest context, Înalta Curte precizează faptul că în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu se poate reaprecia modalitatea de executare a pedepsei în raport cu circumstanţele personale ale recurentului, aceasta reprezentând o chestiune de apreciere exclusivă a instanţelor de fond/apel.

Constituind un proces complex de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel, individualizarea judiciară a pedepsei nu poate fi cenzurată în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepsei aplicate recurentului, ci de temeinicie a acesteia.

Astfel, Înalta Curte reţine faptul că, inculpatul A., prin motivele de recurs în casaţie, nu invocă nelegalitatea hotărârii, ci solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea modalităţii de individualizarea a pedepsei precum şi a regimului sancţionator aplicat, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţele de fond şi apel, argumentele acestuia constituind veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral.

Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalităţii hotărârii anterior pronunţate. prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - sectia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - sectia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2025.