Exclusion of double execution of foreign sentence from execution objection jurisdiction under Art. 598(1)(c) CCP

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la sentinţa penală nr. 107/20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019 şi în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 300 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorului din oficiu al contestatorului, ce va rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 24.06.2025 sub nr. x/2025 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău cererea de contestaţie la executare formulată de A. cu privire la sentinţa penală nr. 107/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019.

Prin contestaţia la executare formulată, în esenţă, contestatorul a învederat faptul că a executat pedeapsa de 364 de zile de închisoare, pedeapsă aplicată de autorităţile judiciare germane şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 107/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019; la data de 2.02.2020, a fost reţinut în Suedia şi ulterior predat autorităţilor germane pentru a executa sentinţa nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, pe care o executase deja în România, fiind eliberat la data de 2.12.2021. A solicitat să se constate că sentinţa penală nr. 107/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, nu a fost comunicată autorităţilor germane pentru a se evita o dublă executare a pedepsei. În drept, a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. A fost ataşat dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău.

Examinând contestaţia la executare, în raport de actele aflate la dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 107/20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019, s-a dispus:

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate A., cerere formulată de autorităţile germane.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, prin care persona solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni, pentru săvârşirea, la data de 13.01.2017, a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) şi d) din C. pen.. S-a dispus executarea restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat din pedeapsa indicată mai sus, într-un penitenciar în România şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunţării prezentei sentinţe conform art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004. S-a dedus perioada în care acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu în România - de la 06.09.2019 la zi.

În temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, s-a dispus informarea de îndată a Biroului SIRENE România cu privire la refuzul predării. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că prin sesizarea înregistrată cu nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004, a trimis solicitarea autorităţilor judiciare germane privind executarea mandatului european de arestare nr. Sc2 Ls 307 Js 1056/17 emis de Judecătoria Mannheim faţă de persoana solicitată A. în vederea executării pedepsei restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat 2 ani şi 3 luni, aplicat prin sentinţa nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim.

Anterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate, i-a adus la cunoştinţă semnalarea transmisă şi, prin Ordonanţa nr. 7282/II/5/2019 a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 06.09.2019, orele 11:30.

Prin încheierea din 08.05.2018 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, de la 06.09.2019 la 20.09.2018.

S-a reţinut că în cazul de faţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. pentru a se putea refuza executarea mandatului european de arestare - acesta a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa în statul emitent.

Pentru termenul de judecată 20.09.2019, persoana solicitată prin apărător, a înaintat o copie certificată a sentinţei penale nr. sentinţei nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, pronunţată de Judecătoria Mannheim. Conform acestei hotărâri, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 3 închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) şi d) din C. pen. echivalentul faptei comise de inculpat în legislaţia penală română.

Din conţinutul mandatului european de arestare a rezultat că persoana solicitată mai are de executat un rest de 364 zile închisoare din această pedeapsă.

În fapt, s-a reţinut că, persoana condamnată a pătruns în noaptea din 13.01.2017 cu alţi patru complici în Seilwolff Center din Mannheim, prin forţarea intrării laterale şi spargerea geamului de la uşa de ieşire urgenţă. În cadrul centrului comercial acesta şi complicii au pătruns prin forţă într-un magazin de loterie aflat acolo, de unde au sustras bunuri în valoare de 40.000 euro.

Analizând această sentinţă şi celelalte înscrisuri existente la dosar, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 142 din Legea nr. 302/2004 pentru a o putea recunoaşte şi a dispune executarea acesteia în România: sentinţa este definitivă, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiuni conform legii penale române, respectiv infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. e) şi d) din C. pen., condamnatul este de acord cu executarea acesteia în România, executare ce este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acestuia.

În acelaşi timp Curtea a constatat că nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaştere şi executare prev. la art. 142 alin. (2) din Legea 302/2004, respectiv: recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; hotărârea judecătorească se referă la o infracţiune de natură politică sau o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu este infracţiune de drept comun; pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale.

În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România; persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române; pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-şi domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative; persoana condamnată a comis o infracţiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreţinut relaţii strânse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România; există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentele, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancţiona persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetăţenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanţe în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanţe internaţionale.

Totodată, pentru această faptă, persoana solicitată nu este cercetată în România şi nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea.

În baza sentinţei susmenţionate a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 148/D din 20.09.2019

Prin sentinţa penală nr. 135/21.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 7.12.2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de către numitul A., şi în consecinţă:S-a dedus din restul de pedeapsă de 364 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată de Judecătoria din Mannheim, Germania, şi recunoscută prin baza sentinţa penală nr. 107 din 20.09.2019, pronunţată în dosar nr. x/2019 a Curţii de Apel Bacău, perioada de la 14.04.2018 la 15.12.2018, executată în Germania, şi de la 06.09.2019 la zi.

S-a dispus modificarea M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Bacău în baza sentinţei penale nr. 107 din 20.09.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019, în sensul celor mai sus dispuse.

Cu privire la instituţia contestaţiei la executare, Curtea a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Din acest text legal rezultă natura juridică a contestaţiei la executare, de cale de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru remedierea unor incidente care apar în faza de executare a hotărârii.

Prin intermediul contestaţiei la executare nu poate fi pusă în discuţie soluţia dată de instanţă prin hotărârea definitivă, aceasta bucurându-se de autoritatea de lucru judecat.

Curtea a constatat că, contestatorul A. şi-a întemeiat cererea de contestaţie la executare pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., când se iveşte vreo împiedicare la executare.

Contestatorul A. a executat integral pedeapsa închisorii ce i-a fost aplicată prin sentinţa nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută prin sentinţa penală nr. 107/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019.

În acest context, în care pedeapsa a fost executată integral de către contestatorul-condamnat, s-a constatat că acesta nu mai poate invoca o "împiedicare" la executarea pedepsei aplicate de către autorităţile germane şi recunoscute prin sentinţa penală nr. 107/20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019. Iar împrejurarea invocată de contestator, conform căreia a executat de două ori sentinţa nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută de autorităţile române, nu poate fi examinată în cadrul unei cererii de contestaţii la executare ce vizează sentinţa penală nr. 107/20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019.

Contrar susţinerilor contestatorului, Curtea a constatat că sentinţa susmenţionată a fost comunicată Judecătoriei Mannheim la data de 27.09.2019 .

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub dosar nr. x/2025, fiind fixat termen de judecată aleatoriu la data de 21 octombrie 2025.

În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., întrucât a executat 364 zile în România, iar sentinţa nu a fost comunicată autorităţilor germane pentru a evita o dublă executare.

Analizând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că a executat 364 zile în România, nu şi-a dat acordul pentru executarea pe teritoriul statului român, iar sentinţa nu a fost comunicată autorităţilor germane pentru a evita o dublă executare.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speţă, împiedicarea la executare a hotărârii - cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că împrejurarea invocată de către contestatorul A. nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispoziţiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, în sensul că nu se desfăşoară o rejudecare efectivă şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, respectiv la modificarea rezolvărilor de legalitate ori temeinicie ce au intrat în puterea lucrului judecat, verificând doar incidentele ivite în cursul executării. Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârilor definitive şi exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Prin sentinţa penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate A., cerere formulată de autorităţile germane. În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, prin care persona solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni, pentru săvârşirea, la data de 13.01.2017, a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) şi d) din C. pen.. S-a dispus executarea restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat din pedeapsa indicată mai sus, într-un penitenciar în România şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunţării prezentei sentinţe conform art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004. S-a dedus perioada în care acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu în România - de la 06.09.2019 la zi. În temeiul art. 28 alin. (3) din Legea 141/2010, s-a dispus informarea de îndată a Biroului SIRENE România cu privire la refuzul predării.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 135 din 21.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 7.12.2019, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A. şi s-a dedus din restul de pedeapsă de 364 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată de Judecătoria din Mannheim, Germania, şi recunoscută prin baza sentinţa penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019 a Curţii de Apel Bacău, perioada de la 14.04.2018 la 15.12.2018 - executată în Germania, şi de la 06.09.2019 la zi. S-a dispus modificare M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Bacău în baza sentinţei penale nr. 107 din 20.09.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019, în sensul celor mai sus dispuse.

Aşadar, din actele dosarului se constată că contestatorul A. a executat integral pedeapsa închisorii ce i-a fost aplicată prin sentinţa nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută prin sentinţa penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019.

Aşadar, Înalta Curte constată că în speţă nu se identifică nicio neconcordanţă sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, împrejurarea invocată nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.. Totodată, contrar susţinerilor contestatorului, sentinţa susmenţionată a fost comunicată Judecătoriei Mannheim la data de 27.09.2019, aşa cum rezultă din dosarul curţii de apel, filele x.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constatând temeinicia şi legalitatea soluţiei primei instanţe, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.