Inadmissibility of cassation appeal for failure to invoke specific statutory cases for cassation in criminal sentencing

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1691/31.10.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a luat act că prin încheierea din 09.01.2024 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul B..

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism (faptă din perioada noiembrie- decembrie 2022, persoane vătămate D. şi E.).

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, şi a aplicat pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a dispus executarea pedepsei principale de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Braşov sau în cadrul altei instituţii din subordinea Consiliului Local Braşov sau a Consiliului Judeţean Braşov pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în recidivă postexecutorie (faptă din perioada mai 2022- martie 2023, persoane vătămate D. şi E.).

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani şi a aplicat pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 554/AP din data de 11 iulie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1691 din 31 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2023, pe care a desfiinţat-o în privinţa cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A..

Rejudecând în aceste limite, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în baza art. 213 alin. (1) din C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Decizia penală nr. 554/AP din data de 11 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 14 iulie 2025, iar inculpatului A. la data de 17 iulie 2025 la Penitenciarul Codlea, unde era încarcerat.

Împotriva deciziei penale nr. 554/Ap din data de 11 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 11 august 2025, data înregistrării cererii de recurs în casaţie la registratura penitenciarului.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţilor conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Braşov a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei Penale, la data de 24 octombrie 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 30 octombrie 2025.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Totodată, cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A. care a formulat şi apel în cauză.

Cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul procesual al inculpatului, este indicată hotărârea atacată, cererea fiind semnată de recurentul inculpat.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul a solicitat ca instanţa să aibă în vedere faptul că, în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, fiind condamnat fără nicio probă.

Pe cale de consecinţă, a solicitat reanalizarea motivării prin care a fost condamnat cu consecinţa dispunerii rejudecării cauzei.

Analizând din această perspectivă cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte apreciază că aceasta nu respectă condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., iar argumentele invocate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de dispoziţiile legale antemenţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi art. 438 din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 554/Ap din data de 11 iulie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 554/Ap din data de 11 iulie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2025.