Objection to final criminal dismissal order for abuse in office and forgery: inadmissibility under criminal procedure rules

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa de clasare din data de 07.03.2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. (2 infracţiuni) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., soluţie de clasare menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 28/II/2/2024 emisă la data de 18.12.2024.

Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi a constatat că plângerea formulată de către petenta A. este neîntemeiată, în mod just procurorul reţinând incidenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare şi exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., probele administrate în cauză neevidenţiind conduite ale persoanelor vizate de aceste acuzaţii care ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea, convingerea petentei în sensul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată de către persoanele care fac obiectul acuzaţiilor, în lipsa unor probe certe care să le confirme existenţa, nefiind suficientă pentru angajarea răspunderii penale a vreunei persoane, soluţia dispusă de către procuror fiind rezultatul interpretării probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce priveşte plângerea petentei A. cu privire la infracţiunea abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. (faptă imputată magistraţilor judecători), judecătorul de cameră preliminară a constatat că nemulţumirile petentei în legătură cu modul de instrumentare a cauzelor de către magistraţii judecători nu pot constitui temei legal pentru angajarea răspunderii penale a acestor magistraţi în absenţa unor indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte penale.

S-a arătat că scopul cercetării penale în cazul infracţiunilor de serviciu, cum este cea de abuz în serviciu, este acela de a identifica un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu şi nu de a reforma soluţii dispuse de magistraţi, iar nemulţumirea unui justiţiabil cu privire la modul de soluţionare a unei cauze, nu poate conduce, de plano, la prezumţia existenţei unei fapte de natură penală, activitatea fiecăruia dintre participanţii la înfăptuirea actului de justiţie fiind supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor de atac sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale.

S-a mai constatat că petenta, nici prin plângere şi nici ulterior, în cursul procedurii, nu a arătat în concret în ce modalitate i-au fost încălcate drepturile sau în ce constau, în concret, acţiunile judecătorilor, care să poată fi circumscrise elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, petenta formulând doar aprecieri generale cu privire la hotărârile pronunţate în cauzele în care a avut calitatea de parte, hotărâri care au nemulţumit-o.

În ceea ce priveşte critica petentei, în sensul că ordonanţa nr. 28/II/2024 din data de 18.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost motivată în baza Legii nr. 230/2007 - legea asociaţiilor de proprietari, act normativ abrogat prin Legea nr. 196/2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat că Legea nr. 196/2018 din data de 20 iulie 2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din 30 iulie 2018, iar conform art. 109 din lege, aceasta intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce a însemnat că Legea nr. 196/2018 a intrat în vigoare la sfârşitul lunii septembrie 2018, astfel că la momentul intrării în vigoare a Legii 196/2018, care a abrogat Legea nr. 230/2007, cauzele civile privind pe petentă şi care au făcut obiectul cercetărilor penale, erau soluţionate în mod definitiv.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul, în mod legal şi temeinic motivat, a dispus soluţia clasării cauzei, ca urmare a inexistenţei faptelor sesizate, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a magistraţilor judecători pentru soluţiile pronunţate de aceştia, hotărârile fiind pronunţate în baza unui proces de interpretare a materialului probator şi a aprecierii condiţiilor legale incidente.

În ceea ce priveşte plângerea petentei A. cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., judecătorul de cameră preliminară, realizând propriul demers analitic în raport cu actele de la dosarul cauzei, a apreciat că în cauză nu există date certe care să conducă în mod pertinent la concluzia existenţei unei activităţi de natură penală derulată de către avocatul B..

S-a reţinut că aspectele sesizate de către petentă nu pot conduce automat, în lipsa unor date şi probe concrete, la concluzia că modalitatea în care avocatul B. şi-a exercitat profesia - prin menţiunile făcute în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Iaşi, sau prin precizările eronate cu privire la numărul de apartamente branşate la sistemul de termoficare centralizat - este contrară legii; dimpotrivă, din analiza înscrisurilor de la dosarul de urmărire penală, a reieşit că avocatul B. nu şi-a depăşit atribuţiile specifice profesiei, condiţiile de formă ale înscrisurilor indicate de petentă neprezentând indicii care pot conduce la rezultatul urmărit de aceasta.

În lipsa unor probe clare, puternice şi concordante care să susţină acuzaţiile aduse de către petentă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că soluţia de clasare se întemeiază în mod obiectiv pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte plângerea petentei A. cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, imputată executorului judecătoresc, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta a respectat dispoziţiile legale şi a stabilit cheltuielile datorate de debitoare pentru dosarele de executare înregistrate în cadrul biroului, respectiv în dosarul de executare silită nr. x/2018 valoarea cheltuielilor de executare a fost stabilită la suma de 465,10 RON, sumă din care doar 47,60 RON reprezintă onorariul executorului judecătoresc, fiind respectate dispoziţiile legale care reglementează valorile maximale ale onorariilor pe care şi le pot stabili organele de executare (art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000) şi că sumele stabilite de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanţa de judecată, pe calea contestaţiei la executare formulată de partea interesată.

Motivele invocate de petentă au fost apreciate ca reprezentând, de fapt, critici ale modului în care executorul judecătoresc a instrumentat dosarul de executare silită, iar trecerea în sfera ilicitului penal a actelor efectuate de executorul judecătoresc într-o procedură de executare silită ar avea loc numai în cazul în care ar fi vorba despre o exercitare cu rea-credinţă a funcţiei deţinute, ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc a cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Împotriva acestei încheieri contestoarea A. a formulat contestaţie, reluând, în cuprinsul contestaţiei şi al precizărilor depuse la dosar, criticile formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru refacerea cercetării penale.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizării aspectelor invocate de petentă, Înalta Curte aminteşte că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală observă că dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen. definesc cadrul general de promovare a căii ordinare de atac a contestaţiei, stabilind că se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

De asemenea, art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. stabileşte că "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă."

În acest context, Înalta Curte reţine că petenta A. a formulat plângere împotriva soluţiei dispuse prin ordonanţa nr. 627/P/2022, emisă la data de 07.03.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, menţinută prin ordonanţa nr. 28/II/2/2024 din data de 18.12.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, finalizată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv încheierea penală nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025, prin care plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025, petenta a declarat contestaţie.

În lumina celor de mai sus, Înalta Curte reţine că prezenta contestaţie a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţii ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 21 octombrie 2025.