Enforcement appeal challenging deduction of foreign pre-trial detention from recognized sentence dismissed as outside statutory grounds

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că în cauză se solicită deducerea perioadei executate în Polonia în care persoana condamnată s-a aflat sub incidenţa reţinerii şi arestării preventive, însă din dispozitivul sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti reiese că este recunoscută o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, dispunându-se executarea în România, conform C. proc. pen. român, numai a restului rămas neexecutat de 277 zile închisoare, iar nu a întregii pedepse.

De asemenea, în considerentele sentinţei, care au caracter obligatoriu, la fel ca dispozitivul, din moment ce argumentele au legătură şi susţin soluţia pronunţată, s-a precizat expres că persoana condamnată A. a fost arestată preventiv pe teritoriul statului polonez în cauza în care a fost pronunţată hotărârea de condamnare, din data de 14 iunie 2023 până la 07 martie 2024, iar din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată se scade perioada de reţinere şi arestare preventivă, de la 14.06.2023, ora 14:25, până la data de 07.03.2024, ora 15:17, respectiv 268 de zile, conform menţiunilor din cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei de faţă.

Curtea a apreciat că susţinerile contestatorului în sensul că nu poate beneficia de instituţia liberării condiţionate sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 100 din C. pen., fracţia de executat este de 2/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, care la acest moment, luând în considerare inclusiv perioada executată în Polonia, nu pare împlinită.

Împotriva acestei sentinţe condamnatul A. a formulat contestaţie.

Condamnatul contestator a solicitat a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 14.08.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi, pe cale de consecinţă, deducerea din pedeapsa a perioadei pe care a executat-o în Polonia.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul B. (aflat în prezent în executarea restului de pedeapsă de 277 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoar aplicată prin sentinţa penală nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare) a solicitat să i se deducă din pedeapsă perioada pe care a executat-o în Polonia.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, pe această cale putându-se invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor. Nu se pot pune în discuţie, pe calea contestaţiei la executare, legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că persoana condamnată se află în executarea unui rest de pedepsă de 277 de zile închisoare dintr-o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată de autorităţile judiciare din Polonia prin hotărârea judecătorească din data de 27 martie 2024, definitivă şi executorie, pronunţată de Tribunalul Districtual din Przemysl, în dosarul nr. x K 111/24 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare.

De asemenea, se constată că prin hotărârea judecătorească din data de 27 martie 2024, definitivă şi executorie, pronunţată de Tribunalul Districtual din Przemysl, în dosarul nr. x K 111/24, contestatorul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de primire intenţionată de bunuri furate, prevăzută de art. 291 ^ 1 din C. pen. polonez şi întărirea responsabilităţii penale prevăzută art. 294 ^ 1 din C. pen. polonez la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. În sentinţa penală de condamnare, se face vorbire, la pct. II din aceasta, că, din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., se scade perioada de reţinere şi arestare preventivă, de la 14.06.2023, ora 14:25, până la data de 07.03.2024, ora 15:17, respectiv 268 de zile.

Totodată, se constată că autorităţile judiciare din Polonia au emis un mandat european de arestare a persoanei condamnate A. pentru diferenţa de 277 de zile din pedeapsa totală aplicată acestuia (1 an şi 6 luni minus 268 de zile), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Piteşti, care a refuzat executarea mandatului european de arestare şi a procedat la recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii judecătoreşti străine.

Aşadar, Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 80F din data de 10.07.2025, procedând la recunoaşterea hotărârii străine, a dispus ca persoana condamnată să execute doar restul de 277 de zile din pedeapsă, exact pedeapsa ce făcea obiectul mandatului european de arestare, perioada executată în Polonia, respectiv 268 de zile, fiind deja scăzută din totalul pedepsei de însăşi autorităţile judiciare poloneze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de persoana condamnată nu se încadrează în vreunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pedeapsa recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţia la executare nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestaţiei la executare, în lipsa incidenţei unei cauze de micşorare a pedepsei.

Aşadar, sentinţa penală atacată este legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.