Criminal cassation inadmissible for failure to invoke a statutory case for appeal despite sentencing objections
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s cassation appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s final judgment imposing a resultant penalty of 6 years and 4 months’ imprisonment and a 2-year accessory prohibition, thereby rejecting the defendant’s challenge to the appellate reversal of a first-instance acquittal. The case involved a criminal dispute where the defendant appealed the appellate court’s decision to convict him of illegal deprivation of liberty (in addition to prior convictions for aggravated theft and robbery), arguing for a sentence reduction despite failing to properly substantiate a legal ground for cassation. Relying on Articles 437(1)(c) and 438(1) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the appeal was inadmissible because it did not expressly indicate a specific ground for cassation among the exhaustive list of legal cases, noting that mere dissatisfaction with the sentencing outcome does not satisfy the procedural requirements for an extraordinary appeal, which is limited to strict legal grounds rather than a re-examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen, art. 67 alin. (2) C. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 65 alin. (1) C. pen; Criminal cassation inadmissible for failure to invoke a statutory case for appeal despite sentencing objections: The case involved a criminal dispute where the defendant appealed the appellate court’s decision to convict him of illegal deprivation of liberty (in addition to prior convictions for aggravated theft and robbery), arguing for a sentence reduction despite failing to properly substantiate a legal ground for cassation. Relying on Articles 437(1)(c) and 438(1) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the appeal was inadmissible because it did not expressly indicate a specific ground for cassation among the exhaustive list of legal cases, noting that mere dissatisfaction with the sentencing outcome does not satisfy the procedural requirements for an extraordinary appeal, which is limited to strict legal grounds rather than a re-examination of the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the cassation appeal as inadmissible.
Provision cited to impose judicial costs on the recurrent.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 603 din 27 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:
I. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de "lipsirea de libertate în mod ilegal", prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
II. În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat".
III. În temeiul art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie calificată".
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie calificată", pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B. la o distanţă mai mică de 100 de metri, pe o durată de 2 (doi) ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B. la o distanţă mai mică de 100 de metri, care se execută conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 (patru) luni închisoare reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt calificat" şi "tâlhărie calificată".
În baza art. 45 alin. (2) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B. la o distanţă mai mică de 100 de metri, pe o durată de 2 (doi) ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B. la o distanţă mai mică de 100 de metri, care se execută conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (6) indice 1 C. proc. pen., s-a dispus că persoana vătămată B. poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii din 04.01.2023 ora 22:30 până la 05.01.2023 ora 15:00, din 05.01.2023 ora 18:00 până la 05.01.2023, ora 23:30, precum şi arestarea preventivă din perioada 05.01.2023 - 12.01.2023, inclusiv.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 60 C. pen.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400 euro, echivalentul în RON la data plăţii.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea, temeinicia şi menţine măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală a Tribunalului Vâlcea nr. 4/JDL din 12.01.2023, precum şi obligaţiile stabilite în sarcina acestuia.
În temeiul art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi obligă inculpatul la plata către B. a sumei de 950 RON cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că martorul C., care nu a dorit să participe în procesul penal ca persoană vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 273 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către martorul D., a sumei de 145,2 de RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate pentru prezentarea în faţa instanţei, sumă ce s-a dispus a fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 273 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea martorului E. privind plata cheltuielilor de transport.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie calificată.
În temeiul art. 276 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B., a sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocaţial.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, partea civilă B. şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 544/A din data de 6 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA RM. VÂLCEA şi partea civilă B., împotriva sentinţei penale nr. 603 din 27 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, în dosarul nr. x/2023.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente, s-a înlăturat sporul de 4 luni şi achitarea inculpatului dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie şi complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B. la o distanţă mai mică de 100 de metri, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 4 luni, în total pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 4 luni închisoare, prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 C. pen.
În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat.
S-a majorat cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile B. de la 950 RON la 3.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, în sumă de 500 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Conform art. 276 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel, reprezentând onorariu apărător ales.
Împotriva hotărârii instanţei de apel la data de 05 iunie 2025, data poştei, a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., fără a fi întemeiată pe vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În cererea sa, intitulată recurs în casaţie, inculpatul face trimitere la dispoziţiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., criticând condamnarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) din C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 25 iunie 2025 şi părţii civile B. la data de 20 iunie 2025.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., au fost depuse concluzii scrise, la data de 2 iulie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie, precum şi de partea civilă B., la data de 10 iulie 2025 prin care a solicitat, respingerea recursului în casaţie.
Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 iulie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 29 octombrie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 544/A din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 544/A din data de 6 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate, conform art. 435 din C. proc. pen.
Se constată că decizia penală nr. 544/A din data de 6 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel, prin respingerea apelului inculpatului.
Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.
Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 544/A din data de 6 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023), iar cererea poartă semnătura recurentului inculpat.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Simpla enumerare a nemulţumirilor recurentului nu satisface exigenţele cerinţei de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.
Nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.
Raportând argumentele recurentului se constată că motivele invocate de acesta se referă la reducerea pedepsei, astfel că motivele recurentului nu pot fi subsumate niciun caz de casare care să permită reformarea hotărârii definitive.
În jurisprudenţa instanţei supreme s-a constatat că în situaţia în care argumentele aduse în susţinerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casaţie.
Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.
Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recurentul inculpat în cuprinsul cererii nu a indicat niciun caz de casare, iar motivele invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 544/A din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în cauză nefiind îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.,
Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 544/A din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.