Inadmissibility of cassation against procedural rejection of criminal revision request under Article 434(2)(a) CPP

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de revizuenta A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 28.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în baza art. 459 alin. (5) cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 176 din 23.02.2022 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată revizuenta la plata către stat a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel, revizuenta A..

Prin decizia penală nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024 în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 66/28.01.2025 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta-revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 05 mai 2025, a formulat cerere de recurs în casaţie, revizuenta A., prin poştă, fără a fi întemeiată pe vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casaţie, anularea minutei, respectiv a deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, anularea sentinţei nr. 66/28.01.2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi să se constate toate nulităţile absolute invocate în cauză, punerea sa în libertate.

Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către revizuenta A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 20 iunie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către revizuenta A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către revizuenta A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 29 octombrie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de apelanta revizuentă A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen.

Potrivit 434 alin. (1) C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, iar conform alin. (2) "Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

e) soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 438 C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie, precum şi a dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., care stabilesc soluţiile la judecata recursului în casaţie, după admiterea în principiu, rezultă că sunt supuse recursului în casaţie numai hotărârile penale definitive pronunţate în apel prin care s-a soluţionat fondul cauzei (acţiunea penală/civilă).

Altfel spus, hotărârile penale susceptibile a fi supuse recursului în casaţie sunt numai cele pronunţate în apel, prin care a fost soluţionat raportul de drept penal substanţial dedus judecăţii, cu excepţia celor prevăzute de art. 434 alin. (2) lit. e) - g) C. proc. pen.

Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunţate în apel sunt excluse controlului jurisdicţional exercitat în procedura recursului în casaţie, întrucât exerciţiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanţele de apel la judecarea fondului cauzei.

În raport cu aceste consideraţii teoretice, se constată că, în speţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de revizuenta A. împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de apel, în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestei instanţe conform art. 38 alin. (2) raportat la art. 463 C. proc. pen.

Această hotărâre, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre prin care se soluţionează fondul cauzei.

Or, această cale de atac este rezervată deciziilor pronunţate în apel, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, recursul în casaţie fiind, ca atare, inadmisibil.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, având în vedere că decizia penală atacată este o hotărâre pronunţată în materia executării pedepselor, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casaţie potrivit art. 434 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Constatarea anterior menţionată face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recurenta revizuentă A. a formulat recurs în casaţie împotriva unei hotărâri care vizează o soluţie pronunţată în materia revizuirii, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.