Cassation inadmissible: appeal against detention period deduction fails to allege sentencing outside statutory limits

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 350 din data de 12 martie 2025 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2024, prima instanţă a dispus în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa închisorii de 1 an şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat - faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 din C. civ., a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpatul A., la plata către partea civilă B., a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale.

A respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 255 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul A. a unei bluze de culoare neagră tip hanorac cu şnur şi care se află la camera de corpuri delicte a IPJ Mureş, conform dovezii seria x, nr. x din data de 23 septembrie 2022.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. şi art. 398 din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 de RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, astfel cum sunt evidenţiate în partea finală a rechizitoriilor emise în cauză şi suma de 700 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazelor de cameră preliminară şi judecată.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 998 de RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. D. din faza de judecată delegaţia pentru asistenţă obligatorie nr. 7309/2024) rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-MUREŞ şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 350 din data de 12 martie 2025 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus perioada reţinerii inculpatului A., din perioada 11 august 2022, ora 23:00 până la 12 august 2022 ora 23:00, din pedeapsa de 1,9 ani închisoare aplicată de prima instanţă.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3), (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 998 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 25 iulie 2025 a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat este lipsită de coerenţă logică şi juridică constând într-un ansamblu de motive fără legătură între ele şi care oarecum au legătură cu fondul cauzei, fiind invocate atât faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de control judiciar.

În esenţă, solicită achitarea sau încetarea procesului penal susţinând că a fost condamnat în mod greşit, acesta nereprezentând vreun pericol pentru societate.

În motivarea căii de atac formulate recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că hotărârea de condamnare a fost influenţată de atitudinea organelor de cercetare penală şi declaraţiile nereale ale martorului. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere situaţia sa socială, respectiv a fost crescut în centre sociale, precum şi sănătatea psihică a acestuia.

Curtea de Apel Târgu Mureş, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează:

- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 30 iulie 2025;

- părţilor civile S.C. C. S.R.L şi B. la data de 31 iulie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., au fost depuse concluzii scrise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş care, în temeiul art. 440 alin. (1) a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 29 octombrie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casaţie se constată că acestea sunt îndeplinite.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. se constată că şi acestea sunt îndeplinite, în sensul menţionării numelui, prenumelui şi domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă şi semnătura.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că cele invocate de recurentul-inculpatul A. prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu se încadrează, nici măcar formal, în sfera motivului de recurs în casaţie prevăzut de textul de lege anterior menţionat, care permite cenzurarea hotărârii atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Recurentul-inculpat A., în actualul cadru procesual, aduce critici care privesc fondul cauzei, respectiv face trimitere la organele de urmărire penală, la declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, la condamnarea sa, situaţia sa socială, starea de sănătate psihică, solicitând achitarea/încetarea procesului penal.

Ca urmare, criticile recurentului-inculpat A. privind nelegalitatea pedepsei decurgând din cele anterior menţionate, excedează controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Astfel, se constată că cele criticate de recurent nu aduc în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În realitate, recurentul-inculpat doreşte reexaminarea cauzei sale/apelului şi reformarea hotărârii recurate prin transformarea recursului în casaţie într-o a treia cale de atac, aspect nepermis de legea procesual penală.

Or, aceste critici nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege,

În acest context, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, în acest punct de analiză este util a se aminti practica instanţei supreme care a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susţinere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie (încheierea nr. 13/RC din 20 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 76/RC din 09 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2012, încheierea nr. 103/RC din 30 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 92/RC din 01 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013, încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016).

Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen. care stipulează că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea şi nu temeinicia hotărârii atacate.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a constatat că în situaţia în care argumentele aduse în susţinerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casaţie.

Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024 nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.