Cassation standing for third-party owners in special confiscation and scope of Article 438(1)(7) grounds

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de persoana interesată A. S.R.L., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului B., cetăţean moldovean, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a se afla pe teritoriul României, pe o perioadă de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului C., cetăţean român şi moldovean, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe perioada maximă de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului C. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada în care inculpatul B. a fost privat de libertate în temeiul măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv 27.08.2024, la zi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada în care inculpatul C. a fost privat de libertate în temeiul măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv 27.08.2024, la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpaţi prin încheierea nr. 77/28.08.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Calafat, definitivă prin încheierea nr. 132/2024 a Tribunalului Dolj.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen.., raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B. şi C. a cantităţii de 1.159.000 ţigarete marca Ritm (57.950 pachete), şi 19.600 ţigarete marca D. (980 pachete), care au fost ridicate şi introduse în Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Dolj, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nr. x/225/P/2024, din 27.08.2024.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen.., raportat la art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la A. S.R.L. a ansamblului de vehicule compus din autocamion şi seria de şasiu x, aflate în custodia S.T.P.F. Dolj, conform dovezii seria x nr. x/28.08.2024.

S-a dispus restituirea către inculpatul B. a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în reţeaua E. cu seria x , număr de telefon x, precum şi a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în reţeaua E. cu seria x şi cartela pre-pay în reţeaua E. cu seria x .

S-a dispus restituirea către inculpatul C. a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în reţeaua E. cu seria x , număr de telefon x; cartela pre-pay în reţeaua F. cu seria x ; cartela pre-pay în reţeaua E. cu seria x .

Executorie cu privire la restituirea bunurilor, potrivit art. 397 alin. (4) C. proc. pen.

În temeiul art. 397, raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., coroborat cu art. 1349, 1357 şi 1381 C. civ., s-a admis acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.080.506 RON, astfel cum a fost diminuat ca urmare a plăţilor parţiale succesive, în favoarea părţii civile Autoritatea Vamală Română, prin Direcţia Regională Vamală Craiova, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi aferente, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 şi determinate după cum urmează:

- asupra sumei de 1.080.506 RON, de la data naşterii datoriei vamale, respectiv 27.08.2024, şi până la data 10.03.2025;

- asupra sumei de 1.056.006 RON, de la 10.03.2025, la 11.03.2025;

- asupra sumei de 1.031.506 RON, de la 11.03.2025, până la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei penale nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, au declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Craiova, inculpaţii B., C. şi persoana interesată A. SRL

Prin decizia penală nr. 948 din data de 08 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii B., C. şi apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, ca nefondate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelata, sub aspectul datei de la care încep să curgă dobânzile şi penalităţile aferente debitului principal şi în consecinţă:

- asupra sumei de 1.080.506 RON, dobânzi şi penalităţi aferente, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2075 şi determinate după cum urmează, se vor calcula de la data naşterii datoriei respectiv 27.08.2024 şi până la data 11.03.2025;

- asupra sumei de 1.056.006 RON, de la 12.03.2025, la 12.03.2025;

- asupra sumei de 1.031.506 RON, de la 13.03.2025 până la data de 16.05.2025;

- asupra sumei de 1.021.440 RON, de la data de 17.05.2025 până la 21.05.2025;

- asupra sumei de 1.006.440 RON de la data de 22.05.2025 până la data plăţii efective.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus în continuare măsura arestării preventive de la data de 02.04.2025 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi apelanţii B., C. şi S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs în casaţie persoana interesată S.C. A. S.R.L., la data de 20 august 2025 (f 1 dos. ric-filtru).

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, persoana interesată S.C. A. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulată, în esenţă, s-a precizat că hotărârile pronunţate de instanţele care au evaluat fondul cauzei sunt nelegale, întrucât măsura confiscării speciale dispusă faţă de S.C. A. S.R.L., s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 112 lit. b) C. pen., printr-o extindere inadmisibilă a sferei sale de incidenţă asupra unor bunuri ce aparţin unei persoane juridice terţe, care nu a avut şi nici nu putea avea cunoştinţă despre eventualele întrebuinţări ilicite ale acestora, şi care, în niciun moment, nu a fost parte a procesului penal în calitate de inculpat ori parte responsabilă civilmente.

În acest context s-a susţinut că legiuitorul a consacrat în mod expres caracterul condiţionat al confiscării, prevăzând că măsura se dispune doar dacă bunurile au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni "dacă aparţin făptuitorului sau dacă proprietarul lor a cunoscut scopul folosirii ori i-a acceptat".

Astfel, recurenta a apreciat că instanţele de fond şi de apel, substituindu-se în mod nepermis intenţiei legiuitorului, au procedat la o aplicare pur formală şi abstractă a măsurii confiscării speciale, apreciind că simpla utilizare materială a bunurilor în cadrul unor activităţi infracţionale ar fi suficientă pentru a justifica această măsură, fără a analiza poziţia juridică a subscrisei, fără a verifica împrejurarea cunoaşterii aspectului esenţial al existenţei modificării interiorului mijlocului de transport pentru a putea ascunde şi disimula marfa de contrabandă şi fără a administra vreo probă care să acrediteze ideea că societatea ar fi putut, în vreun mod, să prevadă ori să tolereze întrebuinţarea ilicită a vehiculelor sale.

În continuare s-a menţionat că, prin această soluţie a confiscării speciale, s-a adus o gravă atingere dreptului de proprietate al subscrisei, drept garantat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ingerinţă care nu respectă nici exigenţa legalităţii, nici pe cea a proporţionalităţii.

De asemenea s-a mai susţinut că motivarea hotărârilor atacate este vădit formală şi lipsită de consistenţă juridică, întrucât instanţele care au analizat fondul cauzei s-au limitat la a reproduce textele legale privind confiscarea, fără a răspunde apărărilor esenţiale formulate de recurentă, care a invocat explicit buna-credinţă, inexistenta oricărei cunoaşteri şi imposibilitatea obiectivă de a preveni faptele săvârşite de terţi. Sub acest aspect s-a mai precizat că în conformitate cu art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, instanţa are obligaţia de a examina şi de a răspunde motivat apărărilor părţilor, iar omisiunea de a analiza un element determinant pentru soluţionarea cauzei echivalează cu o negare a dreptului la un proces echitabil.

Astfel recurenta a apreciat că ceea ce s-a dispus nu este o măsură de siguranţă, menită să prevină repetarea unor fapte sau să înlăture pericolul social al unor bunuri, ci o veritabilă sancţiune represivă, aplicată unei entităţi străine de proces, cu efectul direct de a paraliza activitatea sa comercială şi de a produce consecinţe patrimoniale ireparabile.

În acest context, s-a susţinut că hotărârile atacate sunt afectate de nelegalitate gravă, fiind pronunţate cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 112 lit. b) C. pen. şi cu ignorarea principiilor constituţionale şi convenţionale incidente, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Concluzionând recurenta a solicitat să se constate că hotărârile instanţelor inferioare au fost pronunţate cu nesocotirea dispoziţiilor legale aplicabile, printr-o interpretare eronată şi extensivă a art. 112 lit. b) C. pen., prin aplicarea unei măsuri de confiscare specială asupra unor bunuri ce aparţin unei persoane juridice terţe, de bună-credinţă, care nu am avut niciun fel de implicare în activitatea infracţională dedusă judecăţii, şi fără ca să se fi examinat condiţia esenţială a cunoaşterii ori acceptării scopului ilicit al folosirii acestora.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta persoana interesată S.C. A. S.R.L. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., conform căreia pot formula această cale extraordinară de atac: a) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal; c) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

Se observă, astfel, că sfera persoanelor care pot promova recurs în casaţie este una restrânsă, titularii acestei căi extraordinare de atac fiind expres enumeraţi de legiuitor.

Pe cale de consecinţă, nu pot declara recurs în casaţie persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul, avocatul sau vreo altă persoană ale cărei drepturi legitime au fost încălcate prin măsuri sau acte ale instanţei, cum ar fi în speţă persoana interesată S.C. A. S.R.L., aceasta putându-şi valorifica drepturile doar pe calea apelului, conform art. 409 C. proc. pen.., drept de care a uzat deja.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele arătate de recurentă prin care se face referire la o eventuală nelegalitate privind dispunerea măsurii de siguranţă a confiscării speciale în cursul soluţionării pe fond a prezentei cauze, nu se circumscriu cazului de casare indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. precum şi niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Astfel, acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv). Prin urmare, prin intermediul motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Înalta Curte verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Ca atare, susţinerile recurentului în sensul analizării caracterului de sancţiune penală, în sens larg, a măsurii confiscării speciale şi posibilitatea dispunerii ei, exced verificărilor instanţei de casaţie fiind elemente ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii şi asupra cărora instanţa de control judiciar s-a pronunţat în considerentele deciziei atacate.

În acest sens a statuat şi jurisprudenţa constantă a secţiei penale din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut că "aspectele privind cuantumul prejudiciului sau aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., prin intermediul căruia se permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de instanţe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu şi o reanalizare a modului de soluţionare a laturii civile sau de stabilire a unor măsuri de siguranţă, având în vedere că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu mai poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac."(decizia nr. 277/RC din 30 iunie 2016, decizia nr. 234/RC din 26 iunie 2018 publicată pe scj.ro, încheierea nr. 104/RC din 26 februarie 2025)

Prin urmare, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi precizează că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie care nu se regăseşte în speţă, fapt ce atrage nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de persoana interesată A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta persoană interesată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de persoana interesată A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta persoană interesată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.