Cassation inadmissibility of appellate decision on criminal revision due to lack of substantive resolution on the merits

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de revizuentul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 799 din data de 13.05.2022 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 1286/07.06.2013 a Judecătoriei Ploieşti, desfiinţată şi definitivă prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013 a Curţii de Apel Ploieşti.

În temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen., a fost anulată sentinţa penală nr. 1286/07.06.2013 a Judecătoriei Ploieşti, desfiinţată şi definitivă prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi MEPI nr. 1538/2013 din 15.10.2013 emis de Judecătoria Ploieşti.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 462 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) alin. (3) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost deţinut de la 22.11.2013 până la 12.11.2014, inclusiv.

Împotriva sentinţei penale nr. 799 din data de 13.05.2022 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

Prin decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 799/13.05.2022 pronunţate de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, s-a desfiinţat în integralitate sentinţa penală apelată şi rejudecând,

În baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 1286/07.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploieşti, astfel cum a fost desfiinţată şi modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2011.

În baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus reluarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată revizuentului prin sentinţa penală nr. 1286/07.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploieşti, astfel cum a fost desfiinţată şi modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2011.

S-a luat act că revizuentul-condamnat a fost încarcerat de la 22.11.2013 până la 12.11.2014 inclusiv, în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1286/07.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploieşti, astfel cum a fost desfiinţată şi modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2011.

Împotriva deciziei penale nr. 321 din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 23 aprilie 2025 .

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi încetarea procesului penal cu privire la acesta, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) alin. (3) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În acest sens, inculpatul a susţinut, în esenţă, faptul că, în cauză, termenul prescripţiei răspunderii penale, în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost condamnat, a fost îndeplinit în raport cu deciziile CCR nr. 297/2018, nr. 358/2022 şi nr. 27/2025. În continuare s-a precizat faptul că prin admiterea cererii de revizuire de către Judecătoria Ploieşti nu s-a produs şi o întreruperea a termenului de prescripţie a răspunderii penale, astfel încât la momentul soluţionării prezentei cauze de către instanţa de apel, acest termen era împlinit, motiv pentru care s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi dispunerea încetării procesului penal.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 438 din C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie, precum şi a dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., care stabilesc soluţiile la judecata recursului în casaţie, după admiterea în principiu, rezultă că sunt supuse recursului în casaţie numai hotărârile penale definitive pronunţate în apel prin care s-a soluţionat fondul cauzei (acţiunea penală/civilă).

Aşadar, Înalta Curte arată că hotărârile penale susceptibile a fi supuse recursului în casaţie sunt numai cele pronunţate în apel, prin care a fost soluţionat raportul de drept penal substanţial dedus judecăţii, cu excepţia celor prevăzute de art. 434 alin. (2) lit. e) - g) din C. proc. pen.

Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunţate în apel sunt excluse controlului jurisdicţional exercitat în procedura recursului în casaţie, întrucât exerciţiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanţele de apel la judecarea fondului cauzei.

În raport cu aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că, în speţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de revizuentul condamnat A. împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de apel, în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestei instanţe conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 463 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 799/13.05.2022 pronunţate de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, s-a desfiinţat în integralitate sentinţa penală apelată şi în rejudecare, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 1286/07.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploieşti, astfel cum a fost desfiinţată şi modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre prin care se soluţionează fondul cauzei, în cauză, fiind analizată, exclusiv, temeinicia cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte precizează faptul că doar în situaţia în care instanţa de apel ar fi decis admiterea definitivă a cererii de revizuire, urmată de anularea hotărârii atacate, ar fi avut loc şi reevaluarea acţiunii penale, potrivit art. 396 din C. proc. pen., aspect care ar fi permis, din prisma dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., ca această hotărâre să fie susceptibilă a fi supusă recursului în casaţie.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - sectia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - sectia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.