Admissibility of cassation review regarding factual re-evaluation in complicity and statutory penalty reduction limits for civil servants

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. , trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 privind cantitatea de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun presupus provenind din gestiunea B.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. trimis în judecată pentru instigare la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 constând în presupusa determinare a inculpatului A. în însuşirea cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun presupus provenind din gestiunea B.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. , trimis în judecată pentru comiterea complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 constând în presupusul ajutor dat inculpatului A. în însuşirea cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun presupus provenind din gestiunea B.).

A fost înlăturată cauza de agravare prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 80 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul D. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la 10.06.2019 privind consemnarea unor date nereale în avizul de însoţire seria x nr. x/10.06.2019).

S-a dispus aplicarea faţă de inculpat a avertismentului prev. de art. 81 C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. pentru actul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., presupus comis la 10.06.2019 privind consemnarea unor date nereale în avizul de însoţire seria x nr. x/10.06.2019.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acţiunii civile formulate de UAT Cetate.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea în întregime a avizului de însoţire seria x nr. x/10.06.2019, emis de inculpatul D. şi a avizului de însoţire seria x nr. x/10.06.2019, emis de autor necunoscut.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa.

Prin decizia penală nr. 906/A din 22 mai 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe Judecătoria Bistriţa împotriva sentinţei penale nr. 69 din 31.01.2024 a Judecătoriei Bistriţa, care a fost desfiinţată în parte cu privire la soluţia pronunţată asupra laturii penale în privinţa celor trei inculpaţi, respectiv referitor la soluţia de respingere a pretenţiilor civile şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 2 ani, calculată de la data pronunţării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de şef district în cadrul Romsilva. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului C. de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data pronunţării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probaţiune în baza evaluării iniţiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. are obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa sau în cadrul Primăriei Comunei Cetate.

Conform art. 91 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecinţelor nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere şi a neexecutării obligaţiilor impuse.

În baza art. 72 C. pen., s-a constatat că inculpatul C. a fost reţinut pe o perioadă de 24 ore la 10/11.07.2019.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 2 ani, calculată de la data pronunţării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de pădurar în cadrul Romsilva. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului A. de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data pronunţării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probaţiune în baza evaluării iniţiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. are obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa sau în cadrul Primăriei Oraşului Năsăud.

Conform art. 91 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecinţelor nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere şi a neexecutării obligaţiilor impuse.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 2 ani, calculată de la data pronunţării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activităţi în domeniul silvic, inclusiv de exploatare, transport şi prelucrare a materialului lemnos. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului D. de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data pronunţării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probaţiune în baza evaluării iniţiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. are obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa sau în cadrul Primăriei Oraşului Năsăud.

Conform art. 91 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecinţelor nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere şi a neexecutării obligaţiilor impuse.

În baza art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., s-a constatat că prin adresa nr. x/12.02.2024 Comuna Cetate, prin primar, a renunţat în cursul soluţionării apelului la pretenţiile civile în cuantum de 3.822,37 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 3.822,37 RON de la inculpatul D..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii D. şi C..

Prin motivele formulate, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat D. a susţinut că fapta de complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., nu este prevăzută de legea penală întrucât este ulterioară consumării infracţiunii de delapidare.

O primă observaţie a fost aceea că acuzaţia imputată constă în "a primi lemnul delapidat", fiind încadrată juridic ca şi complicitate în sensul art. 48 alin. (1) C. pen., nicidecum în art. 48 alin. (2) C. pen. Cu toate că s-a încercat prin actul de remediere extinderea acuzaţiei în fapt, în procedura de cameră preliminară, din "a primit lemn" în "a promis anterior delapidării că va cumpăra" o atare acuzaţie nu poate fi validată întrucât este o cu totul altă faptă, faţă de care dreptul la apărare a fost eludat, o atare extindere a acuzaţiei fiind incompatibilă cu limitele şi obiectul judecăţii prin raportare la art. 328 C. proc. pen.. - fapta la care s-a mărginit urmărirea penală fiind "a primit lemnul delapidat".

Cu toate acestea, instanţa de apel a retinut această faptă, dar în mod greşit, întrucât aceasta nu este tipică art. 48 alin. (1) C. pen.

Instanţa nu a fost sesizată cu o complicitate prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. în sensul promisiunii de a primi bunurile rezultate din infracţiune, astfel că soluţia apare ca fiind greşită si trebuie îndreptată.

De asemenea, s-a arătat că fapta a fost reţinută ca fiind înlesnire, nu ajutor. Distincţia este importantă pentru momentul comiterii infracţiunii de către autor. Înlesnirea este anterioară, iar ajutorul este concomitent, şi, pe cale de consecinţă, singura verificare a tipicităţii complicităţii se rezumă la a stabili dacă primirea lemnului a fost anterioară însuşirii, ceea ce este exclus chiar prin starea de fapt reţinută în decizia atacată.

Astfel, în hotărârea recurată, s-a reţinut că primirea a fost concomitentă însuşirii, însă o atare stare de fapt nu a fost niciodată imputată recurentului şi nu a făcut obiectul judecăţii.

Prin urmare, complicitatea ulterioară, materializată prin primirea cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun nu este prevăzută de legea penală întrucât nu verifică tipicitatea art. 48 alin. (1) C. pen.

S-a învederat că starea de fapt reţinută de instanţa de apel pentru a dispune soluţia de condamnare este următoarea:

"Fapta inculpatului D. care, la data de 10.06.2019, a acceptat propunerea inculpatului C. de a cumpără surplusul de material lemnos din specia gorun la preţul de 400 RON/mc, apoi a înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii C. şi A. constând în însuşirea fără drept din gestiunea celui din urmă a cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun aflat în proprietatea Comunei Cetate, situat în platforma primară Valea Luncii a partizii nr. x/2019 de pe raza localităţii Petriş, în valoare de 3.820,80 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen..".

Recurentul a susţinut că fapta materială de a primi cantitatea de lemn nu a mai fost reţinută de instanţa de apel, starea de fapt reţinută fiind aceea de "a accepta propunerea inculpatului C." care nu se circumscrie complicităţii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen.

Modificarea stării de fapt cu încălcarea limitelor şi a obiectului judecăţii nu poate fi omisă, dar este cert că nu se regăseşte ipoteza privind complicitatea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., promisiunea/acceptarea propunerii nefiind o complicitate reglementată de aceste dispoziţii.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., sub aspectul complicităţii la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 295 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele formulate, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., recurentul inculpat C. a susţinut că decizia atacată este nelegală raportat la încadrarea juridică şi la dispoziţiile legale avute în vedere în apel, fiind aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Având în vedere încadrarea juridică reţinută de instanţa de apel, respectiv instigare la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., recurentul a susţinut că, în cauză, s-a pus problema existenţei calităţii de funcţionar public a autorului faptei sau cea de funcţionar în accepţiunea art. 308 C. pen.

Instanţa de apel a analizat acest aspect, începând de la pag. 23 a hotărârii atacate. Din analiza efectuată în hotărârea atacată, recurentul a apreciat că instanţa de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Suciu s-ar încadra în categoria de funcţionar "privat", raportat la dispoziţiile art. 175 alin. (2) C. pen. În acest sens, recurentul a avut în vedere natura de ocol silvic "privat" pe care o are Ocolul silvic E., acolo unde îşi desfăşura activitatea inculpatul A., acesta fiind încadrat şi desfăşurându-şi activitatea în baza unui contract individual de muncă.

Recurentul a considerat că, în mod greşit, instanţa a apreciat ca în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 308 C. pen., ceea de ar fi condus la reducerea limitelor speciale cu 1/3 (potrivit alin. (2) al art. 308 C. pen.).

În situaţia în care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen. limitele de pedeapsă ar fi mai mici şi atunci ar fi incidente prevederile privind prescripţia răspunderii penale.

Pentru a se ajunge la situaţia expusă, recurentul a considerat că nu se impune o schimbare de încadrare juridică. Aşa cum s-a stabilit în doctrină şi practică, încadrarea juridică a faptei reprezintă dispoziţia din legea penală aplicabilă faptei concrete săvârşită de inculpat. Astfel, în privinţa noţiunii de încadrare juridică trebuie avută în vedere o viziune restrictivă care include numai instituţiile relative la infracţiune, fără a fi incluse şi cele relative la răspunderea penală sau individualizarea pedepsei.

În cauză, fiind analizate atât infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., cât şi prevederile art. 175 alin. (2) C. pen., ajungându-se la concluzia că autorul se încadrează la categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 175 alin. (2) C. pen., se impunea raportarea la art. 308 C. pen., care avea ca şi consecinţă modificarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În cauză, având în vedere efectele art. 308 alin. (2) C. pen. cu privire la limitele de pedeapsă, este incidentă instituţia prescripţiei răspunderii penale raportat la momentul săvârşirii faptei coroborat cu limitele reduse ale pedepsei.

Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie, urmând să fie înlăturată greşita aplicare a legii şi, în consecinţă, să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 august 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererile de recurs în casaţie apare ca fiind inadmisibile, criticile formulate de recurenţii inculpaţi neputând fi circumscrise cazurilor de casare invocate (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - recurentul inculpat D. şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - recurentul inculpat C.).

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie. (...) (4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia penală nr. 906/A din data de 22 mai 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală si de minori (dosarul nr. x/2020), a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererile de recurs în casaţie au fost formulate cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (recurentul inculpat D.) şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (recurentul inculpat C.).

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privinţa cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

În esenţă, în privinţa cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat D. a susţinut că, potrivit rechizitoriului, complicele a primit lemnul, nu a promis anterior delapidării că va cumpăra, astfel că nu pot fi extinse limitele sesizării. Deopotrivă inculpatul a arătat că fapta de complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., nu este prevăzută de legea penală întrucât este ulterioară consumării infracţiunii de delapidare. Prin urmare, complicitatea ulterioară, materializată prin primirea cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun nu este prevăzută de legea penală întrucât nu verifică tipicitatea art. 48 alin. (1) C. pen.

Se observă că aspectele invocate de recurentul inculpat D. prin motivele de recurs în casaţie pornesc de la contestarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv şi presupun o reapreciere a acesteia.

Contrar celor susţinute de recurent, se observă că instanţa de apel a reţinut, cu titlu definitiv, următoarele:

"Inculpatul D. a susţinut că pretinsa complicitate a fost posterioară, ulterior consumării delapidării prin însuşire. În plus, în rechizitoriu s-ar fi reţinut că complicele a primit lemnul, nu că a promis anterior delapidării că va cumpăra, astfel că nu s-ar fi putut extinde limitele sesizării.

Curtea a precizat în debutul argumentării că rechizitoriul nu s-a limitat strict la conduita de primire a materialului lemnos, inculpatul D. întărind iniţial rezoluţia infracţională luată de instigator (complicitate la instigare), iar apoi înlesnind efectiv conduita de însuşire a bunurilor de către autor.

Însuşirea bunurilor s-a consumat exact în momentul în care complicele le-a primit, astfel încât nu s-ar putea susţine o posterioritate a actelor realizate de către complicele D..

În mod evident a existat o legătură subiectivă între cei inculpaţi. Instigatorul C. şef de district, în înţelegere cu complicele D., l-a determinat pe autorul pădurar să îşi însuşească materialul lemnos surplus în urma exploatării partidei gestionate de autor pentru ca apoi să remită cantitatea complicelui D., preţul redus al materialului lemnos urmând să fie încasat de instigatorul C..

Aşadar, Curtea reţine că (...) Fapta inculpatului D. care, la data de 10.06.2019, a acceptat propunerea inculpatului C. de a cumpără surplusul de material lemnos din specia gorun la preţul de 400 RON/mc, apoi a înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii C. şi A. constând în însuşirea fără drept din gestiunea celui din urmă a cantităţii de 4,776 mc lemn rotund de esenţă gorun aflat în proprietatea Comunei Cetate, situat în platforma primară Valea Luncii a partizii nr. x/2019 de pe raza localităţii Petriş, în valoare de 3.820,80 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen..".

Aşadar, cu toate că recurentul a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat (complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen.) nu este prevăzută de legea penală, se observă că acesta solicită, de fapt, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., acesta vizează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Invocând acest caz de casare, recurentul C. a susţinut că soluţia pronunţată în apel este nelegală, întrucât instanţa a reţinut că infracţiunea de delapidare a fost comisă de o persoană care avea calitatea de funcţionar public potrivit dispotiţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. însă, ulterior, nu a procedat la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă potrivit alin. (2) al art. 308 C. pen.), situaţie care ar fi atras şi o soluţie de încetare a procesului penal, fiind incidente dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale, prin raportare la aceste limite reduse.

Astfel cum rezultă din decizia recurată, instanţa de apel a efectuat o analiză din perspectiva subiectul activ al infracţiunii şi a concluzionat că inculpatul A. are calitatea specială cerută de textul de incriminare al art. 295 C. pen., întrucât era funcţionar public asimilat, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. însă a arătat că "nu era aplicabil art. 308 C. pen., cum eronat a reţinut în argumentare sentinţa apelată".

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte poate analiza dacă pedeapsa stabilită se situează în limitele prevăzute de lege, respectiv să verifice corecta aplicare a legii şi a unor dispoziţii privind o variantă atenuată a unei infracţiuni (în speţă, art. 308 C. proc. pen..), în situaţia în care se constată o neconcordanţă între aspectele de fapt şi de drept reţinute prin decizia atacată şi dispoziţiile legale pe care instanţa le-a considerat incidente.

În acest context, instanţa constată că motivul invocat de recurentul inculpat C., în sensul că instanţa de apel nu a dat eficieneţă dispoziţiilor art. 308 C. pen., care stabilesc reducerea limitelor speciale cu 1/3 (alin. (2), iar în situaţia în ar fi aplicate prevederile indicate anterior limitele de pedeapsă ar fi mai mici şi ar fi incidente prevederile privind prescripţia răspunderii penale, poate fi circumscris, din punct de vedere strict formal, cazurilor de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 12 şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în cazul acestui din urmă caz prin raportare la cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, prin care s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală si de minori, în dosarul nr. x/2020 şi va trimite cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.

Va fixa termen de judecată la data de 25 noiembrie 2025, pentru când vor fi citate părţile.

Va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală si de minori, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat D. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

I. Admite, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală si de minori, în dosarul nr. x/2020.

Trimite cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.

Fixează termen de judecată la data de 25 noiembrie 2025, pentru când vor fi citate părţile.

II. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală si de minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat D. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2025.