Inadmissible cassation for factual re-weighing in negligent homicide conviction

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 930 din 28.11.2024 a Judecătoria Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. şi cu referire la art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Suceava ori în cadrul D.G.A.SP.C. Suceava, pe o perioadă de 70 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse ori stabilite în sarcina sa, al săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau în cazul neachitării obligaţiilor civile şi cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. - fiica victimei C. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 310,62 RON, suma de 81 euro, suma de 568,66 lire cu titlul de daune materiale şi suma de 90.000 RON cu titlul de daune morale, la aceasta din urmă adăugându-se dobânda legală penalizatoare de la 28.12.2016 şi până la data plăţii efective; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 181,19 RON, suma de 47,25 euro şi suma de 331,72 lire cu titlul de daune materiale şi suma de 52.500 RON cu titlul de daune morale, la aceasta din urmă adăugându-se dobânda legală penalizatoare de la 28.12.2016 şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F. - nepoata victimei C. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 829,24 RON cu titlul de daune materiale şi suma de 90.000 cu titlul de daune morale, la aceasta din urmă adăugându-se dobânda legală penalizatoare de la 28.12.2016 şi până la data plăţii efective; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 483,72 RON cu titlul de daune materiale şi suma de 52.500 RON cu titlul de daune morale, la aceasta din urmă adăugându-se dobânda legală penalizatoare de la 28.12.2016 şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G. - fiica victimei C. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 15.000 euro cu titlul de daune morale; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 8.700 euro cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă H. - fiica victimei I. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 18.085,2 euro cu titlul de daune morale; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 10.549,7 euro cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă J. - fiul victimei I. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 18.085,2 euro cu titlul de daune morale; a fost obligată partea resppnsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 10.549,7 euro cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă K. - nepotul victimei I. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 6.000 euro cu titlul de daune morale; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 3.500 euro cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 19 C. proc. pen.. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1371 şi art. 1381 C. civ. şi cu referire la art. 11 din Legea nr. 132/2017 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă L. - nepoata victimei I. şi, în consecinţă: a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să îi achite suma de 6.000 euro cu titlul de daune morale; a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să îi achite suma de 3.500 euro cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 20 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., au fost respinse, ca tardive, cererile privind acordarea dobânzii legale penalizatoare, formulate de părţile civile G., H., K., J., L..

Au fost respinse celelalte pretenţii civile, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. să achite părţii civile B. suma de 16.347 RON şi părţii civile F. suma de 1.013,54 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A. să achite părţii civile B. suma de 9.535,75 RON şi părţii civile F. suma de 591,23 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 852 din 25 iulie 2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost respinsă cererea inculpatului A. de restituire a autoturismului implicat în accident.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 930 din data de 28.11.2024 a Judecătoriei Suceava.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 03 septembrie 2025 .

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat A. a arătat că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., reţinându-se în sarcina sa o culpă în ceea ce priveşte accidentul din 28.12.2016, în jurul orelor 10:20, când, în timp ce M. conducea autoturismul de pe raza municipiului Suceava, judeţul Suceava, a schimbat direcţia de deplasare fără să se asigure în mod corespunzător, ocazie cu care recurentul l-a acroşat cu autoturismul condus de el din sensul opus de mers, cu o viteză peste limita legală.

Recurentul a învederat că, în cauză, au fost întocmite două expertize tehnice, prima fiind efectuată de un expert judiciar, iar cea de a doua de INEC Iaşi. Ambele expertize, separat de stabilirea dinamicii producerii accidentului, au concluzionat că recurentul nu putea evita accidentul decât în condiţiile în care ar fi circulat cu 50 km/h.

În raport cu această constatare, recurentul a apreciat că atât sentinţa penală, cât şi decizia pronunţată în cauză sunt nelegale, condamnarea sa fiind dispusă în contradicţie cu constatările expertizei tehnice INEC Iaşi, conform căreia, pentru a evita accidentul rutier, trebuia să circule cu viteza de 37 km/h. Faţă de circumstanţele producerii accidentului şi probele administrate, recurentul a susţinut că se poate concluziona că a încălcat dispoziţiile art. 49 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că a condus autoturismul cu o viteză peste limita legală.

Concluzia este aceea că dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, viteza legală admisă pe respectivul sector de drum, accidentul nu putea fi evitat, astfel că decesul victimelor s-ar fi produs şi în ipoteza în care ar fi avut o conduită licită, respectând regulile de circulaţie.

S-a arătat că există două condiţii principale care ar putea avea legătura cu rezultatul produs, respectiv conducerea de către recurent a autoturismului cu viteza ce depăşeşte limita legala pe sectorul de drum şi efectuarea virajului de către M. fără să se asigure în prealabil. Eliminând ipotetic prima condiţie, respectiv depăşirea de către recurent a limitei de viteză maxim admise pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul, rezultatul tot s-ar fi produs, câtă vreme în cazul unei viteze de 50 km/h astfel cum reţine expertiza INEC Iaşi, impactul dintre cele două autoturisme s-ar fi produs. Dacă s-ar proceda ipotetic la eliminarea celei de-a doua cauze, constând în efectuarea virajului de către M., impactul dintre autoturismul condus de recurent şi cel condus de M. nu s-ar fi produs,

În aceste condiţii, recurentul a susţinut că nu i se poate imputa că nu a condus autoturismul cu o viteză sub limita legală pentru a evita producerea accidentului rutier întrucât chiar şi în condiţiile în care ar fi circulat cu viteza de 49 km/h - ipotetic, impactul ar fi avut loc.

În acest context, recurentul a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, sens în care a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi părţilor. Intimatul M. a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului în casaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01 octombrie 2025. În cauză s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 28 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererea de recurs în casaţie apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..).

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia penală nr. 852 din data de 25 iulie 2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală si pentru cauze cu minori (dosarul nr. x/2021), a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privinţa cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

În esenţă, făcând trimitere la probele administrate în cauză, recurentul inculpat A. a susţinut că soluţia de condamnare a fost dispusă în contradicţie cu constatările expertizei tehnice INEC Iaşi, conform căreia, pentru a evita accidentul rutier, trebuia să circule cu viteza de 37 km/h. Recurentul a susţinut că există două condiţii principale care ar putea avea legătura cu rezultatul produs, respectiv conducerea autoturismului său cu viteza ce depăşeşte limita legala pe sectorul de drum şi efectuarea virajului de către M. fără să se asigure în prealabil. Eliminând ipotetic prima condiţie, respectiv depăşirea de către recurent a limitei de viteză maxim admise pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul, rezultatul tot s-ar fi produs, câtă vreme în cazul unei viteze de 50 km/h, astfel cum reţine expertiza INEC Iaşi, impactul dintre cele două autoturisme s-ar fi produs. Dacă s-ar proceda ipotetic la eliminarea celei de-a doua cauze, constând în efectuarea virajului de către M., impactul dintre autoturismul condus de recurent şi cel condus de M. nu s-ar fi produs.

Cu toate că recurentul a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, se observă că acesta solicită, de fapt, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor (expertiza tehnică INEC Iaşi), cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852 din data de 25 iulie 2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852 din data de 25 iulie 2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2025.