Extraordinary appeal challenge rejected for lack of genuine constitutional link; appellants bound by final ruling.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorii A. şi B. pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. care, în opinia contestatorilor, încalcă art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.

Din examinarea argumentelor invocate de inculpaţi, Curtea a constatat că obiecţiunile formulate de aceştia cu privire la dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., chiar dacă aparent, la o examinare formală, par că au legătură cu cauza, nu se formulează adevărate critici de neconformitate a textelor cu Legea fundamentală, ci vizează interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, aspecte ce intră în sfera de competenţă a instanţelor de judecată, singurele chemate să asigure interpretarea şi aplicarea legii de la caz la caz, iar nu a instanţei de contencios constituţional.

În prezenta speţă, s-a arătat că nemulţumirea contestatorilor vizează de fapt, lipsa unei prevederi exprese în art. 426 lit. b) din C. proc. pen., printre cazurile de încetare a procesului penal, a art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., însă pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorii A. şi B. pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, contestatorii condamnaţi B. şi A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2025.

Prin motivele de recurs formulate, contestatorii condamnaţi B. şi A. au criticat posibilitatea de a ataca o hotărâre penală definitivă doar cu privire la existenţa unor cazuri de încetare a procesului penal, prevăzute în cuprinsul art. 16 lit. e) - j) din C. proc. pen., în rândul motivelor prevăzute în mod limitativ atât în cazul contestaţiei în anulare, cât şi în cazul celorlalte căi extraordinare de atac, făcând excepţie doar cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - motiv de recurs în casaţie, apreciind că se încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, drepturi prevăzute în cuprinsul art. 21, respectiv art. 24 din Constituţie. Mai mult, s-a susţinut că, prin neincluderea în cuprinsul motivului de contestaţie în anulare atât a cauzelor privitoare la încetarea procesului penal, cât şi a celor referitoare la achitare, se aduce atingere principiului aflării adevărului prevăzut de art. 5 din C. proc. pen.

Aşadar, s-a precizat că lipsa cuprinderii cauzelor de achitare în cuprinsul art. 426 lit. b) din C. proc. pen. conduce la încălcarea flagrantă atât a dreptului la un proces echitabil, cât şi a dreptului la apărare, potrivit art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.

În concluzie, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi.

Examinând recursurile formulate de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

În speţă, obiectul prezentei cauze este constituit de recursul formulat de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din lege:

a) calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;

c) existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea, atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

d) verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare. O atare evaluare nu contravine, însă dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are, însă, valenţele unui act procedural prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. Instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi obligaţia corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, prin urmare, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Mai exact, această condiţie presupune ca norma invocată să orienteze soluţia din cauză.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, examinând cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speţă, sunt îndeplinite primele trei condiţii prevăzute de lege, respectiv: excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei penale nr. 157/A/12.02.2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2021, de către persoane având calitatea de contestator-condamnaţi în speţă şi vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 426 lit. b) din C. proc. pen.), care nu au fost anterior declarate neconstituţionale în raport cu criticile formulate, însă nu este îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În concret, ceea ce se urmăreşte prin intermediul excepţiei invocate nu este înlăturarea vreunei neconcordanţe a textelor de lege cu Constituţia, ci modificarea şi completarea acestora, nemulţumirea vizează neincluderea cauzelor de achitare în cuprinsul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., fiind încălcate flagrant dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, potrivit art. 21 şi 24 din Constituţia României.

Prin urmare, în mod întemeiat, în cauză, s-a reţinut că, prin excepţia invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se susţin aspecte care ţin de modificarea sau completarea legislativă a unor texte de lege pe care autorul excepţiei le contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu şi Curţii Constituţionale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Aşa cum a fost formulată în cauza de faţă cererea de sesizare reiese că prin excepţia invocată se critică reglementarea legiuitorului în sensul modificării, completării sau interpretării normelor care reglementează contestaţia în anulare, în sensul dorit de recurenţi, însă în aceste condiţii, în speţă, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenţi nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a textului de lege, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Şi în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării" (Decizia nr. 136 din data de 3 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).

Totodată, aşa cum în mod întemeiat s-a reţinut şi prin încheierea contestată, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale prin care s-ar constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de către recurenţi în scopul şi finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, se apreciază că excepţia invocată în prezenta cauză nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.