Attempted murder conviction upheld; cassation appeal rejected as subjective intent and sentencing fall outside limited review

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 15 din 22.01.2025 pronunţată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi 43 alin. (5) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceştia la o distanta de 15 m.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceştia la o distanta de 15 m.

În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că faptele din prezenta cauza sunt concurente cu infracţiunea de "deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu", prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din 1.07.2023), infracţiune cu privire la care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 430 din 15.11.2024 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare la 03.12.2024, cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 1.07.2023) cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen., infracţiune cu privire la care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 753 din 28.09.2023 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin decizia penală nr. 1614 din 23.11.2023 a Curţii de apel Suceava (dosar nr. x/2023, fiind emis MEPI nr. 806/23.11.2023) şi cu infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen. (pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare - faptă din 12.03.2023), de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare-faptă din 12.03.2023), de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare - faptă din 12.03.2023) şi de complicitate la falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare - faptă din 12.03.2023), infracţiuni cu privire la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 927 din 17.11.2023 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin decizia penală nr. 378/28.03.2024 (dosar nr. x/2023 - fiind emis MEPI nr. 1001/28.03.2024) la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. au fost repuse pedepsele menţionate, mai sus, în individualitatea lor şi, în temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni, pedeapsa finală rezultantă fiind de 14 (paisprezece) ani şi 5 (cinci) luni.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceştia la o distanta de 15 m.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen. raportat art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceştia la o distanta de 15 m.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza SP 430/15.11.2024, respectiv MEP nr. 505/3.12.2024 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 72 din C. pen. şi art. 40 alin. (3) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată durata reţinerii, a arestării preventive şi perioada executată de inculpat în baza MEP nr. 505/3.12.2024, respectiv de la 2.07.2023 la zi.

În temeiul art. 20 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., s-a luat act că B. nu a exercitat acţiunea civilă în procesul penal.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din Codul de de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Suceava şi a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 5.382 RON reprezentând cheltuieli cu transportul medical a persoanei vătămate B., sumă la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 şi până la achitarea integrală a sumei datorate.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi următoarele din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi şi a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 12.913,83 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat persoana vătămată B., sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 şi până la achitarea integrală a sumei datorate.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Spitalul municipal "Sf. Doctori Cosma şi Damian" şi a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 859,18 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate B., sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 şi până la achitarea integrală a sumei datorate.

Împotriva sentinţei penale nr. 15 din 22.01.2025 pronunţată de Tribunalul Suceava, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 393 din 03.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 15 din data de 22.01.2025 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv de la data de 31.01.2025 la zi.

*

Împotriva deciziei din apel, la data de 05 mai 2025, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A., prin apărător, a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu argumentarea că faptele reţinute în sarcina inculpatului de către instanţele de fond şi apel nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate subiectivă ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi 43 alin. (5) din C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 din C. pen.

Sub acest aspect, făcând trimitere la probele administrate la dosar, s-a arătat că inculpatul a avut intenţia de a vătăma victima şi nu aceea de a-i suprima viaţa, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe.

Aşadar, s-a precizat că loviturile aplicate victimei au vizat braţul acesteia, viaţa persoanei vătămate nefiind pusă în pericol, numărul de îngrijiri medicale fiind redus (21 - 23 zile de îngrijiri medicale).

Prin urmare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, iar, în situaţia în care persoana vătămată va înţelege să îşi retragă plângerea formulată, să se dispună, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. încetarea procesului penal.

În subsidiar, în situaţia în care, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul micşorării acestora.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casaţie a fost înaintat Înaltei Curţi şi înregistrat la data de 02.06.2025 pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 26.06.2025, fiind depus la dosar şi raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2025, Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată în prezenta cauză, pentru considerentele expuse în încheierea respectivă, a dispus, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, dispunând trimiterea cauzei Completului C6 în vederea judecării recursului în casaţie, pentru termenul de judecată din data de 23.10.2025, cu citarea recurentului inculpat A. şi a părţilor civile.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 23.10.2025, s-au luat concluziile asupra recursului în casaţie de faţă, acestea fiind consemnate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

v

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În cauza de faţă, în temeiul acestui caz de casare invocat de recurentul inculpat A., prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în esenţă, se reţine că apărarea recurentului inculpat a solicitat să se constate că faptele reţinute în sarcina inculpatului de către instanţele de fond şi apel nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate subiectivă ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi 43 alin. (5) din C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 din C. pen.

S-a arătat, în acest sens, că inculpatul a avut intenţia de a vătăma victima şi nu aceea de a-i suprima viaţa, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe.

Apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, iar, în situaţia în care persoana vătămată va înţelege să îşi retragă plângerea formulată, să se dispună, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. încetarea procesului penal.

În subsidiar, în situaţia în care, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, s-a mai solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul micşorării acestora.

În esenţă, ca situaţie de fapt, instanţele au reţinut cu caracter definitiv că, în actul de sesizare s-a reţinut că persoana vătămată B. în vârstă de 41 de ani este necăsătorită, nu are un loc de muncă stabil şi domiciliază pe raza municipiului Rădăuţi, str. 1 Mai nr. 3.

În după amiaza zilei de 30 iunie 2023 aceasta s-a deplasat la locuinţa numitului C. din municipiul Rădăuţi pentru a socializa şi a consuma băuturi alcoolice. În locuinţa respectivă se aflau numiţii D., E., F. şi numita G., prietena lui C..

La un moment dat, D. însoţit de E. şi F. au părăsit pentru o perioadă scurtă de timp locuinţa lui C. îndreptându-se cu un autoturism spre localitatea Straja unde urmau să se întâlnească cu numitul H.. În timp ce se aflau cu toţii în autoturism, pe raza localităţii Straja, persoana vătămată l-a apelat telefonic (apel video-call) pe numitul D. reproşându-i că a plecat de la locuinţă însoţit de I.. Discuţia telefonică a fost una tensionată, în condiţiile în care "pe fir" a intrat şi H., cei doi adresându-şi cuvinte jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă.

După aproximativ 30 de minute D. însoţit de E. şi F. au revenit la locuinţa lui C. continuând cu toţii să consume băuturi alcoolice.

În continuare, în timp ce persoana vătămată B. a plecat din locuinţă (potrivit declaraţiei s-a deplasat până în localităţile Cajvana şi Arbore unde a consumat băuturi alcoolice în localuri), în imobil a intrat inculpatul A. care a stat de vorbă preţ de câteva minute cu numitul E. după care a plecat.

La scurt timp după plecarea inculpatului, persoana vătămată a revenit la locuinţa lui C. unde a stat câteva minute. Împreună cu E., persoana vătămată B. s-a deplasat la locuinţa sa cu intenţia de a consuma împreună băuturi alcoolice.

Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi animat de dorinţa de a se răzbuna pe victimă în contextul unor discuţii anterioare în care aceasta i-a adresat injurii (potrivit declaraţiei martorei F., B. se înjura la telefon cu A. şi H.) inculpatul A. a decis să se deplaseze la locuinţa acesteia cu intenţia clară de a o agresa.

Astfel inculpatul s-a înarmat cu un obiect tăietor-despicător (o sabie cu o lungime de aproximativ un metru) şi împreună cu numitul H. s-a deplasat cu autoturismul personal (înmatriculat în Marea Britanie) pe strada 1 Mai, la imobilul nr. 103 din mun. Rădăuţi unde locuieşte persoana vătămată.

De precizat este faptul că inculpatul nu i-a relatat martorului H. intenţiile sale, i-a spus doar că trebuie să se întâlnească cu un prieten în zona târgului auto situat la ieşirea din oraş unde se afla şi E..

Inculpatul a pătruns în imobilul în care locuieşte persoana vătămată pe uşa de acces care era deschisă şi nu era asigurată, a întrebat-o pe victimă "Tu eşti B.? " după care a scos sabia din interiorul gecii cu care era îmbrăcat intenţionând să o lovească pe victimă în zona capului. B. a avut prezenţă de spirit şi a reuşit să pareze lovitura cu mâna dreaptă. Inculpatul a încercat din nou să o lovească pe victimă, a ridicat cu ambele mâini sabia deasupra capului însă şi de această dată victima s-a apărat, fiind astfel lovită cu sabia la nivelul braţului stâng. În acel moment E. a părăsit locuinţa, fiindu-i teamă de eventuale repercusiuni şi de urmări grave.

B. a strigat după ajutor şi după poliţie, aspecte care l-au speriat pe inculpat care a părăsit în grabă locuinţa, îndreptându-se spre autoturismul cu care venise. Potrivit declaraţiei a aruncat sabia pe drum, undeva în zona localităţilor Horodnic sau Gălăneşti.

Întrucât acuza dureri grave şi sângera abundent, B. a ieşit în afara imobilului cerând ajutor vecinilor pentru a fi transportat la spital. A fost identificat şi ajutat de martorul J. care a ieşit în scara blocului alertat fiind de ţipetele victimei. Acesta a apelat SNUAU 112 solicitând la faţa locului un echipaj de ambulanţă.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în noaptea de 30.06/01.07.2023, în jurul orelor 03:50, pe fondul unui conflict anterior şi înarmat cu un obiect tăietor-despicător (sabie) a pătruns fără drept în locuinţa persoanei vătămate B., (din mun. Rădăuţi, jud. Suceava) şi a exercitat cu intenţie acte de violenţe asupra acesteia aplicându-i lovituri cu acel obiect (lovituri ce au vizat zona capului) în zona membrelor superioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat internare medicală de urgenţă şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (2) din C. pen. şi tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

Raportat la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, în cauză, recurentul inculpat A. a susţinut că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa persoanei vătămate, solicitând în consecinţă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri şi alte violenţe.

Totodată, a susţinut că faptele reţinute în sarcina inculpatului de către instanţele de fond şi apel nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate subiectivă ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte observă că, în ansamblul lor, motivele recurentului inculpat A., prin raportare la situaţia de fapt ce i s-a reţinut în sarcină şi probele administrate, sunt similare criticilor susţinute de către acesta şi în faţa instanţei de apel, instanţă care le-a analizat în raport de probele administrate în cauză şi le-a apreciat ca netemeinice, apelul declarat de inculpat fiind respins.

Pornind de la aceste aspecte, deşi recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele se circumscriu analizării împrejurărilor de fapt şi probelor administrate în cauză, recurentul făcând trimitere în acest sens la raportul de expertiză medico-legală şi la declaraţiile martorilor E. şi F., din care ar fi rezultat că inculpatul nu a avut intenţia de a pune în pericol viaţa persoanei vătămate. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs în casaţie, au la bază negarea situaţiei de fapt care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, tinzându-se la reevaluarea materialului probator sub aceste aspecte.

Aceste concluzii ale recurentului nu mai pot însă constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

Totodată, prin critica referitoare la comiterea faptei anterior descrise fără intenţia de a suprima viaţa persoanei vătămate B., ceea ce ar atrage, ca urmare, implicaţii asupra laturii subiective a infracţiunii de omor calificat, recurentul inculpat A. aduce în discuţie, absenţa elementului subiectiv propriu infracţiunii analizate.

Tipicitatea subiectivă a infracţiunii implică examinarea unor circumstanţe de fapt şi, dat fiind scopul recursului în casaţie, nu poate fi cenzurată în acest cadru nici în baza cazului de casare invocat de inculpat şi nici a altui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest context, reiterând scopul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că vinovăţia, ca element subiectiv al unei infracţiuni şi, implicit, elementele factuale care au stat la baza reţinerii sale prin decizia recurată nu pot fi cenzurate în recurs în casaţie în baza cazului de casare invocat în speţă ori al vreunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Reevaluarea situaţiei de fapt şi a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esenţiale pentru legalitatea hotărârii definitive şi le-a reglementat ca atare, expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se şi cerinţele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii.

Prin urmare, având în vedere baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Recursul în casaţie nu permite, distinct ori în urma reevaluării forţei probante a mijloacelor de probă, modificarea unor elemente sau împrejurări de fapt, schimbarea încadrării juridice, ce sunt considerate intrate în autoritatea de lucru judecat sau reindividualizarea judiciară a pedepsei ori a modalităţii de executare, astfel încât criticile recurentului inculpat sunt nefondate.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs în casaţie, motiv pentru care devine redundantă analizarea situaţiei ipotetice invocate de către inculpat, prin care solicita dispunerea unei soluţii de încetare a procesului penal, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în împrejurarea în care persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea prealabilă ca o consecinţă a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice.

Instanţa de apel a constatat că, prin sentinţa penală nr. 15/22.01.2015 a Tribunalului Suceava, faţă de inculpatul A. s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 14 ani şi 5 luni închisoare, iar prin decizia penală nr. 393/03.04.2025 a dispus respingerea apelului declarat de către inculpat ca fiind nefondat.

Prin urmare, criticile recurentului inculpat sub aspectul reindividualizării pedepsei aplicate, pe motiv că pedeapsa de 12 ani închisoare (pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de tentativă la omor calificat) la care a fost condamnat ar fi mult prea aspră, nu sunt întemeiate.

Astfel, susţinerile referitoare la individualizarea pedepsei de către instanţa de apel sunt aspecte ce ţin de temeinicia unei hotărâri, care nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Analiza conţinutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanţa de apel a stabilit această stare de fapt este proprie unei evaluări de fapt a cauzei, care excedează, aşa cum s-a menţionat anterior, limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Aşadar, solicitarea pe calea recursului în casaţie, privind cenzurarea fundamentului faptic al concluziilor instanţei de apel echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea hotărârii prin raportare la particularităţile speţei, ci înseşi particularităţile în discuţie, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie.

În concluzie, în limitele criticilor admisibile în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în raport cu susţinerile recurentului şi scopul recursului în casaţie, faţă de cele anterior reţinute în cauză, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin hotărârea de condamnare realizează o corespondenţă deplină cu elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii tentativă la omor calificat prevăzute de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Aşadar, reţinându-se că, în speţă, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Faţă de soluţia dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2025.