Contestație la executare inadmisibilă împotriva hotărârii definitive de apel în materie penală

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, printre altele, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Dâmboviţa şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 770/08.11.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Dâmboviţa a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen.; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen.; cu aplicarea art. 38 alin. (91) C. pen., (fapte constând în aceea că, în perioada 2010 - sfârşitul anului 2014, împreună cu inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., au constituit un grup infracţional organizat, având ca scop săvârşirea infracţiunii de proxenetism, recrutând tinere fete pe care le-au determinat să practice prostituţia în folosul lor, facilitându-le totodată acest lucru şi obţinând importante foloase materiale (bani), tinerele fiind exploatate în afara teritoriului României, în Olanda-Amsterdam şi Belgia-Antwerpen, reţeaua de prostituţie a grupului infracţional organizat cuprinzând, în timp, mai multe tinere fete);

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către O. în Olanda. În cursul anului 2014, s-a reţinut că a recrutat în acelaşi scop pe P., pe care a transportat-o şi cazat-o mai întâi în Belgia, iar apoi în Marea Britanie şi Olanda. În Belgia, aceasta a fost cazată împreună cu inculpatul L. şi Q.. Aceste aspecte, conform rechizitoriului, sunt dovedite de declaraţiile martorilor N., R., P., S. (martor cu identitate protejată), de interceptările din cursul anului 2014.

S-a mai constatat că acest inculpat nu a avut un loc de muncă ori o sursă legală de venit, însă în anul 2014 a înfiinţat societatea comercială "T." S.R.L. în comuna Lunguleţu, judeţul Dâmboviţa, din verificarea documentelor contabile ale acesteia rezultând că inculpatul a împrumutat societatea cu suma totală de 25.480 RON fără a retrage nimic până la sfârşitul anului 2014, neavând nici profit.

Instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect instanţa de fond a concluzionat ca fiind certă şi suficient probată existenţa şi activitatea grupului, totodată că activitatea acestuia se desfăşoară doar pentru anul 2014, în analiza acestui aspect urmând să fie în continuare cercetat dacă în cauză este corect reţinută în sarcina inculpaţilor infracţiunea de grup infracţional organizat.

În ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de grup infracţional organizat, Curtea de apel, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, a apreciat că sunt întrunite condiţiile de existenţa ale acestuia.

Referitor la perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, instanţa de control judiciar, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, a considerat că este probează cu certitudine desfăşurarea acesteia începând cu anul 2014, existând posibilitatea coroborării probelor administrate în cauză doar raportat la acest interval, deşi, într-adevăr există referiri cu privire la anul 2010, acestea nu sunt suficiente pentru a ajunge la o concluzie în sensul reţinerii şi acestei perioade infracţionale.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, Curtea de apel a apreciat că în mod corect a fost reţinută săvârşirea acestei fapte de către inculpaţi, existând un probatoriu solid administrat în acest sens.

În ceea ce priveşte aspectul lipsei dublei incriminări, având în vedere că activitatea s-a desfăşurat pe teritoriul unor state în legătură cu care nu s-a realizat o examinare a legislaţiei sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că nu se poate reţine în cauză aplicabilitatea art. 9 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care în mod evident o parte din actele de executare au avut loc pe teritoriul României (spre exemplu, actele prin care inculpaţii au luat legătura cu "fetele", le-au convins prin promisiunea de facilitare a integrării în activitatea lucrativă de prostituţie la vitrină, prin primirea de bani de la acestea, cu orice titlu, bani obţinuţi ca urmare a practicării activităţii anterior descrise), astfel că se aplică legea penală română, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) C. pen., respectiv aplicarea principiului teritorialităţii legii penale române, nemaifiind necesar o verificare a altor aspecte de legalitate.

Împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie condamnatul A..

Dosarul având ca obiect contestaţia declarată de condamnatul A. a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind acordat termen aleatoriu la data de 14 octombrie 2025.

Persoana condamnată, în cererea olografă, a menţionat că a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât în decizie "nu se menţionează când a fost începută infracţiunea, precum este descrisă în actul de sesizare şi din actele depuse la dosar şi totodată din declaraţia martorilor, actele depuse de către O. dovedesc începerea practicării prostituţiei pe teritoriul Olandei."

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de condamnatul A., fiind atacată o hotărâre definitivă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că această contestaţie este formulată potrivit legii şi a solicitat respingerea excepţiei invocate de procuror.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege. Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins apelul declarat de acesta împotriva sentinţei penale nr. 770/08.11.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, hotărârea contestată.

Având în vedere că o hotărâre pronunţată în apel are caracter definitiv, se constată că persoana condamnată a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Pe cale de consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025