Sufficiency of criminal indictment and legality of technical surveillance delegation in prosecutor-led corruption cases

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 5 din 20 februarie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

S-au constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2023 din 22.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii A. - pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), a patru infracţiuni de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. şi a două infracţiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, B. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi C. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) (5 acte materiale), legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei înregistrate pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2024 privind pe inculpaţii A., B. şi C., urmând a se dispune fixarea termenului de judecată după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de procedura de cameră preliminară au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea pronunţată în cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. x/2023 din 22.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 28.11.2024, sub nr. x/2024, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpaţilor A., având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), a patru infracţiuni de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. şi a două infracţiuni de folosire, în orice mod, direct indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, B. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi C. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A. care, în calitate de procuror, în perioada octombrie 2021- februarie 2024, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a instrumentat/soluţionat dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, privind pe numiţii B., C., D., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi a primit/acceptat pentru sine, fiica sa şi concubina sa, foloase necuvenite de la membrii familiei Ilie, constând în:

- folosirea gratuită a autoturismului aparţinând familiei Ilie (în perioadele octombrie- noiembrie 2021 şi octombrie 2023- februarie 2024) - 2 acte materiale;

- folosinţa gratuită de către fiica sa, G., a autoturismului aparţinând societăţii familiei Ilie (în perioada octombrie 2023- februarie 2024):

- contravaloarea unor rate CASCO (2.557,19 RON) aferente autoturismului (în perioada noiembrie 2023- februarie 2024):

- contravaloarea unor bilete de avion (1.100 euro), pentru el însuşi şi concubina sa, H., pentru zborul spre I., Spania, dus-întors (în perioada 28.12.2023 - 02.01.2024),

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

În acelaşi rechizitoriu s-a mai reţinut că:

- fapta inculpatului A. care, în calitate de procuror, în perioada 22.10.2021 - 24.11.2021, a instrumentat şi soluţionat prin clasare, contrar probelor administrate, dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în care era cercetat prietenul său, omul de afaceri B. şi soţia acestuia C. (socrii finului său, J.) - deşi se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 67 alin. (1) rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., existând o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată, datorită relaţiei de prietenie cu persoana cercetată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A. care, în calitate de procuror, în perioada 27 octombrie 2022 - 9 ianuarie 2024, a instrumentat şi soluţionat prin clasare, contrar probelor administrate, dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în care era cercetat prietenul său, omul de afaceri K. - deşi se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., existând suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată, datorită relaţiei de prietenie cu persoana cercetată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A. care, în calitate de procuror, în perioada martie 2022- iunie 2024, a solicitat şi păstrat spre instrumentare, în anchetă proprie, dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului Tribunalul de pe lângă Tribunalul Olt, în care era cercetat prietenul său, L. - administrator/director M. S.R.L., a administrat probe în favoarea acestuia din urmă, după care a formulat declaraţie de abţinere - deşi se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., existând o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată, datorită relaţiei de prietenie cu persoana cercetată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A. care, în calitate de procuror, în perioada 23.05.2022- 12.03.2024, a păstrat spre instrumentare şi a lăsat în nelucrare dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în care era cercetat prietenul său, N., zis Puşcărie - deşi se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., existând o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată, datorită relaţiei de prietenie cu persoana cercetată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A. care, folosindu-se de calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în perioada 27.11.2023-12.02.2024, contrar dispoziţiilor art. 285 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că procedura în cursul urmăririi penale este nepublică, a obţinut documente nedestinate publicităţii - o copie integrală a dosarului nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina - pe care le-a transmis fiicei sale G., în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către o terţă persoană din cercul relaţional al acesteia din urmă, constând în posibilitatea de a obţine informaţii despre persoanele, actele de urmărire penală, probele din respectivul dosar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului A. care, folosindu-se de calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în perioada 06-20.12.2021, contrar dispoziţiilor art. 285 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că procedura în cursul urmăririi penale este nepublică, a obţinut informaţii nepublice privind circuitul dosarului nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, actele de urmărire penală şi probele administrate în acesta - informaţii pe care le-a transmis către prietenul său, O. - administrator S.C. P. S.R.L. care avea în respectivul dosar calitatea de persoană vătămată şi era interesat de o recuperare rapidă a prejudiciului presupus a fi fost creat de un angajat al său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în actul de sesizare a instanţei s-a mai reţinut că:

- faptele inculpatului B. care, în calitate de reprezentant în drept al S.C. E. S.R.L. şi F. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie 2021- februarie 2024, perioadă în care era cercetat de procurorul A. în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, i-a încredinţat lui A. spre folosire gratuită autoturismul(în perioadele octombrie- noiembrie 2021 şi octombrie 2023- februarie 2024), i-a încredinţat fiicei lui A., G., spre folosire gratuită, autoturismul (în perioada octombrie 2023 - februarie 2024), a suportat contravaloarea unor rate CASCO aferente acestui din urmă autoturism (în perioada noiembrie 2023- februarie 2024), a suportat contravaloarea unor bilete de avion pentru procurorul A. şi concubina sa, H., pentru zborul spre I., Spania, dus-întors (în perioada 28.12.2023 - 02.01.2024), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale);

- faptele inculpatei C. care, în calitate de reprezentant în fapt al S.C. E. S.R.L. şi F. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie 2021- februarie 2024, perioadă în care era cercetată de procurorul A. în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, i-a încredinţat lui A. spre folosire gratuită autoturismul(în perioadele octombrie- noiembrie 2021 şi octombrie 2023- februarie 2024), i-a încredinţat fiicei lui A., G., spre folosire gratuită, autoturismul (în perioada octombrie 2023- februarie 2024), a suportat contravaloarea unor rate CASCO aferente acestui din urmă autoturism (în perioada noiembrie 2023- februarie 2024), a suportat contravaloarea unor bilete de avion pentru procurorul A. şi concubina sa, H., pentru zborul spre I., Spania, dus- întors (în perioada 28.12.2023 - 02.01.2024), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

Situaţia de fapt reţinută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat A.; declaraţii martori; procese-verbale de percheziţie domiciliară şi de percheziţie informatică; procese-verbale de redare convorbiri/comunicări telefonice şi conversaţii ambientale; procese-verbale de redare supraveghere video şi planşele foto aferente; acte aferente dosarelor penale nr. x/P/2018, nr. 280/P/2022, nr. 41/P/2022, nr. 118/P/2022, nr. 406/P/2015, nr. 42/P/2019, nr. 339/P/2018 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nr. 4124/P/2021, nr. 1300/P/2012, nr. 3177/P/2022, nr. 1501/P/2023 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nr. 1575/104/2023 ale Tribunalului Olt; acte din evidenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Penitenciarului Craiova; acte aferente dosarelor penale nr. x/2016 şi nr. y/2020 ale DNA - S.T.Craiova, copia electronică a datelor informatice rezultate în urma percheziţiei informatice din dosarul nr. x/2020 al DNA - S.T.Craiova; înscrisuri.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curţii de Apel Craiova, în şedinţa din Camera de consiliu din 29.11.2024, cu ocazia verificării măsurilor preventive, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea rechizitoriului către inculpaţi, stabilindu-se un termen de 40 de zile în care se puteau invoca cereri ori excepţii privind legalitatea sesizării; ulterior, la data de 08.01.2025, la cererea inculpatului A., a fost prelungit termenul iniţial cu încă 20 de zile.

În cursul procedurii de cameră preliminară, inculpatul A. a formulat cereri şi excepţii, în timp ce inculpaţii B. şi C. nu au formulat cereri ori excepţii privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

Prin memoriul depus la data de 30 ianuarie 2025, inculpatul A. a solicitat să se constate neregularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul nr. x/2019/P/2023 din 22.11.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând incidenţa nulităţii relative a acestuia, prevăzută de art. 282 alin. (4) C. proc. pen., prin actul respectiv fiindu-i adusă o vătămare importantă cu privire la dreptul său la apărare, cum astfel acesta este desprins din dispoziţiile art. 6 parag. 3 lit. b)-c) din Convenţie, cât şi din cuprinsul art. 10 C. proc. pen., întrucât nu este apt să investească în mod valabil instanţa de judecată, pentru că nu descrie suficient infracţiunile pentru care s-au formulat acuzaţii: luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6, 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale); favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. (4 infracţiuni); folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (2 infracţiuni), în final, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., mai exact, expunerea făcută de procuror în rechizitoriu, face imposibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii, considerente pentru care, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) şi lit. c) C. proc. pen., dacă procurorul nu se conformează potrivit art. 345 alin. (3), a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea rechizitoriului, vătămările aduse dreptului la apărare neputând fi înlăturate decât prin desfiinţarea actului.

Astfel, inculpatul a susţinut că, în cauză, rechizitoriul verificat în procedura de cameră preliminară este întocmit cu nerespectarea exigenţelor arătate în art. 328 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, acesta nu conturează o stare de fapt cert stabilită - care să fie proprie procurorului, şi care să reflecte faptele imputate, respectiv, obiectul şi limitele judecăţii, iar, pe de altă parte, în aşa-zisa expunere a acestuia, prezentarea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6, 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. (4 infracţiuni) folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (2 infracţiuni), situaţia de fapt pe care acestea o presupun, este lacunară, rezumată la "redarea/trimiterea mecanică" la conţinutul unor convorbiri telefonice interceptate/activităţi de supraveghere tehnică, desfăşurate potrivit art. 141 - 144 C. proc. pen., cât şi la preluarea in corpore a unor declaraţii făcute de coinculpaţi/martori, considerate automat câştigate cauzei, ab initio temeinice, prezentare/descriere care nu reflectă dispoziţiile prev. de art. 98, 99 alin. (2), art. 100 alin. (1), art. 103 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în latura penală a cauzei, trebuie demonstrate faptele şi împrejurările care formează latura obiectivă, pe bază de probe, administrate atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, dar şi forma de vinovăţie cu care se pretinde că s-au săvârşit, aceasta din urmă - la nivelul standardului în materie de probe, adică dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În opinia apărării, învinuirile încadrate în categoria infracţiunilor de corupţie, sunt prezumate de procuror - din expunerea făcută în actul de sesizare rezultând, mai degrabă, că inculpatul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prevăzute de legile organice ce stau la baza sistemului judiciar, fără ca rechizitoriul să demonstreze, dincolo de orice îndoială, faptele imputate, acţiunea element material, împrejurările în care acestea s-au consumat, raportul de cauzalitate între acţiune şi urmări, forma de vinovăţie specifică, aspecte relevante de loc, timp şi mijloace, altfel spus, toate elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunilor pentru care s-au formulat acuzaţii.

De exemplu, în privinţa infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6, art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2008, modalităţile alternative de săvârşire/acţiunea element material, respectiv primirea şi acceptarea pentru sine sau altul de foloase, nu sunt descrise corespunzător, sub aspectul realizării condiţiilor de tipicitate, mai exact din expunerea actului de sesizare trebuia să rezulte că fapta are ca obiect foloase patrimoniale, acestea să fie necuvenite şi primite/acceptate pentru sine sau pentru altul, iar primirea sau acceptarea foloaselor de către funcţionarul public trebuie comisă în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Or, această din urmă condiţie, ataşată elementului material, respectiv primirea/acceptarea foloaselor să fie în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului, este doar afirmată de rechizitoriu, la nivelul unui raţionament prezumtiv, iar nu descrisă convingător, cu referire la probe, cum astfel obligă art. 98 rap. la art. 328 C. proc. pen., pentru ca făptuitorul să înţeleagă ce i se impută de către autoritatea judiciară - procurorul de caz.

Nici forma de vinovăţie specifică faptelor respective nu este descrisă/invocată de procuror, în sensul în care obligă art. 15, art. 16 C. pen. (chiar dacă termenul - scop nu se mai găseşte în norma de incriminare, intenţia directă calificată prin scop este proprie infracţiunilor), acesta mărginindu-se la a susţine în termeni generici/imprecişi că ... "se evidenţiază o conivenţă infracţională între membri familiei Ilie şi procurorul A., constând în menţinerea/cultivarea unei relaţii apropiate generatoare de beneficii reciproce; în schimbul unor avantaje materiale constante, oferite procurorului, membrii familiei îşi asigurau protecţia penală", astfel fiind rezumate în acuzare elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale celor cinci acte materiale din cuprinsul infracţiunii continuate, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6, 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu art. 35 alin. (1) C. pen., ce fac obiectul judecăţii.

"Relaţia de prietenie" dintre inculpat şi persoanele cercetate/urmărite penal în unele dosare aflate în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, organ judiciar în cadrul căruia funcţiona ca procuror inculpatul A., este invocată în actul de sesizare ca fiind suficientă şi de natură să realizeze elementul material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului (patru fapte), prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., acela constând în ajutorul dat făptuitorilor respectivi, pentru a împiedica/îngreuna cercetările, tragerea la răspundere penală a acestora, în cauzele instrumentate de instituţia de parchet amintită.

Forma de vinovăţie cu care se presupune că se săvârşeşte fiecare dintre cele patru infracţiuni de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., nu este arătată/descrisă cu referire la existenţa unor probe certe, convingătoare, şi din care să rezulte neîndoielnic că inculpatul a ştiut că cel căruia îi dă presupusul ajutor a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Or, concluzia desprinsă de procuror, în legătură cu acuzaţiile aduse pentru favorizarea unor făptuitori, că presupusa relaţie de prietenie avută de procuror cu aceştia - împrejurare ce ar fi antrenat starea de incompatibilitate reglementată de art. 67 alin. (1) rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., sugerează o suspiciune de imparţialitate, că aceasta ar fi suficientă să caracterizeze sub aspect subiectiv activităţile procurorului inculpat, în sensul că a prevăzut şi urmărit să dea ajutor celor patru persoane cercetate pentru ca acestea să rămână în afara răspunderii penale, se încadrează într-un raţionament preponderent speculativ/prezumtiv.

Dacă cu privire la situaţiile de fapt, organul judiciar poate trage concluzii simple, cu privire la forma de vinovăţie în actul de sesizare trebuie invocate probele necesare susţinerii acuzaţiilor, în raport de care făptuitorul să-şi organizeze apărarea.

Mai mult, tot ca o critică adusă expunerii făcută rechizitoriului, s-a apreciat că acesta trebuia să demonstreze pentru existenţa acuzaţiilor de favorizare a făptuitorului împrejurarea esenţială că între favorizator şi făptuitorul favorizat nu a existat nicio înţelegere anterioară în acest sens, în schimb, acuzarea susţine că tocmai "conivenţa dintre aceştia, cât şi relaţia de prietenie" ar realiza elementele constitutive ale faptelor imputate, prezentare insuficientă pentru a sta la baza acuzaţiilor.

Tot astfel, infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în folosirea de informaţii ce nu sunt date publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la acestea (două fapte), nu sunt nici ele corespunzător descrise, conform art. 327, art. 328 C. proc. pen., procurorul de caz fără să arate/să caracterizeze în cadrul expunerii ce fel de informaţii au conţinut actele date publicităţii/la care au avut acces persoanele neautorizate, au fost clasificate sau confidenţiale, iar dacă au fost doar cu acest din urmă caracter (au vizat secrete de serviciu), trebuia demonstrat ce fel de prejudiciu a adus instituţiei de drept public, prin diseminarea neautorizată a informaţiilor cuprinse în actele copiate din dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2021, ambele aflate în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, asta pentru a înţelege în ce constă latura obiectivă a faptelor imputate a acţiunilor concrete atribuite inculpatul.

Mai mult, sub aspectul formei de vinovăţie, expunerea acestor infracţiuni în actul de sesizare trebuia să vizeze şi descrierea eventualelor foloase necuvenite, primite/cerute de inculpat pentru sine, ori altul, infracţiunile respective săvârşindu-se cu intenţie directă, calificată prin scop.

Ca atare, s-a concluzionat că rechizitoriul nu îndeplineşte exigenţele cuprinse în art. 327, art. 328 C. proc. pen., în sensul că descrierea insuficientă a faptelor face imposibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii; pe de altă parte, din perspectiva separaţiei funcţiilor judiciare, consacrată de art. 3 C. proc. pen., s-a susţinut că procurorul este cel care trebuie să arate în rechizitoriu toate elementele legate de faptele reţinute şi de încadrarea juridică a acestora, şi, astfel, să îşi exprime voinţa cu privire la limitele sesizării, iar nu instanţa de judecată să fie cea care să deducă ce acuzaţii se aduc unei persoane, rolul acesteia fiind, potrivit art. 349 alin. (1) C. proc. pen., acela de a soluţiona cauza, asigurând administrarea probelor pentru aflarea adevărului, cu garantarea drepturilor părţilor.

Pentru aceste motive, inculpatul a apreciat că descrierea neconvingătoare/insuficientă/lacunară a faptelor imputate, suprimă efectul de trimitere în judecată al rechizitoriului, îl fac inapt să investească instanţa în mod valabil, acesta antrenând restrângeri importante privind exerciţiul dreptului la apărare avut de inculpat, cum astfel acesta decurge din 6 parag. 3 lit. a), b) din Convenţie, art. 10 C. proc. pen., considerente pentru care se impune refacerea actului respectiv, întrucât este emis cu încălcarea dispoziţiilor prev. de art. 327, art. 328, art. 371 C. proc. pen., prin urmare, afectat de nulitate, în condiţiile prev. de art. 282 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Prin memoriul depus la data de 20 februarie 2025, inculpatul A., potrivit art. 342, 344 alin. (2) C. proc. pen. a suplimentat cererile şi excepţiile formulate anterior în procedura de cameră preliminară, invocând neregularităţi ale actului de sesizare, caracterul nelegal al unor probe şi acte desfăşurate la urmărirea penală. astfel:

Astfel, s-a solicitat să se constate:

1. După observarea copiilor suporturilor optice pe care sunt stocate conţinutul interceptărilor telefonice dispuse la urmărirea penală, rezultă că acestea sunt stocate într-un format ce nu poate fi accesat în mod uzual de un justiţiabil sau apărător ce are cunoştinţe medii de utilizare a tehnicii P.C., ci într-un format care necesită cunoştinţe de specialitate aprofundate, ori prin aceasta îi este grav şi iremediabil afectat dreptul la apărare prev. de art. 10 C. proc. pen. rap. la art. 6 din Convenţie - mai ales sub aspectul elementului egalităţii armelor, vătămarea adusă neputând fi înlăturată decât prin refacerea actului de sesizare, în urma trimiterii lui la procuror;

2. Rechizitoriul redă în mod abuziv aspecte din viaţa privată a inculpatului, respectiv o serie de convorbiri telefonice avute cu fiica sa, G., al căror conţinut este exclusiv de familie/privat, fără nicio legătură cu presupusele acuzaţii aduse, total nerelevante din punct de vedere al răspunderii penale, neregularitatea aceasta cuprinsă în actul de sesizare aducându-i vătămări în privinţa dreptului la viaţă privată şi de familie, consacrat de art. 26 din Constituţie şi art. 8 parag. 1, 2 din Convenţie, impunându-se astfel, pe de o parte, trimiterea la procuror a actului pentru refacere, iar pe de altă parte, excluderea din ansamblu a aşa-ziselor probe - interceptările discuţiilor telefonice avute cu fiica sa, pe aspectele respective, nerelevante din punct de vedere penal.

3. O neregularitate care vizează caracterul actelor de urmărire penală o reprezintă şi faptul că dosarul de urmărire penală este în procent mic lucrat de procuror, mai exact, este preponderent instrumentat de poliţiştii delegaţi, ori activitatea de delegare trebuie, în astfel de cazuri, să fie excepţională, iar nu uzuală, ordonanţele de delegare, potrivit art. 200 rap. la art. 201 C. proc. pen., urmând să îndeplinească toate menţiunile acolo arătate, exigenţe nerespectate în cauza de faţă.

La data de 09 ianuarie 2025, inculpatul A. a formulat cereri şi excepţii, solicitând să se constate:

1. Nelegalitatea, pentru anumite perioade de timp, a procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul DOS, a mijloacelor de probă rezultate în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului din acele perioade de timp, şi nelegalitatea administrării mijloacelor de probă reprezentate de procesele-verbale de redare a conversaţiilor, purtate în acele perioade de timp de inculpatul magistrat în mediul ambiental sau la telefon (probele), a altor procese-verbale, consemnate în afara competenţelor legale de către poliţişti, unii chiar fără calitatea de poliţişti judiciari, în locul procurorului, a cărui competenţă este expres precizată prin art. 56 alin. (3) si art. 142, art. 143 din C. proc. pen., în materializarea procedeului probator al supravegherii tehnice (prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă, prin accesul la un sistem informatic, prin supravegherea video, audio, fotografiere).

Potrivit Opisului materialului de urmărire penală, întocmit de procurorul semnatar al actului de trimitere în judecată, în cele XVII volume ale dosarului acuzării se regăsesc:

- în volumul V, încheierile Curţii de Apel Craiova nr. 7/13 noiembrie 2023, nr. 9/12 decembrie 2023 - greşit ca fiind notată nr. 1 - şi nr. 1/11 ianuarie 2024 prin care, între 13 noiembrie 2023 - 10 februarie 2024, s-au autorizat "1. interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă efectuate de la postul telefonic folosit de A.; 2. localizarea/urmărirea prin mijloace tehnice a lui A.; 3. supravegherea video, audio sau prin fotografiere a lui A., inclusiv în incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, camera 26, unde acesta îşi desfăşura singur activitatea de procuror, cu autorizarea pătrunderii în spaţii private pentru a instala/activa/dezinstala/dezactiva mijloacele tehnice aferente aplicării acestei măsuri de supraveghere tehnică";

- în volumele I, II, V, VIII toate Ordonanţele procurorului de delegare a unor poliţişti în vederea efectuării unor activităţi de urmărire penală, cu menţiunea că acelea legate de punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate de judecător prin încheierile 7/2023, 9/2023 şi 1/2024 se regăsesc în volumul V;

- consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică pentru întreaga perioadă de timp autorizată de judecător s-a făcut exclusiv prin procesele-verbale întocmite de poliţiştii de la Direcţia Operaţiuni Speciale, de la secţia regională de Poliţie Transporturi Craiova ori de la Direcţia Generală Anticorupţie Dolj şi se află în volumele II, III, IV, V, VI, VIII, X, XIII, fără dovada calităţii fiecăruia de poliţişti judiciari şi fără a avea/a mai avea mandat din partea procurorului;

- din consultarea încheierilor de autorizare a măsurilor de supraveghere tehnică, a Ordonanţelor procurorului de delegare a poliţiştilor din structurile DOS, SRPT Craiova, DGA de mai sus, a proceselor-verbale întocmite de ofiţerii judiciari ai DOS şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate de inculpatul A., aflate în volumele dosarului de urmărire penală, se desprind următoarele constatări.

a) doar poliţiştilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale li s-a încredinţat la 13 noiembrie 2023 şi 08 ianuarie 2024 punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică (interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor), accesul în incinta spaţiilor unde să se instaleze tehnica de ascultare, inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi autorizate de către judecător pentru perioade de câte 30 de zile (13 noiembrie - 12 decembrie 2023, 12 decembrie 2023 - 11 ianuarie 2024, ajungându-se, de aceea, ca Ordonanţa procurorului din 08 ianuarie 2024 să nu mai acopere efectiv decât 4 zile (08 ianuarie 2024 - 11 ianuarie 2024)

b) poliţiştilor din cadrul S.R.P.T. Craiova - Q., R. şi lucrătorilor D.G.A. - S.J.A Dolj - S., T., U. li s-a încredinţat numai oferirea suportului operativ pe linie de informaţii şi investigaţii pentru lucrătorii de la D.O.S., pentru 30 de zile (13 noiembrie- 12 decembrie 2023);

c) raportat la întreaga perioadă de supraveghere tehnică autorizată, 13 noiembrie 2023 - 10 februarie 2024, au existat două segmente temporale, între 12 decembrie 2023 - 07 ianuarie 2024 (aferent încheierii Curţii de Apel Craiova nr. 9/12 decembrie 2023) şi între 11 ianuarie 2024 - 10 februarie 2024 (aferent încheierii Curţii de Apel Craiova nr. 1/11 ianuarie 2024), fără acoperire printr-o ordonanţă de delegare din partea procurorului pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, pentru consemnarea rezultatelor acestor activităţi ori pentru oferirea suportului operativ, având în vedere că delegarea dată prin Ordonanţa procurorului din 13 noiembrie 2023 s-a dat pentru 30 de zile, în limitele încheierii nr. 7/13 noiembrie 2023, că următoarea Ordonanţă a fost emisă de procuror la 08 ianuarie 2024, deşi a doua încheiere a Curţii de Apel era din 12 decembrie 2023 cu valabilitate până în 11 ianuarie 2024, şi că, aferent încheierii Curţii din 11 ianuarie 2024, nu s-a mai emis nicio Ordonanţă de delegare din partea procurorului, situaţie în care activitatea de supraveghere tehnică, pentru convorbirile purtate în acele perioade, nu putea fi realizată de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ci numai de către procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, având în vedere obiectul cauzei- infracţiuni pretins săvârşite de un magistrat, aşa cum nici consemnarea rezultatelor în procese-verbale, conform art. 143 C. proc. pen., pentru convorbiri purtate în acele perioade, nu revenea, de asemenea, decât procurorului;

d) instalarea tehnicii de ascultare de către agenţii D.O.S. - consemnată în volumul V dosar u.p. ca operaţiuni distincte, prin procesele-verbale ale lucrătorului D.O.S. - B.O.S. Craiova cu codul 6767 la 20 decembrie 2023 (echipamentele cu codurile 71 şi 81 fiind pornite la 20 decembrie 2023 şi dezinstalate la 12 ianuarie 2024), respectiv în procesele-verbale din 12 ianuarie 2024- instalarea dispozitivului cu codul 94, pornit la 12 ianuarie 2024 şi oprit la 08 februarie 2024 şi efectuarea transferării conversaţiilor înregistrate pe unităţi HDD externe la 12 ianuarie şi 13 februarie 2024, sunt toate realizate în afara delegării date de procuror în 13 noiembrie 2023 (pentru convorbirile purtate din acel moment de inculpat timp de 30 de zile); raportat la Ordonanţa din 08 ianuarie 2024, având în vedere că autorizarea judecătorului se primise pentru convorbirile ce urmau a fi supravegheate până la finalul unei noi perioade de 30 de zile, perioadă cuprinsă limitativ în autorizarea judecătorului dată prin încheierea Curţii nr. 9/12 decembrie 2023, respectiv până la data de 11 ianuarie 2024, rezultă o acoperire legală limitată doar pentru perioada 08- 11 ianuarie 2024; pe deasupra, la instalarea echipamentelor de către agenţii D.O.S. s-a depăşit limita spaţială a autorizării date de judecător, dispozitivele apărând ca fiind amplasate în incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu doar în biroul procurorului Negrilă- camera 26 de la etajul 1;

e) în procesele-verbale de consemnare a rezultatelor supravegherii tehnice întocmite de către poliţişti, doar unii şi-au declinat calitatea de poliţişti judiciari, rezultând, per a contrariu, că nu aveau această calitate poliţiştii de la D.G.A. - S.J.A. Dolj - T., U., nici poliţiştii de la S.R.T.P. Craiova - R., V.;

f) la data de 28 februarie 2024, fără a fi fost delegat de procuror, poliţistul judiciar Q. a făcut o selecţie a fişierelor audio conţinând înregistrări ale discuţiilor din biroul procurorului Negrilă, pe criteriul interesului operativ, copiindu-le pe 12 DVD-R, procesul-verbal fiind întocmit cu acel prilej, regăsindu-se în volumul V dosar u.p. la fila x.

2. Nelegalitatea administrării mijloacelor de probă rezultate în urma percheziţiilor domiciliare efectuate de poliţişti, fără a avea calitatea de poliţişti judiciari, într-o cauză în care competenţa desfăşurării urmăririi penale revine obligatoriu procurorului, iar delegarea de competenţă nu se putea face decât în condiţiile art. 324 alin. (3) coroborat cu art. 55 alin, 1 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen.: procesele-verbale din volumul VIII, filele x şi următoarele - la K., în 12 martie 2024, nu apar ca fiind poliţişti judiciari insp. W., asp X., asa Y. - toţi trei de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi următoarele - în biroul procurorului Negrilă din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate cms. şef Z., AA. şi BB. de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi următoarele - la H., în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate cms. şef CC. de la D.G.A.- S.J.A. Dolj, BB. de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi, în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate a D.G.A.- S.J.A. Dolj, Z., AA. şi BB. de la S.R.P.T. Craiova.

În aceste condiţii, inculpatul a invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penată indicate, în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b)1 din C. proc. pen., pentru necompetenţa materială şi după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală.

Ca atare, s-a solicitat ca, în temeiul art. 102 alin. (2) din C. proc. pen., să fie eliminate probele obţinute nelegal în modalităţile semnalate mai sus.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt nefondate, criticile formulate de inculpatul A., reţinând, în esenţă, următoarele:

Cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanţei, invocându-se incidenţa nulităţii relative a rechizitoriului prin care inculpatul a fost trimis în judecată, prevăzută de art. 282 alin. (4) C. proc. pen., prin actul respectiv fiindu-i adusă o vătămare importantă cu privire la dreptul său la apărare, susţinându-se că rechizitoriul nu este apt să învestească în mod valabil instanţa de judecată pentru că nu descrie suficient infracţiunile pentru care s-au formulat acuzaţii, în sensul că expunerea făcută de procuror în rechizitoriu face imposibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii, nefiind conturată o stare de fapt certă care să reflecte faptele imputate

În dezacord cu susţinerile inculpatului A., judecătorul de cameră preliminară a constatat că faptele reţinute în sarcina celor trei inculpaţi trimişi în judecată în cauză sunt descrise într-o manieră clară, precisă, rechizitoriul este structurat pe secţiuni şi a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 328 C. proc. pen., în sensul că acesta cuprinde datele referitoare la fapte, la încadrarea juridică a faptelor, la persoana inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare, rechizitoriul fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, apreciindu-se că actul de sesizare a instanţei satisface exigenţele prescrise de legea procesual penală sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă şi de fond.

În acest sens, s-a apreciat că acuzarea a oferit coordonatele tempo-spaţiale ale presupuselor fapte de o manieră care le permite inculpaţilor să formuleze apărări, că procurorul de caz a indicat mijloacele de probă cu care a fost probată situaţia de fapt cu care a sesizat instanţa, neputându-se susţine că inculpaţii nu cunosc materialul probator avut în vedere pentru a se dispune trimiterea lor în judecată, existând o concordanţă deplină între baza factuală a acuzaţiei şi elementele de conţinut legal al infracţiunilor, astfel cum se desprind din normele de incriminare, fiind indicate aspectele care privesc acţiunile imputate inculpaţilor, detalii despre data şi locul presupuselor fapte, inclusiv pentru faptele reţinute a fi fost comise în forma continuată, dar şi contribuţia fiecăruia dintre cei trei inculpaţi la presupusa activitate ilicită imputată, toate acestea prin trimitere punctuală la mijloacele de probă apreciate ca fiind relevante în dovedirea situaţiei de fapt astfel că inculpaţii din cauză dispun de toate datele pentru a-şi pregăti o apărare eficientă, dreptul la apărare şi, implicit, dreptul la un proces echitabil al acestora nefiind prejudiciate în vreun fel.

Referitor la criticile privind întrunirea elementelor constitutive a infracţiunilor, realizarea condiţiilor de tipicitate, analiza probelor, forma de vinovăţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că acestea sunt aspecte care excedează procedurii de cameră preliminară, urmând a fi analizate în etapa judecăţii prin raportare la materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care în procedura de cameră preliminară nu se analizează temeinicia acuzaţiei ori substanţa probelor, ci se efectuează verificări privind aspecte exclusiv de legalitate asupra cauzei penale.

Asupra criticii privind conţinutul interceptărilor telefonice dispuse la urmărirea penală, respectiv stocarea într-un format ce nu poate fi accesat în mod uzual de un justiţiabil sau apărător ce are cunoştinţe medii de utilizare a tehnicii P.C., format care necesită cunoştinţe de specialitate aprofundate, în acest fel fiindu-i în mod grav şi iremediabil afectat dreptul la apărare prev. de art. 10 C. proc. pen. rap. la art. 6 din Convenţie - mai ales sub aspectul elementului egalităţii armelor, vătămarea adusă neputând fi înlăturată decât prin refacerea actului de sesizare, în urma trimiterii lui la procuror, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că inculpaţilor din cauză li s-a acordat acces deplin la întregul material probator administrat în cauză (scriptic şi informatic), în cursul procedurii de cameră preliminară s-a stabilit un termen total de 60 de zile de la comunicarea rechizitoriului pentru a se putea formula cereri şi excepţii, astfel încât inculpaţii şi apărătorii acestora să aibă posibilitatea să studieze temeinic actele şi lucrările dosarului şi să-şi pregătească o apărare adecvată, neputându-se reţine că a fost încălcat în vreun fel dreptul la apărare al vreunuia dintre participanţii la prezenta procedură judiciară.

Referitor la susţinerea că rechizitoriul redă în mod abuziv aspecte din viaţa privată a inculpatului, respectiv o serie de convorbiri telefonice avute cu fiica sa G., al căror conţinut este exclusiv de familie/privat, fără nicio legătură cu presupusele acuzaţii aduse, total nerelevante din punct de vedere al răspunderii penale, neregularitatea aceasta cuprinsă în actul de sesizare aducându-i vătămări în privinţa dreptului la viaţă privată şi de familie, consacrat de art. 26 din Constituţie şi art. 8 parag. 1, 2 din Convenţie, impunându-se astfel, pe de o parte, trimiterea la procuror a actului pentru refacere, iar pe de altă parte, excluderea din ansamblu a aşa-ziselor probe - interceptările discuţiilor telefonice avute cu fiica sa, pe aspectele respective, nerelevante din punct de vedere penal

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, pe lângă drepturile intangibile, tratatele internaţionale reglementează drepturi ale omului al căror exerciţiu poate fi limitat de state, în scopul protejării securităţii colective, a ordinii, sănătăţii sau moralei publice sau a drepturilor şi libertăţilor altor persoane, asemenea restricţii putând viza atât drepturi civile şi politice, cât şi unele drepturi sociale, precum dreptul la viaţă privată şi familială, la domiciliu şi la corespondenţă, dreptul la libertatea de manifestare a religiei şi a convingerilor sale, libertatea de exprimare, libertatea de reuniune, libertatea de asociere şi libertatea sindicală, dreptul de proprietate şi altele.

În acest sens, a constatat că limitele exerciţiului acestor drepturi sunt supuse îndeplinirii cumulative a trei condiţii esenţiale, prevăzute expres de textele tratatelor care le reglementează, şi anume: să fie prevăzute de legea naţională în materie care, la rându-i trebuie să prezinte anumite calităţi, adică să fie accesibilă tuturor şi previzibilă, în sensul posibilităţii ordonării comportamentului destinatarilor normelor de drept; să urmărească un scop legitim, adică fie să urmărească protejarea unor interese de ordin general ce ţin de asigurarea integrităţii teritoriale a statului, a securităţii publice, bunăstării economice a ţării, fie protejarea vieţii sociale prin apărarea ordinii publice, prevenirea săvârşirii unor infracţiuni, protejarea sănătăţii sau moralei publice, fie apărarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane; să fie necesare într-o societate democratică, jurisprudenţa organelor jurisdicţionale ce controlează aplicarea de către state a dispoziţiilor tratatelor ce consacră aceste drepturi impunând o condiţie subsecventă, anume limitarea recunoscută şi aplicată să fie proporţională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei.

Reţinând conţinutul dispoziţiilor art. 138 - art. 139 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a învederat că măsura supravegherii tehnice trebuie să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în funcţie de particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii, fiind reglementat principiul proporţionalităţii măsurii supravegherii tehnice cu restrângerea dreptului la viaţă privată, prin raportare la particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii.

În acest sens, a făcut referire şi la art. 5 din Recomandarea (2005) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind "tehnicile speciale de investigare" în legătură cu infracţiuni grave, care prevede că, în vederea garantării principiului proporţionalităţii, la data la care se dispune utilizarea supravegherii, aceasta trebuie evaluată în funcţie de gravitatea infracţiunilor şi ţinând cont de caracterul intruziv al tehnicii utilizate, lucru avut în vedere şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cauză.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere caracterul de excepţie al ingerinţei în dreptul la viaţă privată la care face referire inculpatul A. însă, în acelaşi timp, a avut în vedere şi că, pe de o parte, probele nu ar putut fi obţinute în altă modalitate, iar, pe de altă parte, obţinerea lor ar fi presupus dificultăţi majore care ar fi putut prejudicia ancheta penală derulată. Astfel, s-a apreciat că, în cursul urmăririi penale, s-a impus dispunerea de măsuri de supraveghere tehnică, în condiţiile în care alte procedee probatorii a căror administrare nu presupunea o ingerinţă atât de importantă în viaţa privată, nu ar fi fost de natură să contribuie la stabilirea situaţiei de fapt, iar C. proc. pen. nu prevede nicio limitare cu privire la persoanele care pot fi supuse supravegherii tehnice.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că interceptarea convorbirilor privind pe inculpaţii din cauză a fost efectuată în condiţii de legalitate cu autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a încuviinţat supravegherea tehnică solicitată de procuror potrivit prevederilor legale, fiind îndeplinite condiţiile esenţiale pentru limitarea exerciţiului dreptului la viaţă privată (să fie prevăzute de legea naţională în materie; să urmărească un scop legitim; să fie necesare într-o societate democratică).

De asemenea, referitor la convorbirile dintre inculpatul A. şi fiica sa, la care acesta face referire, s-a reţinut că, în rechizitoriu, chiar procurorul de caz a menţionat că, deşi aspectele respective nu prezintă relevanţă din punct de vedere penal, acestea ar fi de natură a caracteriza persoana inculpatului A. şi ar evidenţia modalitatea în care acesta ar fi înţeles să exercite profesia de procuror.

Critica în sensul că dosarul de urmărire penală este în procent mic lucrat de procuror, fiind preponderent instrumentat de poliţiştii delegaţi, deşi activitatea de delegare trebuie, în astfel de cazuri, să fie excepţională, iar nu uzuală, ordonanţele de delegare, potrivit art. 200 rap. la art. 201 C. proc. pen., neîndeplinind toate exigenţele legale

Sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară a învederat că art. 324 C. proc. pen. - Efectuarea urmăririi penale de către procuror - prevede: (1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege. (2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală. (3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală. (4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).

Conform art. 142 alin. (1) C. proc. pen., procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.

Conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen., procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum şi, după caz, data şi ora la care a început activitatea de supraveghere şi data şi ora la care s-a încheiat.

Potrivit art. 201 C. proc. pen. - Delegarea. (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile arătate la art. 200 alin. (1) şi (2), efectuarea unui act de procedură şi prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare. (2) Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare.

Potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: a) în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel; b) în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188 - 191, art. 257, 277, art. 279 - 283 şi art. 289 - 294 din C. pen. c) în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; d) în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie; e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că urmărirea penală este prima fază a procesului penal şi constă în activităţile derulate de organele de urmărire penală în vederea strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii penale a acestora, precum şi că obiectul urmăririi penale îl constituie atât strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni sau a victimelor infracţiunilor şi la stabilirea răspunderii penale, cât şi evaluarea probelor pentru a se constata dacă este cazul a se dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului sau o soluţie de netrimitere în judecată.

În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, acesta poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.

În cauză, însă, în dezacord cu susţinerea inculpatului A., judecătorul de cameră preliminară a reţinut că nu se poate reţine ca fiind folosită instituţia delegării în mod disproporţionat, ci dimpotrivă, procurorul de caz a respectat cu stricteţe prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, constatându-se că procurorul a procedat la ascultarea, în afara celor trei inculpaţi, a unui număr foarte mare de martori, respectiv numiţii O., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., K., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., N., XX., YY., ZZ., AAA., J., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., L., HHH., III., JJJ., KKK. (v.6 şi 7, d.u.p.), fără a apela în acest sens la instituţia delegării.

În acelaşi timp, s-a constatat şi că, în conformitate cu prevederile art. 324 alin. (3) C. proc. pen., art. 201 C. proc. pen., art. 142-143 C. proc. pen., procurorul de caz a delegat, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală însă nu din categoria celor care nu pot face obiectul delegării (cum ar fi începerea urmăririi penale, continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect, punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor privative/restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale), astfel că nu se poate reţine incidenţa sancţiunii nulităţii absolute, în condiţiile în care scopul procedurilor nu a fost deturnat, nefiind în prezenţa, aşa cum s-a şi menţionat anterior, unei folosiri disproporţionate a instituţiei delegării şi, implicit, a transferării competenţei materiale în mod nelegal unui organ necompetent, ci dimpotrivă, procurorul de caz a apelat într-o măsură extrem de redusă la instituţia delegării prin raportare la complexitatea cauzei şi circumstanţele specifice ale acesteia.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a învederat că, în cauzele în care competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine procurorului, analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, iar nu la organele de cercetare penală, în acest sens fiind şi Decizia nr. 21/07.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019/a1 prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:

"Dacă lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie pot efectua, conform art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., acte de cercetare penală prin delegare şi în alte cauze penale decât cele prevăzute în art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor."

Astfel, în considerentele hotărârii anterior menţionate a instanţei supreme s-a reţinut că "în cauzele în care competenţa de efectuare a urmăririi penale este a procurorului analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, şi nu a organului de cercetare penală, care nu are nicio competenţă în efectuarea urmăririi penale.

În fapt, ceea ce interesează într-o astfel de analiză este existenţa actului de delegare al procurorului competent, calitatea de lucrători ai poliţiei judiciare a celor delegaţi şi volumul actelor de urmărire penală delegate, întrucât procurorul poate delega doar organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi poate delega efectuarea numai a anumitor acte de urmărire penală, fiind evident că procurorul nu poate delega efectuarea tuturor actelor de urmărire penală (de exemplu, procurorul să efectueze personal doar acele acte de urmărire penală pe care legea i le impune expres, iar restul actelor să fie efectuate prin delegare de lucrători de poliţie judiciară). Aşadar, dacă procurorii ce efectuează urmărirea penală în cauze de corupţie privind personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu ar delega pentru efectuarea anumitor acte lucrătorii de poliţie judiciară ce îşi exercită atribuţiile în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, aceştia nu ar mai avea de dus la îndeplinire nicio dispoziţie în materie procesual penală, deci nu ar mai îndeplini atribuţii ce îi sunt conferite de C. proc. pen.. În egală măsură, interpretarea în sensul că organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie ar avea o competenţă exclusivă, în sens procesual, ar însemna negarea competenţei atribuite exclusiv procurorului de a cerceta infracţiunile de corupţie comise de orice persoane şi de a nega garanţiile constituţionale conferite procurorului în exercitarea funcţiei judiciare încredinţate.

Or, efectuarea urmăririi penale de către procuror este o garanţie suplimentară de legalitate şi temeinicie, prin implicarea nemijlocită a procurorului în efectuarea activităţilor de urmărire penală, în considerarea pregătirii specifice a acestuia, care poate prelua orice dosar, în limitele stabilite de normele de competenţă ori poate delega, prin ordonanţă, efectuarea anumitor acte de urmărire penală organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare. A nega această garanţie echivalează cu negarea principiului legalităţii, întrucât fiind învestit prin lege să efectueze personal urmărirea penală în cazul anumitor categorii de infracţiuni, doar procurorul este cel care poate decide dacă deleagă şi căror organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare deleagă efectuarea anumitor acte, aşa încât normele de organizare şi funcţionare ale unor structuri specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în cadrul cărora funcţionează şi lucrători ai poliţiei judiciare, nu pot schimba această competenţă şi nu pot interfera decât nelegal în activitatea procurorului."

Referitor la susţinerile inculpatului A. privind o presupusă nelegalitate, pentru anumite perioade de timp, a procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul DOS, a mijloacelor de probă rezultate în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului din acele perioade de timp, şi nelegalitatea administrării mijloacelor de probă reprezentate de procesele-verbale de redare a conversaţiilor, purtate în acele perioade de timp de inculpatul magistrat în mediul ambiental sau la telefon (probele), a altor procese-verbale, consemnate în afara competenţelor legale de către poliţişti, unii chiar fără calitatea de poliţişti judiciari, în locul procurorului, a cărui competenţă este expres precizată prin art. 56 alin. (3) si art. 142, art. 143 din C. proc. pen., în materializarea procedeului probator al supravegherii tehnice (prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă, prin accesul la un sistem informatic, prin supravegherea video, audio, fotografiere)

Având în vedere dispoziţiile art. 101 - art. 102 C. proc. pen. care reglementează principiul loialităţii administrării probelor, respectiv excluderea probelor obţinute în mod nelegal, analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu suntem în prezenţa unei/unor nelegalităţi a procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul DOS ori unei/unor nelegalităţi a administrării mijloacelor de probă rezultate în urma percheziţiilor domiciliare efectuate de poliţişti.

Astfel, a constatat că, prin încheierea nr. 7 din 13.11.2023, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a încuviinţat supravegherea tehnică pe 30 de zile începând cu data de 13.11.2023, fiind emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 5 din 13.11.2023 (v.5, filele x, d.u.p.).

Având în vedere încheierea nr. 7/13.11.2023 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova şi mandatul de supraveghere tehnică nr. 5/13.11.2023, prin ordonanţa din 13.11.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi structurile teritoriale aferente, în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, fără a se stabili de procuror o limită de timp sub aspectul perioadei delegării (v.5, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 13.11.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea pentru acces în cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale în vederea punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin LLL. nr. 5/13.11.2023 emis de Curtea de Apel Craiova - inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi de supraveghere tehnică ce au relevanţă în cauză şi suportul operativ pe linie de informaţii şi investigaţii a lucrătorilor DOS delegaţi în cauză - lucrători de poliţie Q. şi R. din cadrul SRPT Craiova şi S. din cadrul DGA-SJA Dolj, fără a se stabili de procuror o limită de timp sub aspectul perioadei delegării (v.5, filele x, d.u.p.).

Prin încheierea nr. 9 din 12.12.2023, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a prelungit măsurile de supraveghere tehnică pe 30 de zile începând cu data de 13.12.2023 (v.5, filele x, d.u.p.).

Prin încheierea nr. 1 din 11.01.2024, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a prelungit măsurile de supraveghere tehnică pe 30 de zile începând cu data de 12.01.2024 (v.5, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 08.01.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea pentru acces în cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale în vederea punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin LLL. nr. 5/13.11.2023 emis de Curtea de Apel Craiova - inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi de supraveghere tehnică ce au relevanţă în cauză şi suportul operativ pe linie de informaţii şi investigaţii a lucrătorilor DOS delegaţi în cauză - a cms. şef de poliţie T. şi cms. de poliţie U. din cadrul DGA-SJA Dolj (v.5, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 22.08.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul SRPT Craiova în vederea efectuării de acte de urmărire penală (v.1, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 13.03.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR - Direcţia Poliţie Transporturi - SRPT Craiova pentru efectuarea de acte de urmărire penală (v.2, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 03.01.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IGPR - Direcţia Poliţie Transporturi - SRPT Craiova şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Bucureşti pentru efectuarea de acte de urmărire penală (v.2, filele x, d.u.p.).

În atare situaţie, faţă de cele expuse, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că nu este incidentă nicio nelegalitate a procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul DOS, a mijloacelor de probă rezultate în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului ori a unei nelegalităţi a administrării mijloacelor de probă reprezentate de procesele-verbale de redare a conversaţiilor, purtate în acele perioade de timp de inculpatul magistrat în mediul ambiental sau la telefon, nerezultând că instalarea tehnicii de ascultare a fost realizată, chiar şi parţial, în afara delegării date de procuror prin ordonanţa din 13.11.2023, în condiţiile în care procurorul nu a indicat în ordonanţă că delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi structurile teritoriale aferente, în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, ar opera doar pentru 30 de zile, cum eronat a susţinut inculpatul A., şi anume doar pentru perioada iniţială de 30 de zile pentru care s-a încuviinţat supravegherea tehnică.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a învederat că delegarea vizează punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin mandatul de supraveghere nr. 5 din data de 13.11.2023 a cărui valabilitate a cuprins perioada 13.11.2023-10.02.2024, potrivit celor 3 încheieri pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova, anterior menţionate, neimpunându-se emiterea de către procuror a unor alte ordonanţe de delegare. Astfel, în condiţiile în care judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă a încuviinţat şi prelungit măsurile de supraveghere tehnică şi a emis mandatul de supraveghere tehnică, iar procurorul de la unitatea de parchet competentă a dispus delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi structurile teritoriale aferente, fără a stabili o limită de timp sub aspectul perioadei delegării, în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi de supraveghere tehnică ce au relevanţă în cauză şi suportul operativ pe linie de informaţii şi investigaţii a lucrătorilor DOS delegaţi în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că susţinerea inculpatului A. privind incidenţa nelegalităţii procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul DOS, a mijloacelor de probă rezultate în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului ori a nelegalităţii administrării mijloacelor de probă reprezentate de procesele-verbale de redare a conversaţiilor este neîntemeiată.

De asemenea, şi susţinerile inculpatului A. privind nelegalitatea administrării mijloacelor de probă rezultate în urma percheziţiilor domiciliare efectuate de poliţişti, fără a avea calitatea de poliţişti judiciari, într-o cauză în care competenţa desfăşurării urmăririi penale revine obligatoriu procurorului iar delegarea de competenţă nu se putea face decât în condiţiile art. 324 alin. (3) coroborat cu art. 55 alin, 1 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen.: procesele-verbale din volumul VIII, filele x şi următoarele - la K., în 12 martie 2024, nu apar ca fiind poliţişti judiciari insp. W., asp X., asa Y. - toţi trei de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi următoarele - în biroul procurorului Negrilă din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate cms. şef Z., AA. şi BB. de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi următoarele - la H., în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate cms. şef CC. de la D.G.A.- S.J.A. Dolj, BB. de la S.R.P.T. Craiova; filele x şi, în 12 martie 2024, nu apar cu această calitate a D.G.A.- S.J.A. Dolj, Z., AA. şi BB. de la S.R.P.T. Craiova - sunt neîntemeiate.

Astfel, prin încheierea nr. 1 din 11.03.2024, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a încuviinţat efectuarea percheziţiei domiciliare în mai multe locaţii din Slatina - jud. Olt printre care şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt (etaj 1 cam. 26 - unde inculpatul A., având calitatea de procuror, îşi desfăşura singur activitatea) şi din Craiova - jud. Dolj, fiind emis de către judecătorul de drepturi şi libertăţi mandatul de percheziţie nr. 1/11.03.2024 (v.8, filele x, d.u.p.).

Având în vedere încheierea nr. 1/11.03.2024 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova prin care s-a încuviinţat efectuarea percheziţiei domiciliare în mai multe locaţii din Slatina - jud. Olt printre care şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt (etaj 1 cam. 26 - unde inculpatul A., având calitatea de procuror, îşi desfăşura singur activitatea) şi din Craiova - jud. Dolj şi mandatul de percheziţie nr. 1/11.03.2024, în mod legal, prin ordonanţa din 11.03.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 201 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 157-164, 165-167 C. proc. pen., delegarea organelor de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova să procedeze la efectuarea percheziţiilor autorizate de către instanţa de judecată şi la efectuarea percheziţiilor corporale sau de autovehicule care se impun pentru identificarea obiectelor/înscrisurilor/datelor informatice de interes în cauză (v.8, filele x, d.u.p.).

Prin ordonanţa din 11.03.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 201 C. proc. pen., delegarea organelor de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova să procedeze la ridicarea de la mai multe persoane nominalizate de procuror, printre care şi cei trei inculpaţi din cauză, a tuturor aparatelor telefonice sau alte mijloace electronice de comunicare la distanţă aflate în posesia/folosinţa lor (v.8, filele x, d.u.p.).

Având în vedere mandatul de percheziţie nr. 1/11.03.2024 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova şi ordonanţa din 11.03.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova să procedeze la efectuarea percheziţiilor autorizate de către instanţa de judecată, la data de 12.03.2024, organele de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova au procedat la efectuarea percheziţiilor autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova (v.8, filele x, 74-80,83-84,86-88).

Fără a mai relua aspectele deja învederate în considerentele prezentei încheieri cu privire la cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că în cauzele în care competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine procurorului, analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, iar nu la organele de cercetare penală, precum şi faptul că procurorul poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală. Astfel, prin ordonanţa din 11.03.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 201 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 157-164, 165-167 C. proc. pen., delegarea organelor de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova să procedeze la efectuarea percheziţiilor autorizate de către instanţa de judecată şi la efectuarea percheziţiilor corporale sau de autovehicule care se impun pentru identificarea obiectelor/înscrisurilor/datelor informatice de interes în cauză, iar urmare delegării dispuse de procuror, organele de cercetare penală din cadrul DGA - SJA Dolj şi din cadrul IGPR, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova au pus în aplicare, cu respectarea prevederilor legale, mandatul de percheziţie nr. 1/11.03.2024 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Susţinerea potrivit căreia s-ar fi depăşit autorizaţia dată, în sensul că nu doar în biroul inculpatului A. s-ar fi instalat tehnică, ci în întreg sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu este susţinută de actele şi lucrările dosarului, respectiva susţinere fiind o simplă supoziţie fără un fundament probator, simplul fapt că lucrătorul de poliţie care a instalat dispozitivul de înregistrare nu a făcut şi menţiunea "camera 26, neputând echivala, în absenţa altor date, cu depăşirea autorizaţiei date de judecătorul competent.

În ceea ce priveşte critica conform căreia, la data de 28.02.2024, fără a fi fost delegat de procuror, poliţistul judiciar Q. ar fi făcut o selecţie a fişierelor audio conţinând înregistrări ale discuţiilor din biroul acestuia iar procesul-verbal întocmit cu acel prilej s-ar regăsi în fila x, judecătorul de cameră preliminară a învederat că la v.5, dosar u.p. se regăseşte o adresă emisă la data de 11.12.2023 de către MAI - IGPR - DOS - BOS Craiova, iar nu procesul-verbal la care s-a referit inculpatul.

Mai mult, faţă de actele dosarului, şi anume procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală (v.5, filele x d.u.p.), judecătorul de cameră preliminară a constatat că ofiţerul de poliţie judiciară Q. din cadrul SRPT Craiova a procedat la redarea în formă scrisă a fişierelor audio ce conţin înregistrări de convorbiri telefonice autorizate, făcând acest lucru în baza ordonanţei din 13.11.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus delegarea pentru acces în cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale în vederea punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin LLL. nr. 5/13.11.2023 emis de Curtea de Apel Craiova - inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi de supraveghere tehnică ce au relevanţă în cauză şi suportul operativ pe linie de informaţii şi investigaţii a lucrătorilor DOS delegaţi în cauză, fiind menţionat în mod expres de către procurorul de caz alături de lucrătorii de poliţie R. din cadrul SRPT Craiova şi S. din cadrul DGA-SJA Dolj (v.5, filele x, d.u.p.).

Judecătorul de cameră preliminară a învederat şi că poliţia judiciară este constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală, precum şi că poliţia judiciară este organizată şi funcţionează în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, poliţia judiciară fiind constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, care au dobândit statutul de poliţist în condiţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, desemnaţi prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţie a acestora, după obţinerea avizului de desemnare în poliţia judiciară prevăzut de art. 55 alin. (4) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Referitor la presupunerea inculpatului A. potrivit căreia nu toţi poliţiştii care au efectuat acte de urmărire penală în cauză în baza delegării procurorului ar avea calitatea de poliţişti judiciari, prin raportare la Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, la Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, la O.U.G. nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, judecătorul a reţinut că lucrătorii de poliţie abilitaţi să desfăşoare activităţi de cercetare penală în baza avizului de poliţie judiciară emis de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. şi a actului administrativ de numire în poliţia judiciară, fac parte din poliţia judiciară, aşa cum este cazul lucrătorilor de poliţie care au efectuat acte de urmărire penală în prezenta cauză în baza delegării procurorului.

De asemenea, cât timp un lucrător de poliţie îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, în baza avizului de poliţie judiciară emis de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. şi a actului administrativ de numire în poliţia judiciară, apare evident că respectivul lucrător de poliţie are calitatea de poliţist judiciar.

S-a mai reţinut că, în mod legal, prin încheierea nr. 2 din 15.03.2024, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a încuviinţat efectuarea percheziţiei informatice asupra mai multor sisteme informatice individualizate distinct, fiind emis de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, mandatul de percheziţie informatică nr. 2/15.03.2024 (v.9, filele x, d.u.p.).

De asemenea, s-a reţinut că, în mod legal, prin încheierea nr. 3/15.03.2024, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a încuviinţat supravegherea tehnică privind mai multe terminale mobile individualizate distinct, fiind emis de către judecătorul de drepturi şi libertăţi mandatul de supraveghere tehnică nr. 2/15.03.2024 (v.9, filele x, d.u.p.).

Având în vedere încheierile nr. 2/15.03.2024 şi nr. 3/15.03.2024 pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova şi mandatele aferente emise, în mod legal prin ordonanţa din 19.03.2024 a procurorului de caz s-a dispus delegarea specialistului în percheziţii informatice din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a lucrătorilor de poliţie din cadrul SRPT Craiova pentru punerea în executare atât a mandatului de percheziţie informatică nr. 2/15.03.2024 cât şi a mandatului de supraveghere tehnică nr. 2/15.03.2024 emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova (v.9, filele x, d.u.p.).

Judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că, în ceea ce priveşte actele de urmărire penală, sancţiunea procesuală care poate interveni este nulitatea, iar referitor la legalitatea probelor şi a mijloacelor de probă, verificarea trebuie să vizeze conformarea activităţii de probaţiune cu principiul legalităţii probelor şi cu principiul loialităţii administrării probelor, reglementate de prevederile art. 102 C. proc. pen., respectiv art. 101 C. proc. pen.

Totodată, pentru a opera nulitatea, trebuie întrunite cumulativ trei condiţii, respectiv să existe o încălcare a legii la momentul efectuării actului procedural sau procesual, să se fi produs o vătămare a drepturilor părţilor, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. În cazul nulităţii absolute reglementată de art. 281 C. proc. pen., încălcarea anumitor dispoziţii legale la efectuarea actului respectiv prezumă în mod absolut îndeplinirea celorlalte condiţii (privind existenţa vătămării şi necesitatea desfiinţării actului), însă în prezenta cauză s-a constatat că nu este incidentă niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzută de art. 281 C. proc. pen.

În acelaşi timp, s-a reţinut că în cazul nulităţii relative trebuie dovedite de către cel ce o invocă nu doar încălcarea legii, dar şi existenţa vătămării şi împrejurarea că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului respectiv, sancţiunea nulităţii relative intervenind doar în măsura în care cel care o invocă face dovada şi a existenţei vătămării şi a necesităţii de desfiinţare a actului. Or, în cauză, inculpatul A. nu a făcut nici dovada încălcării legii, nici dovada existenţei unei vătămări suferite.

Împotriva încheierii penale nr. 5 din 20 februarie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, inculpatul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea încheierii atacate şi, reexaminând cererile şi excepţiile invocate, să se constate neregularitatea actului de sesizare a instanţei, să fie excluse probele nelegal administrate, astfel încât, în temeiul art. 347 raportat la art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., să se restituie cauza la parchet în vederea refacerii actului de sesizare.

În susţinerea contestaţiei, prin motivele scrise depuse la dosar de apărătorul ales al inculpatului, s-au reiterat criticile invocate în procedura iniţială a camerei preliminare, astfel cum sunt detaliate în considerentele încheierii atacate, redate anterior, acestea având la bază, în esenţă, aceleaşi argumente.

În opinia apărării, este greşită interpretarea dată de judecătorul de cameră preliminară asupra excepţiilor invocate; astfel, au fost reluate susţinerile vizând neregularitatea actului de sesizare a instanţei care, conform susţinerilor inculpatului A., nu este apt să învestească în mod valabil instanţa, întrucât nu cuprinde o descriere a situaţiei de fapt corespunzătoare acuzaţiilor formulate, care să releve, dincolo de orice îndoială, faptele imputate, acţiunile ce constituie elementul material, împrejurările consumării faptelor, raportul de cauzalitate între acţiune şi urmări, forma de vinovăţie, aspectele relevante de loc, timp şi mijloace, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare, precum şi susţinerile privind caracterul nelegal al unor probe şi acte desfăşurate la urmărirea penală, din perspectiva modului de obţinere ori a competenţei organelor de cercetare penală.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată contestaţia formulată în cauză, motivele respingerii cererilor şi excepţiilor, aşa cum au fost expuse de către judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Craiova, fiind concordante cu soluţia dispusă.

Astfel, procedând la evaluarea aspectelor deduse judecăţii, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 din C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuţii în domeniul legalităţii, rezolvând chestiuni ce ţin de competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele şi de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluţionarea cauzei.

Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale.

În ceea ce priveşte limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalităţii sesizării instanţei vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 328 din C. proc. pen. referitoare la conţinutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. care se referă la "neregularităţi ale actului de sesizare" şi art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen. care prevede sancţiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă şi există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparenţa de temeinicie a probelor, suficienţa sau insuficienţa acestora, şi nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ţinând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014).

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabileşte dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală şi, în cazul în care acestea există, concordanţa între actele efectuate şi dispoziţiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 din C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) din C. proc. pen. şi art. 282 din C. proc. pen., precum şi actele propriu zise.

În situaţia incidenţei cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulităţii impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 şi art. 118 din C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalităţii sunt legate de analizarea acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinenţa, utilitatea sau concludenţa probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii".

În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., faptele care fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatului A. fiind precis determinate, cu încadrările juridice legale, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancţiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale.

Verificând punctual dacă au susţinere criticile contestatorului inculpat, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Craiova, instanţa de control judiciar nu poate primi, în această procedură, motivele inculpatului cu referire la întrunirea elementelor constitutive a infracţiunilor, realizarea condiţiilor de tipicitate, analiza probelor, forma de vinovăţie, fiind chestiuni care ţin exclusiv de fondul cauzei.

Sub aspectul motivelor care se circumscriu neregularităţii rechizitoriului, în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt suficient descrise, consecinţa fiind aceea a imposibilităţii verificării limitelor judecăţii şi încălcarea dreptului la apărare, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului şi a limitelor judecăţii, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzaţiei, nici legalitatea şi temeinicia încadrării juridice ori concludenţa probelor, aceste operaţiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecăţii. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta şi/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În prezenta cauză, instanţa este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reţine că rechizitoriul nr. x/2023 din 22.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrările juridice, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpaţi şi la urmărirea penală.

Apreciind asupra afirmaţiilor contestatorului inculpat privind lipsa unor elemente esenţiale în descrierea faptelor, în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, instanţa de control judiciar constată că faptele şi încadrarea juridică a acestora, pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sunt descrise într-o manieră clară şi precisă în conţinutul rechizitoriului, fiind indicate circumstanţele de timp, de loc şi modalitatea de comitere într-un mod care permite inculpatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul obiectiv al acuzaţiilor penale.

Prin urmare, susţinerile inculpatului în sensul vătămării dreptului său la apărare, astfel cum acesta este desprins din dispoziţiile art. 6 parag. 3 lit. b)-c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi din art. 10 C. proc. pen., printr-o descriere lacunară a faptelor imputate, nu pot fi primite.

În aceeaşi măsură, în condiţiile în care inculpaţilor le-a fost permis accesul deplin la întregul material probator administrat în cauză (scriptic şi informatic), nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare, prin stocarea conţinutului interceptărilor telefonice într-un format care ar necesita, în opinia apărării, cunoştinţe de specialitate aprofundate, nefiind incidentă sub aspectul principiului egalităţii de arme, nicio vătămare.

De altfel, referitor la toate criticile privind nelegalitatea probelor, astfel cum sunt detaliate în încheierea atacată, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ipotezele avansate de către contestatorul inculpat nu sunt susţinute de dispoziţiile legale în baza cărora au fost încuviinţate, obţinute şi administrate probele în cursul urmăririi penale.

Evaluând argumentele judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond, prin prisma dispoziţiilor procesual penale reţinute ca fiind incidente în cauză raportat la aspectele invocate de către inculpat, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele ce au condus la reţinerea netemeiniciei criticilor de nelegalitate formulate în cauză îşi păstrează valabilitatea în faţa instanţei de control judiciar, nefiind identificate motive care să justifice o soluţie contrară.

În acest sens, în baza propriului examen, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, ordonanţele de delegare, în condiţiile art. 142-143, art. 201, art. 324 alin. (3) C. proc. pen., îndeplinesc exigenţele de legalitate, nefiind incidentă sancţiunea nulităţii absolute, având în vedere că nu se poate discuta, în cauză, de folosirea instituţiei delegării într-un mod care să denatureze scopul procedurilor.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului, nu suntem în prezenţa transferării competenţei materiale unui organ de urmărire penală necompetent, fiind respectate în cauză, cu stricteţe, prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, situaţie în care analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 21 din 07.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală; conform considerentelor acestei decizii, "ceea ce interesează într-o astfel de analiză este existenţa actului de delegare al procurorului competent, calitatea de lucrători ai poliţiei judiciare a celor delegaţi şi volumul actelor de urmărire penală delegate, întrucât procurorul poate delega doar organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi poate delega efectuarea numai a anumitor acte de urmărire penală, fiind evident că procurorul nu poate delega efectuarea tuturor actelor de urmărire penală (de exemplu, procurorul să efectueze personal doar acele acte de urmărire penală pe care legea i le impune expres, iar restul actelor să fie efectuate prin delegare de lucrători de poliţie judiciară)."

De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 101 - art. 102 C. proc. pen., susţinerile inculpatului privind nelegalitatea procedeului probator reprezentat de supravegherea tehnică realizată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale, a mijloacelor de probă rezultate în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului, nelegalitatea administrării mijloacelor de probă reprezentate de procesele-verbale de redare a conversaţiilor ori a celor rezultate în urma percheziţiilor domiciliare efectuate de poliţişti, analizând actele dosarului, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că măsurile de supraveghere tehnică au fost încuviinţate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, fiind emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 5 din 13.11.2023, iar acestea au fost, ulterior, prelungite în condiţiile legii; în baza acestor acte, în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, prin ordonanţa din 13.11.2023, procurorul de la unitatea de parchet competentă a dispus delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi structurile teritoriale aferente, fără a stabili o limită de timp sub aspectul perioadei delegării, inclusiv consemnarea rezultatului acestor activităţi de supraveghere tehnică ce au relevanţă în cauză şi suportul operativ pe linie de informaţii şi investigaţii a lucrătorilor DOS delegaţi în cauză; prin urmare, nu are temei susţinerea inculpatului, în sensul că instalarea tehnicii de ascultare ar fi fost realizată, chiar şi parţial, în afara delegării date de procuror, întrucât delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi structurile teritoriale aferente ar fi operat doar pentru perioada iniţială de 30 de zile pentru care s-a încuviinţat supravegherea tehnică.

În aceeaşi măsură, nu are temei în actele dosarului nici susţinerea privind depăşirea autorizaţiei date, în sensul că s-ar fi instalat tehnică în întreg sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu doar în biroul inculpatului A., efectuarea percheziţiei domiciliare, încuviinţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova, desfăşurându-se, în conformitate cu normele legale, de către organele de cercetare penală, astfel cum au fost delegate prin ordonanţa procurorului, în baza art. 324 alin. şi art. 201 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 157-164 C. proc. pen.

Referitor la presupunerea inculpatului A., precum că nu toţi poliţiştii care au efectuat acte de urmărire penală în cauză, în baza delegării procurorului, ar avea calitatea de poliţişti judiciari, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca neavenită, în condiţiile în care calitatea de poliţist judiciar se înţelege de la sine în cazul unui lucrător de poliţie ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, în baza avizului de poliţie judiciară emis de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. şi a actului administrativ de numire în poliţia judiciară.

Fără a relua considerentele teoretice avute în vedere de judecătorul fondului, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, ca neîntemeiată, susţinerea că rechizitoriul redă în mod abuziv aspecte din viaţa privată a inculpatului A., cu referire concretă la convorbirile dintre acesta şi fiica sa.

Sub acest aspect, pe lângă constatarea că interceptarea convorbirilor privind pe inculpaţii din cauză a fost efectuată în condiţii de legalitate cu autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a încuviinţat supravegherea tehnică solicitată de procuror potrivit prevederilor legale, fiind îndeplinite condiţiile esenţiale pentru limitarea exerciţiului dreptului la viaţă privată (să fie prevăzute de legea naţională în materie; să urmărească un scop legitim; să fie necesare într-o societate democratică), trebuie subliniat, aşa cum a observat şi judecătorul fondului, că în actul de sesizare a instanţei, procurorul a avut în vedere lipsa de relevanţă din punct de vedere penal a împrejurărilor respective, însă a apreciat că acestea ar fi de natură a caracteriza persoana inculpatului A. şi ar evidenţia modalitatea în care acesta ar fi înţeles să exercite profesia de procuror; cu alte cuvinte, reprezintă împrejurări care au aptitudinea de a pune în lumină aspecte ce ţin de caracterul inculpatului prin raportare la calitatea deţinută şi atitudinea sa faţă de faptele cu potenţial penal.

În consecinţa celor expuse, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conchide că nu există niciun motiv pentru a se reţine, eventual, o nulitate absolută a actelor de urmărire penată indicate, întrucât, din punct de vedere al legalităţii acestora, s-au respectat dispoziţiile procedurale, nefiind identificat niciunul dintre cazurile de nulitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Astfel, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect şi întemeiat, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că rechizitoriul ce face obiectul cauzei este legal întocmit şi cuprinde o descriere a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, conţinând toate elementele necesare pentru judecarea cauzei.

Aşadar, judecata va avea loc în limitele stabilite prin actul de sesizare privitoare la fapte şi inculpat, urmând ca, în urma administrării/readministrării probatoriului şi a interpretării dispoziţiilor legale aplicabile, să se stabilească dacă faptele descrise în rechizitoriu sunt dovedite şi constituie infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Prin urmare, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că motivele contestaţiei formulate de inculpatul A. sunt neîntemeiate, iar dispoziţiile cuprinse în încheierea atacată de respingere a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpat, de constatare a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi de începere a judecăţii, sunt legale. De asemenea, solicitarea contestatorului de restituire a cauzei la parchet nu se subsumează niciunuia dintre cazurile prevăzute limitativ în art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (1) şi (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 februarie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C. în cuantum de 190 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 februarie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C. în cuantum de 190 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 9 octombrie 2025.