High-risk drug trafficking conviction upheld; cassation appeal dismissed as inadmissible for impermissible re-evaluation of evidence

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 12 pronunţată la data de 14.01.2025 de Tribunalul Cluj, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 67 rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica direct sau indirect pe nicio cale, pe o perioadă de 4 ani, cu numiţii: B., C., D., E., F., G., H..

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nicio cale cu numiţii: B., C., D., E., F., G., H..

În temeiul art. 44 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost comisă în stare de pluralitate intermediară de infracţiuni faţă de condamnarea la pedeapsa finală de 9 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare, la data de 13.04.2022.

A fost descontopită pedeapsa finală de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79/14.03.2022, a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022, în elementele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând sporul: pedeapsa de 7 luni închisoare (sp nr. 170/15.06.2020 a Judecătoriei Turda def prin neapelare la data de 07.07.2020) şi pedeapsa de 6 luni închisoare (sp nr. 79/14.03.2023 a Judecătoriei Turda definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022) şi s-a menţinut anularea suspendării executării pedepsei de 7 luni închisoare (sp nr. 170/15.06.2020 a Judecătoriei Turda definitivă prin neapelare la data de 07.07.2020) dispusă cu autoritate de lucru judecat prin sp nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda def prin neapelare la data de 13.04.2022.

În temeiul art. 96 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen. şi Decizia R.I.L. a Î.C.C.J. nr. 7/2020, a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa de 6 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celor două pedepse, respectiv 5 luni şi 10 zile închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie conform art. 60 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 67 rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nicio cale, pe o perioadă de 4 ani, cu numiţii B., C., D., E., F., G., H., ce se execută conform art. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nici o cale, cu numiţii B., C., D., E., F., G., H., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) şi pct. 36 din anexa la Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi, în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea si stocarea in S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 211 şi art. 215 C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj din data de 19.12.2023 (în dosar nr. x/2023), menţinută de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, prin încheierea penală nr. 214/07.02.2024 (definitivă prin necontestare) şi de către instanţa de judecată în mod succesiv, prin încheierile penale nr. 58/28.03.2024, nr. 99/16.05.2024, nr. 150/27.06.2024, nr. 199/14.08.2024, nr. 236/25.09.2024 şi nr. 306/18.11.2024 (definitive).

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea si stocarea in S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 1,35 grame substanţă care conţine 3-Chlorometcathinone (3-CMC), introdusă într-o punguţă din material plastic transparent cu ziplock (proba înaintată), ambalată şi sigilată cu sigiliul MAI cu nr. 18810 şi predată organelor de cercetare penală conform procesului-verbal nr. x/14.06.2023 şi dovezii seria şi nr. x - dosar tribunal vol I.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) rap la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor sume: 2800 de RON şi respectiv 1050 RON obţinuti in urma vânzării drogurilor de mare risc.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5) C. proc. pen. cu referire la Decizia R.I.L. a Î.C.C.J. nr. 19/2017, s-a dispus luarea măsurii asigurării constând în sechestru asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului în vederea garantării confiscării speciale şi a executării cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În esenţă, în fapt s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2019 - august 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut şi/sau oferit droguri de mare risc sare de prizat (3 CMC) după cum urmează: în anul 2019, de 20 de ori, contra sumei de 100 de RON per plic, de fiecare dată un plic, numitului B.; în anul 2022, o singură dată, contra sumei de 200 de RON, două plicuri, numitului B.; în vara anului 2022, de 6 ori, contra sumei de 100 de RON per plic, de fiecare data câte un plic, numitului C.; în vara anului 2019, într-o singură situaţie, cu titlu gratuit, sub forma unor "linii de prizat", numitului D.; în perioada 2020-2022, cu titlu gratuit, de 5 ori, sub forma unor "linii de prizat numitului E.; în perioada 2021- aprilie 2023, cu titlu gratuit, sub forma a 20 de "linii de prizat", numitului F.; în perioada iunie- august 2023, de 5 ori, de fiecare dată câte 3 plicuri, contra sumei de 50 de RON per plic, martorului G.; în perioada iunie- august 2023, o singură dată, cu titlu gratuit, trei pietricele de 3-CMC, martorului H.; în luna mai a anului 2023, cu titlu gratuit sub forma unei "linii de prizat", 3-CMC, martorului F.; la data de 20.05.2023 a deţinut şi a vândut cu suma de 300 de RON investigatorului sub acoperire cu nume de cod "I.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod " J.", cantitatea de 1,58 grame 3-CMC(3-Cloromethcathinone), drog de mare risc înscris în Tabelul -Anexă nr. 1 din Legea 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri, printre alţii, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 12 din data de 14 ianuarie 2025 pronunţată de către Tribunalul Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. de la pedeapsa de 6 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a refăcut operaţiunea de contopire cu pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare, repunând în individualitatea lor pedepsele componente de 7 luni închisoare şi 6 luni închisoare.

Conform art. 96 alin. (5), art. 44 alin. (2) din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu componentele antemenţionate - 7 luni şi 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, respectiv 4 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani 4 luni şi 10 zile închisoare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate ce nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prezentele apeluri au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost comunicată, printre alţii, către inculpatul A. la data de 19.06.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 19.07.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 09.07.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către inculpaţii K. la data 12.07.2025, 08.08.2025, L. la data de 18.08.2025, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la data 13.08.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., şi în temeiul art. 448 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi achitarea inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În primul rând, a apreciat neîntemeiat faptul că instanţa, din ansamblul probator, a înlăturat declaraţiile date de martorii F. şi B., date în cursul cercetării judecătoreştii, întrucât nu ar fi corespuns adevărului şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj s-ar fi sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, considerând că pentru aflarea adevărului şi respectarea principiului echităţii şi egalităţii armelor, trebuiau înlăturate ambele declaraţii sau cel puţin aprecierea acestora în favoarea inculpatului, întrucât art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că în cazul existenţei un dubiu cu privire la un mijloc de proba, acesta se interpretează în favoarea inculpatului.

În al doilea rând, instanţa nu a evaluat în mod corect ansamblul probator, apreciind că în mod greşit a evaluat proba reprezentată de declaraţia colaboratorului sub acoperire, aducând-o chiar în principal ca argument şi suport probator, în luarea deciziei, întrucât a fost părtinitoare, faptul că anterior luării declaraţiei, inculpatul împreună cu toate persoanele din sală au fost scoşi afara în vederea identificării persoanei audiate, rămânând în sală numai reprezentantul Ministerului Public, iar aceste aspecte conduc mai mult decât evident la suspiciunea imparţialităţii instanţei, dar şi a controlului procurorului asupra acestuia.

În privinţa actelor materiale nu există nicio probă că substanţa cristalizată de culoare albă care se consuma prin prizare şi care era oferită de inculpat, conţinea droguri de risc sau de mare risc sau chiar substanţa psihoactivă. Niciodată substanţa respectivă, pretins a conţine droguri de risc sau de mare risc, nu a fost expertizată pentru a se stabili compoziţia chimică şi singurele probe că acea substanţă ar conţine droguri de risc sau de mare risc sunt chiar declaraţiile martorilor cumpărători, în care arată aceştia invariabil că ştiau că achiziţionează droguri de risc sau de mare risc, întrucât erau consumatori de astfel de substanţe.

În lipsa unor explicaţii convingătoare şi a unei trimiteri la probe nu a reuşit să înţeleagă mecanismul logico-juridic prin care s-a ajuns la concluzia că în plicuri sau ce se oferea de prizat sunt substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive şi droguri de mare risc.

În ceea ce priveşte trimiterile din cuprinsul rechizitoriului, preluate şi în cuprinsul deciziei apelate, la depoziţiile martorilor martori care afirmă că au cumpărat de la inculpat droguri de mare risc şi/sau substanţe, a susţinut că afirmaţiile martorilor nu sunt susţinute de nicio altă probă. În plus, a insistat asupra inexistenţei infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în lipsa unei analize care să stabilească, cu certitudine, conţinutul chimic al substanţei comercializate, or, premisa este una validă şi coerentă.

Cu titlu general, este neîndoielnic faptul că pentru determinarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2600, devine organică stabilirea cu precizie a naturii substanţei, iar unei fapte nu i poate fi determinată tipicitatea, în absenţa unor elemente obiective şi subiective esenţiale.

În opinia sa, o condamnare în cauză în ceea ce-l priveşte în situaţia în care nu există suficiente dovezi pentru a conchide că acesta este implicat în activitatea infracţională de care este acuzat, instanţa întemeindu-şi soluţia pe depoziţii ale martorilor care în cauza prezentă conţin afirmaţii generice, bazate pe zvonuri şi speculaţii iar convorbirile interceptate oferă doar elemente trunchiate, necoroborate cu alte probe, nu susţin acuzarea.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu se află un probatoriu concludent care să vizeze aspecte concrete privind cu titlu de exemplu împrejurarea dacă asupra inculpatului au fost găsite droguri, dacă acesta a fost surprins pe înregistrările video traficând sau dacă a intrat în contact direct cu investigatorii sub acoperire pentru oferirea de droguri, mai mult, în conformitate cu ari 103 alin. (3) din C. proc. pen. hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţiile investigatorilor sub acoperire sau ale colaboratorilor.

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Se constată că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, domiciliul, precum şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte notează prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte a reţinut că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că deşi recurentul şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat.

În concret, se reţine că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează reevaluarea probatoriului administrat în cursul judecăţii şi o presupusă încălcare a obiectului judecăţii de către prima instanţă şi instanţa de control judiciar prin modul de administrare şi interpretare a probatoriului.

Or, solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, înlăturarea probelor şi reaprecierea acestora nu se subsumează cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, în condiţiile în care presupune un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu pot fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar,

Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat atrage nerespectarea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speţă.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.