Cassation appeal dismissed for non-compliance with 30-day deadline and failure to cite specific Article 438 grounds in criminal prescription case

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 86 din data de 10 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că, în cauză, legea în forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022 este legea penală mai favorabilă.

Printre alţii, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A., cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. cu privire la infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. cu privire la infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă UAT Bîlteni şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C., D., A. către această parte civilă a sumei de 29.117,22 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 22.320 RON, reprezentând contravaloare transport.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea parţială a facturii fiscale emise de SC. E. S.R.L. nr. 333 din 22.09.2013, fiind păstrată doar menţiunea privind cantitatea de 930, 31 tone nisip - suma totală de 31.146,77 RON.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-A.J.F.P. Gorj şi în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii F. S.R.L., A., D. şi G., inculpatul F. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC. H., prin lichidator judiciar I. S.R.L., la plata sumei de 69.211 RON, reprezentând obligaţie fiscală principală datorată, şi la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale accesorii, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data scadenţei obligaţiei principale şi până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa procurorului din 07.07.2015 şi menţinute ulterior prin încheierea nr. 32 din 20.09.2022 a Tribunalului Gorj, secţia Penală şi prin încheierea nr. 24/2023 pronunţată de Tribunalul Gorj.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurile menţionate.

În baza art. 274 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., printre alţii, au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu SC. H., prin lichidator judiciar I., la câte 5000 RON cheltuieli judiciare statului, sumă în care sunt incluse şi cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală.

În esenţă, în fapt s-a reţinut că inculpata A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., a întocmit şi a semnat factura fiscală cu seria nr. 333 din 22.09.2013, prin care a atestat în mod nereal faptul că S.C. E. S.R.L. a livrat UAT Bîlteni cantitatea de 1800 tone de nisip şi a prestat servicii de transport în valoare totală de 82.584 RON, bani pe care i-a introdus în circuitul legal, prin achitarea unor obligaţii fiscale către bugetul de stat la data de 22.11.2013, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În întocmirea şi semnarea facturii fiscale nr. x din 22.09.2013, care atestă în mod nereal livrarea cantităţii de 1800 tone nisip şi prestarea transportului acestei cantităţi de nisip, factură transmisă soţului său, inculpatul D., pentru a fi folosită de acesta, faptă săvârşită în calitate de coautori de inculpaţii C. şi B., care prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. e) şi f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa nr. 119 din 31 august 1999, au produs o pagubă de 82.584 RON UAT Bîlteni. Prin dobândirea şi folosirea acestei sume de bani pentru achitarea unei datorii a S.C. E. S.R.L., la bugetul de stat, inculpata A., cunoscând că suma de bani provenea din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Inculpata A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., împreună cu inculpatul D. şi inculpatul G., au emis facturi fictive către un număr de 4 societăţi comerciale: S.C. J. S.R.L., S.C. H., S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., care atestau în mod nereal achiziţionarea de marfă de la S.C. E. S.R.L., documente contabile justificative care au fost înregistrate în contabilitate de aceste societăţi, evidenţiind astfel cheltuieli nereale fictive, şi care au dus la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale de către S.C. J. S.R.L. cu suma de 3.660,23 RON, reprezentând impozit pe profit, şi 5490,35 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, de către S.C. H. cu suma de 41.527,42 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, şi 27.684,38 RON, reprezentând impozit pe profit, de către S.C. L. S.R.L. cu suma de 4628 RON, din care 1.851 RON impozit pe profit şi 2.777 RON TVA, şi de către S.C. K. S.R.L. cu suma de 5295 RON, reprezentând impozit pe profit, şi 7889 RON, reprezentând TVA.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, printre alţii, a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 693 din 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 86/10.09.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 600 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 693 din 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată către inculpata A. la data de 02.06.2025, dosar curtea de apel.

Pentru inculpata A. termenul s-a împlinit la data de 02.07.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpata A. la data de 11.07.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 17.07.2025, B. la data de 16.07.2028, C. la data de 16.07.2025, D. la data de 16.07.2025, F. la date de 16.07.2025, Statul Român ANAF DGRFP Craiova la data de 17.07.2025, 18.07.2025, 16.07.2025, G. la data de 16.07.2025, Unitatea Teritorial Administrativă la data de 17.07.2025, S.C. H. S.R.L. la data de 16.07.2025, S.C. M. S.R.L. la data de 16.07.2025 şi S.C. E. la data de 16.07.2025.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către C. şi D., care au achiesat la recursul formulat de inculpata A..

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpata a susţinut că hotărârea este nelegală, hotărâre ce i-a fost comunicata în data de 11.06.2025 şi a solicitat în temeiul art. 448 din C. proc. pen., casarea hotărârii, cu consecinţa rejudecării cauzei, respectiv a apelului.

În baza art. 396 alin. (1) pct. 5 rap la art. 16 lit. "b" din C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, au existat operaţiunile economice.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, referitor la S.C. H., a solicitat achitarea în baza art. 396 alin 1 pct. 5 rap la art. 16 lit. "b" din C. proc. pen., întrucât au existat operaţiunile economice, s-au efectuat prestările de servicii, operaţiuni care se regăsesc în contabilitatea S.C. H. care, facturează unui terţ care recunoaşte lucrările efectuate.

În cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata şi-a asumat întreaga activitate desfăşurată şi nu a recunoscut faptele comise, având în vedere că din probatoriul administrat a rezultat susţinerea sa, respectiv existenţa tuturor operaţiunilor comerciale ca şi administrator de drept al S.C. E. S.R.L., respectiv faptul că le-a negociat angajatul societăţii şi în acelaşi timp soţul său D., inculpata şi le-a însuşit, scriind în mod direct facturile şi semnându-le.

În ceea ce priveşte, infracţiunea de complicitate la evaziune fiscala cu S.C. H., din declaraţiile martorilor audiaţi atât la faza de urmărire penala, cât si la faza de cercetare judecătoreasca, a rezultat, în mod indubitabil, că s-au efectuat prestările de servicii, că inculpatul D. a efectuat activităţi efective la lucrările făcute pentru S.C. H.. Probele administrate in cauză nu au relevat în mod cert că inculpata, este autor al infracţiunii din prezenta cauza.

Atât judecătorul fondului, cât si completul de judecata în apel, au comis un abuz de drept pronunţând o sentinţa de încetare prin constatarea prescripţiei răspunderii penale pentru a "salva" o trimitere în judecata nelegală. Astfel, la termenul din 19.02.2025, avocatul inculpatei prin cererea depusă, a solicitat strigarea cauzei la ora 13:00, pentru a putea fi prezent în faţa instanţei de judecata şi a susţine motivele de apel şi de asemenea, pentru a da declaraţii menite să susţină motivele de apel şi să contureze starea de fapt greşit reţinută atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa penală apelată.

Instanţa de apel a comis abuzul de drept, respingând fără motivare întemeiată cererea formulată de inculpată pentru a fi strigată cauza la ora 13:00, în vederea susţinerii motivelor de apel.

În motivarea instanţei de judecata din apel, nu apare nicio referinţa cu privire la aceasta cerere şi la cererea de repunere pe rol a cauzei pentru a fi respectate disp art. 6 CEDO.

În mod greşit a fost respins apelul şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa apelata şi în baza art. 440 din C. proc. pen. a solicitat să se constate admisibilitatea şi admiterea în principiu a prezentului recurs în casaţie, având în vedere faptul ca hotărârea este nelegală prin nerespectarea art. 6 CEDO.

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., întrucât hotărârea curţii de apel i-a fost comunicată la data de 02.06.2025, dosar curtea de apel, la domiciliu, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la data de 11.07.2025.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

Termenul de recurs se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile şi prevederile art. 269 alin. (4) privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele ale art. 270 alin. (1) şi (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen. Consecinţa nerespectării termenului peremptoriu prevăzut de lege este decăderea din exerciţiul dreptului procesual, în speţă, dreptul inculpatei A. de a formula cerere de recurs în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanţie, egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Mai mult, raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte notează prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Mai mult, procedând, în aceste coordonate de principiu şi la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 din C. proc. pen., iar din modul în care a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de recurs în casaţie, ci a formulat critici privind netemeinica hotărârii.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În concret, Înalta Curte reţine că cererea de recurs în casaţie nu a fost formulată în termenul prevăzut de legiuitor, nu a fost indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie, iar motivele invocate vizează netemeinicia soluţiei de încetarea procesului penal, recurenta a făcut referire la probele administrate, precum şi critici privind modalitatea de soluţionare, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.