Cassation appeal for criminal conviction: mismatch between substantive intent arguments and statutory admissibility grounds

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 14.02.2024 a Tribunalului Ilfov, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie sub forma omorului calificat, prev.de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pentru 24 de ore din data de 14.04.2022 şi a arestului preventiv de la 15.04.2022 până la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 202 şi 223 alin. (2) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A., dispusă prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Ilfov nr. 15/DL/15.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea nr. 187 din 24.10.2012 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1), (2), şi (5), art. 20 alin. (1) şi (2) art. 25 alin. (1) şi în referire la art. 1349, art. 1357-1358 şi art. 1381 şi art. 1386, art. 1390 şi art. 1391 din C. civ., instanţa a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., C., D., E., F., G. şi H..

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă B. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care urmau a se calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă C. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se vor adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă D. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă E. a sumei de 5.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă F. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă G. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11 -a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă H. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat J., în cuantum de 1282 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Ilfov.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 10.091,20 RON aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, inculpatul A., părţile civile B., D., C., E., G., F., H. şi partea responsabilă civilmente S.C. I. S.A..

Prin decizia penală nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, apelantul-inculpat A., apelanta-parte responsabilă civilmente I. S.A. şi apelanţii-părţi civile G., F., H. şi E., împotriva sentinţei penale nr. 21/F din data de 14 februarie 2024 a Tribunalului Ilfov, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanţii-părţi civile B., D., C., împotriva sentinţei penale nr. 21/F din data de 14.02.2024 a Tribunalului Ilfov, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, şi rejudecând în fond:

S-a majorat cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente trebuie să i le plătească părţii civile C. de la suma 100.000 de euro la suma de 150.000 de euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective), la care s-au adăugat penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21.01.2023 până la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

S-a majorat cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente trebuie să i le plătească părţii civile D. de la suma 100.000 de euro la suma de 150.000 de euro (la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective), la care s-au adăugat penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21 ianuarie 2023 până la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

S-au acordat apelantei-părţi civile B. penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21 ianuarie 2023 până la data plăţii efective.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., au fost obligaţi apelantul-inculpat la plata sumei de 1000 de RON, apelanta-persoană responsabile civilmente şi apelantele-părţi civile G., F., H. şi E. la plata sumei de 300 de RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare generate de apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

Decizia instanţei de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 08 iulie 2025, inculpatului A. la data de 15 iulie 2025, părţilor civile B., D., C., E., G., F., H., la data de 10 iulie 2025, iar păţii responsabile civilmente S.C. I. S.A. la data de 15 iulie 2025.

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 15 august 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 18 iulie 2025, data poştei .

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi părţilor, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză au depus concluzii scrise părţile civile B., D., C., E., G., F. şi H., solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie.

Au învederat că, deşi recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta nu are aplicabilitate în cauza de faţă, acesta fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie sub forma omorului calificat, prev.de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., iar argumentele invocate nu se subsumează cazului de casare invocat.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei Penale, la data de 26 septembrie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 16 octombrie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumera limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d), rezultând, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpatul A. potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 43 4 din C. proc. pen.

Totodată, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele, prenumele şi domiciliul procesual al inculpatului, precum şi hotărârea atacată, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurentului inculpat.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin, (1), lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a susţinut că nu poate fi tras la răspundere pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie sau intenţie depăşită, în timp ce aceasta s-a produs din culpă, conform art. 192 alin. (1) din C. pen., privind uciderea din culpă.

În acest sens a arătat că, este vorba de un incident auto, în urma căruia şi inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat internarea, leziuni ce i-au pus viaţa în pericol, însă instanţa de fond a reţinut doar probele sau suspiciunile ce sunt în defavoarea inculpatului, iar instanţa de apel a respins calea de atac.

Pe cale de consecinţă, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie sub forma omorului calificat, ca urmare a inexistentei săvârşirii infracţiunii cu intenţie sau intenţie depăşită.

Înalta Curte reţine că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existentei motivării cererii de recurs în casaţie si a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii, apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală si la elementele care au circumstantiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Or, aspectele invocate de recurentul inculpat A., care vizează, în esenţă, incidenţa impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casaţie invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare indicate expres, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2025.