EU-Fund Reimbursement Fraud Convictions Upheld; Five Defendants' Cassation Appeals Rejected

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursurilor în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 390/F/31.03.2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 26.04.2023, printre altele, în baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind aplicate pedepse complementare şi accesorii.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind stabilite pedepse complementare şi accesorii.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind stabilite pedepse complementare şi accesorii.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.C. D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 240.000 RON (240 zile-amenda, suma corespunzătoare unei zile amenda fiind de 1000 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 138 C. pen. în referire la art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. şi art. 143 C. pen., a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. D. pedeapsa complementară a interdicţiei de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioada de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa dupa rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. b137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata persoană juridică S.C. E. S.R.L. la pedeapsa amenzii in cuantum de 240.000 RON (240 zile-amenda, suma corespunzătoare unei zile amenda fiind de 1000 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 138 C. pen. în referire la art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. şi art. 143 C. pen., a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementara a interdicţiei de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioada de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), alin. (5) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C. civ. a admis acţiunea civilă exercitată de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor persoane fizice şi juridice la acoperirea prejudiciului în suma de 4.849.375 RON.

A menţinut măsurile asiguratorii instituite în cauză prin ordonanţa nr. 243/P/2017.

A menţinut măsura preventivă a interdicţiei iniţierii procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispusă faţă de inculpata S.C. D. prin încheierea din data de 26.01.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.3.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţi C., F., A., S.C. D., S.C. E. S.R.L. şi B..

Prin decizia penală nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 390/F/31.03.2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi F., B., S.C. D. şi S.C. E. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost desfiinţată în parte hotărârea apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

A fost redus de la 3 ani la 2 (doi) ani termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului B..

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu reţinerea art. 137 alin. (2), (3) şi (4) lit. d) C. pen. şi aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. D. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 24.000 RON (240 zile-amendă * 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 48 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu reţinerea art. 137 alin. (2), (3) şi (4) lit. d) C. pen. şi aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 24.000 RON (240 zile-amendă * 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă MINISTERUL INVESTIŢIILOR ŞI PROIECTELOR EUROPENE (fost Ministerul Fondurilor Europene) în contradictoriu cu inculpatul F..

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu reţinerea la art. 1349, art. 1357, art. 1369, art. 1381 şi 1382 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) în contradictoriu cu inculpaţii A., B., C., S.C. D. şi S.C. E. S.R.L.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., C., S.C. D. şi S.C. E. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 4.849.375 RON cu titlu de prejudiciu.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii S.C. E. S.R.L., C., A., S.C. D. şi B..

Prin cererile formulate, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), arătând, în esenţă, următoarele:

a) Inculpaţii B. şi A. au formulat cereri distincte de recurs în casaţie, însă acestea vor fi tratate împreună, motivat de faptul că argumentele, criticile şi solicitările formulate sunt similare.

Astfel, inculpaţii au apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului în casaţie şi achitarea acestora, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât aceasta nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

În subsidiar, inculpatul A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fondul recursurilor în casaţie, sub un prim aspect, au solicitat să se constate că în mod nelegal, pentru a dispune condamnarea inculpaţilor, instanţa de apel şi-a extins cu nesocotirea obiectului judecăţii competenţa de constatare ca fals a procesului-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, în condiţiile în care inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru comiterea vreuneia dintre infracţiunile de falsificare a înscrisurilor prevăzute de către C. pen.

În continuarea acestui raţionament, inculpaţii au arătat că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au explicat in concreto modalitatea în care s-a realizat falsificarea procesului-verbal de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice.

S-a mai apreciat că în situaţia în care existau suspiciuni cu privire la comiterea unui fals, organele de urmărire penală aveau obligaţia de a efectua cercetări în faza de urmărire penală cu privire la această faptă şi de a efectua şi exercita acţiunea penală.

Astfel, s-a concluzionat că reţinerea conduitei inculpaţilor de utilizare a unui înscris, constatat ca fals direct de către instanţele judecătoreşti, încalcă flagrant atât normele privind desfăşurarea procesului penal, cât şi garanţia privind dreptul la apărare al inculpaţilor.

Faţă de reţinerea de către instanţa de apel a unei complicităţi morale între inculpaţii A. şi B. în ceea ce priveşte presupusa operaţiune de falsificare a procesului-verbal de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice din data de 29.12.2015, apărarea a apreciat că în cauză este incidentă Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În aceeaşi ordine de idei, hotărârile de condamnare nu au reţinut existenta vreunei infracţiuni de fals sub semnătură privată, ceea ce determină în mod inevitabil, concluzia că fapta descrisă nu are corespondent în tiparul infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000, lipsind fapta ce poate fi calificată drept una care realizează infracţiunea mijloc.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat decizia cu nesocotirea principiului fundamental al procesului penal cuprins în dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 din C. pen.

Prin urmare, inculpaţii au considerat că hotărârea de condamnarea s-a întemeiat pe existenţa unui înscris presupus falsificat în absenţa învestirii instanţei prin rechizitoriu cu vreo infracţiune de fals în înscrisuri prevăzută de legislaţia penală, fiind nesocotite dispoziţiile art. 371 C. proc. pen.

În plus, au solicitat să se constate că un alt aspect care subliniază viciul de nelegalitate a hotărârii recurate vizează şi absenta vreunei menţiuni din dispozitivul deciziei penale cu privire la desfiinţarea procesului-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., în condiţiile în care s-a constatat caracterul fals al acestuia.

Sub un al doilea aspect, inculpaţii au arătat că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., presupune şi analiza existenţei urmării specifice a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, şi anume obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, având în vedere că acest aspect reprezintă un element constitutiv al laturi obiective a infracţiunii.

În acest sens, au solicitat să se constate că procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 nu era apt, în sine, de a produce consecinţe juridice (aşa cum prevede norma de incriminare), în condiţiile în care, aşa cum rezultă din cuprinsul contractului de finanţare - art. 7 alin. (9) - pentru achiziţia de bunuri era necesară doar prezentarea, cu ocazia formulării cererii de rambursare, a procesului-verbal de predare-primire din data de 28.12.2015, aspecte ce se coroborează şi cu raportul de expertiză extrajudiciară de la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel admite că în situaţia în care procesul-verbal de punere în funcţiune era încheiat ulterior, exista posibilitatea de rambursare a cheltuielilor, astfel încât cerinţa normei de incriminare, privind obţinerea pe nedrept a fondurilor europene, nu este îndeplinită în condiţiile în care s-a constat că licitaţia a fost câştigată corect şi achiziţia staţiei de mixturi asfaltice a avut loc, fiind montată în termenul contractual asumat.

Mai mult, în considerarea caracterului inapt al procesului-verbal de punere în funcţiune, s-a arătat că instanţa de apel a reţinut că durata de implementare a proiectului nu depindea de punerea în funcţiune a utilajului.

În aceeaşi ordine de idei, inculpaţii au invocat şi considerentele instanţei de apel conform cărora "caracterul fals al procesului-verbal de punere în funcţiune nu se poate transfera asupra cererii de rambursare şi a raportului final al proiectului", aspect ce subliniază lipsa aptitudinii acestui înscris de a produce efecte juridice, consecinţa fiind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a faptei.

Faptul că la cererea de rambursare a fost ataşat procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, în condiţiile în care nici cererea de rambursare şi nici raportul final al proiectului nu sunt considerate false, conduce la concluzia lipsei de efecte juridice a înscrisului respectiv.

În atare condiţii, au solicitat să se constate că fapta prevăzută de 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este tipică, înscrisul utilizat neputând produce consecinţe juridice, în sensul obţinerii fondurilor nerambursabile ca urmare a achiziţionării staţiei de mixturi asfaltice, ceea ce echivalează cu lipsa unei fapte prevăzute de legea penală.

b) Inculpata S.C. D. a solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.,

Pe fondul recursului în casaţie, a solicitat să se aibă în vedere că instanţa de apel a extins limitele judecăţii, raportându-se la un înscris fals, respectiv procesul-verbal de punere în funcţiune a staţiei de asfalt din 29.12.2015.

Deşi a apreciat acest înscris ca fiind fals, instanţa de apel nu a sancţionat faptul că nu au fost făcute cercetări cu privire la acest fals în cursul urmăririi penale, fiind lesne de înţeles că acesta nu putea fi cercetat pentru prima oară în faza de judecată.

Un alt argument invocat în susţinerea acestei critici a vizat faptul că instanţa de apel, deşi a apreciat că înscrisul este fals, nu a dispus desfiinţarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, curtea de apel s-a pronunţat cu privire la aspecte ce nu au fost reţinute în actul de acuzare, nefiind reţinute modalităţi şi nici probe în acest sens cu privire la întocmirea falsului şi a autorului acestuia.

În continuare, inculpata a invocat şi că, deşi instanţa de apel a apreciat că lipsa procesului-verbal de punere în funcţiune ar fi condus la respingerea cererii de rambursare a S.C. D., inculpata obţinând pe nedrept fonduri europene, nu se probează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000, respectiv producerea de consecinţe juridice.

În plus, curtea de apel a reţinut, în esenţă că, şi în situaţia în care punerea în funcţiune ar fi fost ulterioară datei de 31.12.2015, exista posibilitatea de modificare a contractului printr-o simplă cerere, nefiind incidentă sancţiunea pierderii finanţării nerambursabile, astfel lipsind condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 181 - obţinerea pe nedrept de fonduri europene.

În concluzie, deşi cererea de rambursare şi raportul final al proiectului nu au fost apreciate ca fiind falsificate, cu toate acestea instanţa de apel a apreciat ca fiind fals procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015. Or, s-a apreciat că depunerea acestuia împreună cu cererea de rambursare nu conduce la obţinerea pe nedrept de către S.C. D. de fonduri europene nerambursabile.

Prin urmare, falsul reţinut de către instanţă nu produce consecinţe juridice, astfel cum sunt descrise de prevederile art. 18­1 Legea 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

c) Inculpaţii C. şi S.C. E. S.R.L. au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Pe fondul recursului în casaţie, sub un prim aspect, inculpaţii au invocat faptul că instanţa de apel a înţeles să extindă obiectul judecaţii, astfel cum acesta a fost stabilit în mod definitiv la finalizarea camerei preliminare şi să raporteze fapta dedusă judecaţii la existenţa unui înscris fals, înscris reprezentat de procesul-verbal de punere în funcţiune a staţiei de asfalt din 29.12.2015.

În acest sens, a apreciat că în măsura în care s-ar fi constatat cu certitudine existenţa falsului, era necesar să se fi efectuat cercetări în faza de urmărire penală cu privire la acel fals, conduita inculpaţilor subsumată infracţiunii de fals neputând să fie analizată direct în faza judecaţii, analiza elementelor de fapt şi de drept privind angajarea răspunderii penale pentru fapta de fals excedând obiectului judecaţii în contextul în care acuzaţia penală a fost formulată explicit numai prin raportare la infracţiunea descrisă în art. 181 din Legea 78/2000, fără a exista o acuzaţie distinctă privind infracţiunea de fals.

În condiţiile în care infracţiunea de fals este o infracţiune autonomă pentru care procurorul nu a exercitat acţiunea penală în cauza de faţă, au apreciat că analiza privind caracterul real sau fictiv al celor consemnate în procesul-verbal de punere în funcţiune a staţiei de asfalt ar presupune în mod necesar o modificare completă, de substanţă a situaţiei de fapt, ceea ce ar încălca dreptul la apărare, componentă a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, inculpaţii au susţinut că elementele asupra cărora curtea de apel a înţeles să se aplece nu au făcut parte din cele avute în vedere de către parchet în susţinerea acuzaţiei, ceea ce face ipoteza de incriminare ca nefiind prevăzută de legea penală, nefiind aduse dovezi în sensul autorului şi a modalităţii de întocmire a falsului şi, în plus, instanţa de apel nici nu a dispus desfiinţarea înscrisului pe care l-a apreciat drept fals în baza prerogativelor conferite de art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

O altă critică invocată de inculpaţi a vizat absenţa unui element esenţial al laturii obiective, care conduce la imposibilitatea conferirii unui caracter penal faptei, respectiv existenţa scopului obţinerii pe nedrept sau reţinerii pe nedrept de fonduri sau active din bugetul Uniunii Europene.

Ignorând limitele trimiterii în judecată şi a situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu, instanţa de apel a apreciat ca fiind fals procesul-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015 şi că montajul staţiei de asfalt a început abia în data de 05.01.2016.

Deşi instanţa de apel a apreciat că lipsa procesului-verbal de punere în funcţiune ar fi condus la respingerea cererii de rambursare a S.C. D.. obţinând pe nedrept fonduri europene, cu toate acestea în cauza nu este probată cerinţa esenţiala a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000, respectiv producerea de consecinţe juridice, în condiţiile în care însăşi instanţa de apel a conchis că "ar fi fost posibilă modificarea prevederilor contractuale, respectiv ca plata integrală să fie făcută după livrarea staţiei de mixturi asfaltice, dar până la data de 31.12.2015, urmând ca punerea în funcţiune să fie făcută până la data de 29.02.2016 (în condiţiile în care S.C. D. obţinuse acordul pentru depunerea cererii de rambursare până la data de 29.02.2016, iar odată cu cererea de finanţare era obligatorie şi depunerea procesului-verbal de punere în funcţiune)".

Practic, instanţa de apel a recunoscut că şi în situaţia în care procesul-verbal de punere în funcţiune ar fi fost încheiat ulterior, exista posibilitatea de păstrare a finanţării nerambursabile, astfel încât inculpaţii au apreciat nu este îndeplinita cerinţa esenţială prevăzută de textul de lege al art. 181 privind obţinerea pe nedrept de fonduri europene, în condiţiile în care însăşi instanţa de apel a reţinut că licitaţia a fost câştigată în mod corect şi achiziţia staţiei de asfalt a avut loc, fiind şi montată în termenul contractual asumat.

Mai mult, instanţa de apel, contrar deciziei pronunţate, a apreciat că durata de implementare a proiectului nu depindea de punerea în funcţiune a utilajului.

Prin urmare, concluzia curţii de apel, în sensul căreia caracterul fals al procesului-verbal de punere în funcţiune nu se poate "transfera" asupra cererii de rambursare şi a raportului final al proiectului doar pentru că acestea fac trimitere la acest înscris este de natură a sublinia lipsa de efecte juridice a presupusului fals reţinut asupra procesului-verbal de punere în funcţiune, lipsind de tipicitate fapta reţinută în sarcina inculpaţilor.

În consecinţă, în condiţiile în care nici cererea de rambursare şi nici raportul final al proiectului nu pot fi considerate înscrisuri falsificate în opinia instanţei de apel, aprecierea că "singurul înscris falsificat fiind procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, depunerea lui odată cu cererea de rambursare conducând la obţinerea pe nedrept de către S.C. D. de fonduri europene nerambursabile" este lipsită de efecte juridice.

Practic, instanţa de apel a recunoscut că a reconfigurat situaţia de fapt în calea de atac, dând valenţe diferite declaraţiilor părţilor şi înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, întemeindu-şi soluţia de condamnare pe un înscris neavut în vedere de către parchet.

În acest sens, a calificat fapta reţinută în sarcina celor doi inculpaţi drept o complicitate la prevederile art. 181 din Legea 78/2000, apreciind ca aceştia au cunoscut consecinţele juridice ale utilizării de către inculpata S.C. D. a acestui înscris falsificat cu ocazia depunerii cererii de rambursare, ajutând-o pe aceasta, prin însuşirea sub semnătură a procesului-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015, să obţină aprobarea cererii de rambursare şi, în final, fondurile europene nerambursabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02.12.2024 sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 15.01.2025.

La data de 14.01.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererile de recurs în casaţie îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 15.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2017, au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., A., S.C. D., C. şi S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., fiind acordat termen pe fond.

V. Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpatul C., S.C. E. S.R.L., B., A. şi S.C. D. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 15.01.2025, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de către recurenţii-inculpaţi ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esenţă, trei aspecte:

- faptul că instanţa de apel şi-a extins cu nesocotirea obiectului judecăţii competenţa de constatare ca fals a procesului-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, reconfigurând situaţia de fapt;

- sub un alt aspect, lipsa scopului şi urmării specifice ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, şi anume obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, în condiţiile în care procesul-verbal de punere în funcţiune nu era apt să producă efecte juridice;

- faptul că inculpaţii au fost condamnaţi pe baza existenţei unui înscris presupus înscris falsificat, deşi instanţele fondului nu au fost învestite prin rechizitoriu cu vreo infracţiune de fals în înscrisuri prevăzută de legea penală, fiind astfel nesocotite dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. în plus, instanţa de apel nu a dispus desfiinţarea procesului-verbal de punere în funcţiune;

Criticile sunt nefondate.

Prealabil, pentru înţelegerea acuzaţiilor formulate, este necesar a se observa situaţia în fapt şi drept reţinută de instanţele fondului, precum şi argumentele care au stat la baza soluţiilor pronunţate

Descrierea faptelor încadrate juridic de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în sentinţa penală nr. 390/F/31.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017:

1. Fapta inculpatei S.C. D. care, în realizarea obiectului de activitate, prin reprezentanţii săi în cadrul proiectului, inculpaţii B. şi A. şi cu ajutorul persoanei juridice E. S.R.L. şi al persoanelor fizice F. şi C., pe parcursul derulării proiectului "Achiziţie staţie mobilă de mixturi asfaltice pentru creşterea competitivităţii economice a S.C. D. cod SMIS 56873" conform contractului de finanţare nr. x/14.09.2015, a simulat procedura de atribuire a contractului de furnizare a staţiei mobile de preparare mixturi asfaltice, iar la data de 09.02.2016 a depus, prin reprezentanţi, cererea finală de rambursare care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal, folosind cu rea-credinţă, documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, respectiv:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016 în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune;

- nota justificativă de atribuire a procedurii nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L., obţinând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

2. Fapta inculpatului A. care împreună cu inculpatul B., în calitate de reprezentanţi ai persoanei juridice D., cu ajutorul persoanei juridice E. S.R.L. şi al persoanelor fizice F. şi C., pe parcursul derulării proiectului "Achiziţie staţie mobilă de mixturi asfaltice pentru creşterea competitivităţii economice a S.C. D. cod SMIS 56873" conform contractului de finanţare nr. x/14.09.2015 a simulat procedura de atribuire a contractului de furnizare a staţiei mobile de preparare mixturi asfaltice, iar la data de 09.02.2016 a depus cererea finală de rambursare, care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal, folosind cu rea-credinţă, documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, respectiv:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese, deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L., obţinând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

3. Fapta inculpatului B. care împreună cu inculpatul A., în calitate de reprezentanţi ai persoanei juridice S.C. D., cu ajutorul persoanei juridice E. S.R.L. şi al persoanelor fizice F. şi C., pe parcursul derulării proiectului "Achiziţie staţie mobilă de mixturi asfaltice pentru creşterea competitivităţii economice a S.C. D. cod SMIS 56873" conform contractului de finanţare nr. x/14.09.2015 a simulat procedura de atribuire a contractului de furnizare a staţiei mobile de preparare mixturi asfaltice, iar la data de 09.02.2016 a depus cererea finală de rambursare, care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal, folosind cu rea-credinţă, documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, respectiv:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese, deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L., obţinând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

4. Fapta inculpatei S.C. E. S.R.L., care, în realizarea obiectului său de activitate, prin reprezentantul său legal, inculpatul C., pe parcursul derulării proiectului "Achiziţie staţie mobilă de mixturi asfaltice pentru creşterea competitivităţii economice a S.C. D. cod SMIS 56873" conform contractului de finanţare nr. x/14.09.2015, a oferit ajutor material persoanei juridice D. şi persoanelor fizice B., F. şi A. prin acceptarea interpunerii în procedura de furnizare a utilajului staţie mobilă de preparare mixturi asfaltice şi participarea la procedura de atribuire a contractului de furnizare, cunoscând că aceasta este simulată, şi a întocmit, completat şi semnat cu date nereale declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese, deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L. precum şi documentele privind predarea şi punerea în funcţiune a utilajului, făcând astfel posibilă depunerea la data de 09.02.2016 a cererii finale de rambursare care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal şi folosirea cu rea-credinţă, de documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, respectiv:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese, deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L., prin care a fost obţinută, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

5. Fapta inculpatului C. care, în calitate de reprezentant legal al E. S.R.L., pe parcursul derulării proiectului "Achiziţie staţie mobilă de mixturi asfaltice pentru creşterea competitivităţii economice a S.C. D. cod SMIS 56873" conform contractului de finanţare nr. x/14.09.2015, a oferit ajutor material persoanei juridice D. şi persoanelor fizice B., F. şi A., prin acceptarea interpunerii în procedura de furnizare a utilajului staţie mobilă de preparare mixturi asfaltice şi participarea la procedura de atribuire a contractului de furnizare, cunoscând că aceasta este simulată şi a întocmit, completat şi semnat cu date nereale declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L. precum şi documentele privind predarea şi punerea în funcţiune a utilajului, făcând astfel posibilă depunerea la data de 09.02.2016 a cererii finale de rambursare care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal şi folosirea cu rea-credinţă, de documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, respectiv:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese, deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L., prin care a fost obţinută, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Descrierea faptelor încadrate juridic de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în decizia penală nr. 1016/A/14.08.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017

În drept, fapta inculpatei S.C. D. care, în realizarea obiectului său de activitate şi în interesul său, prin responsabilul de proiect, inculpatul B. - directorul de proiect, a falsificat procesul-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015 prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, beneficiind de ajutorul inculpaţilor S.C. E. S.R.L. şi C., înscris pe care ulterior l-a folosit, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de inculpatul B., cât şi de inculpatul A. - reprezentantul său legal, obţinând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016 suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al S.C. D., cunoscând că procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 semnat de inculpaţii C., reprezentantul inculpatei S.C. E. S.R.L., pe de o parte, şi inculpatul B. - directorul de proiect, pe de altă parte, atestă fapte şi împrejurări necorespunzătoare, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, a folosit acest înscris falsificat, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de el, cât şi de inculpatul B., inculpata S.C. D. obţinând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B. care, în calitate de director de proiect, a falsificat procesul-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015 prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, beneficiind de ajutorul inculpaţilor S.C. E. S.R.L. şi C., înscris pe care ulterior l-a folosit, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de el, cât şi de reprezentantul legal al S.C. D., inculpatul A., inculpata S.C. D. obţinând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei S.C. E. S.R.L., care, în realizarea obiectului său de activitate, prin reprezentantul său legal, inculpatul C., a falsificat împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, ştiind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpaţii B. şi A. - reprezentantul legal al S.C. D., ajutând-o astfel pe inculpata S.C. D. să obţină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului C. care, în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. E. S.R.L.,a falsificat împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, ştiind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpaţii B. şi A. - reprezentantul legal al S.C. D., ajutând-o astfel pe inculpata S.C. D. să obţină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de săvârşirea cărora se fac vinovaţi inculpaţii S.C. D., A. şi B., constă în folosirea şi depunerea de către aceştia la data de 09.02.2016, odată cu cererea finală de rambursare, a procesului-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015, în care inculpaţii B., în calitate de director de proiect şi C., în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. E. S.R.L., au atestat unele fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, cererea de rambursare fiind semnată de B., în calitatea de director de proiect, cât şi de inculpatul A., reprezentantul legal al S.C. D., inculpata S.C. D. obţinând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă.

Instanţa de apel a mai reţinut că infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de care se fac vinovaţi inculpaţii S.C. E. S.R.L. şi C., reprezentant legal al inculpatei S.C. E. S.R.L., constă în aceea că au falsificat împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, ştiind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpaţii B. şi A. - reprezentantul legal al S.C. D., ajutând-o astfel pe inculpata S.C. D. să obţină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene.

Aşadar, în analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv, în esenţă, că inculpaţii A., B. şi S.C. D. au falsificat procesul-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015 prin atestarea neadevărată a faptului că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune şi, beneficiind de ajutorul inculpaţilor S.C. E. S.R.L. şi C., au folosit acest înscris, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de inculpatul B., cât şi de inculpatul A. - reprezentantul său legal, obţinând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă.

Comparând descrierea faptei care intră în tipicitatea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 realizată de curtea de apel cu cea realizată de tribunal, se poate lesne observa că în apel, pe baza probelor administrate în cauză, au fost înlăturate anumite acţiuni din elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Astfel, în apel, fost înlăturată din elementul material al laturii obiective acţiunea de simulare a procedurii de atribuire a contractului de furnizare a staţiei mobile de preparare mixturi asfaltice, iar referitor la acţiunea de depunere la data de 09.02.2016 a cererii finale de rambursare care conţinea date inexacte cu privire la respectarea regulilor privind achiziţiile publice şi cu privire la conformitatea utilajului cu obiectivele proiectului şi îndeplinirea criteriilor privind finalizarea proiectului în termenul legal şi la acţiunea de folosire cu rea-credinţă, de documente şi declaraţii false, inexacte şi incomplete, au fost înlăturate următoarele:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016 în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referinţă pentru finalizarea proiectului şi faptul că regulile privind ajutorul de stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. şi directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referinţă 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activităţile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanţare şi sunt menţionate ca justificative procesele-verbale de predare-primire şi punere în funcţiune a staţiei;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 şi de recepţie din 29.12.2015 semnate de numiţii C. şi B.;

- nota justificativă de atribuire a procedurii nr. 9/18.09.2015 şi notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declaraţia privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie completată de numitul C.;

- declaraţiile privind inexistenţa conflictului de interese deşi exista o relaţie personală între A., F. şi C. şi o relaţie de afiliere între D. şi E. S.R.L..

Curtea de apel a reţinut că numai acţiunea de folosire şi depunere de către inculpaţii S.C. D., A. şi B. la data de 09.02.2016, odată cu cererea finală de rambursare, a procesului-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015, în care inculpaţii B., în calitate de director de proiect şi C., în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. E. S.R.L., au atestat unele fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, care a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept, la data de 22.04.2016, de către inculpata S.C. D. a sumei totale de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, constituie elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpaţilor S.C. E. S.R.L. şi C., reprezentant legal al inculpatei, s-a reţinut ca formă a participaţiei penale, complicitatea, care a constat în aceea că i-au ajutat pe inculpaţii S.C. D., A. şi B. să obţină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON, prin aceea că inculpatul C., împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, au falsificat procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că staţia de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcţiune, ştiind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpaţii B. şi A. - reprezentantul legal al S.C. D.

Pentru a ajunge la această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în concret, S.C. D., prin reprezentanţii săi, au urmărit să achiziţioneze o anumită staţie de mixturi asfaltice, respectiv pe cea comercializată de S.C. G. S.R.L.

Curtea de apel a reţinut că S.C. E. S.R.L. a fost o societate impusă de S.C. D. celor de la S.C. G. S.R.L. în contextul în care cei din urmă nu puteau integra componentele auxiliare staţiei de mixturi asfaltice, probele administrate dovedind existenţa unei înţelegeri tripartite. . S-a reţinut şi faptul că reprezentanţii S.C. D. au pus la dispoziţia S.C. G. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. informaţii pe care alţi potenţiali ofertanţi nu le cunoşteau la acea dată.

Instanţa de apel a reţinut că, strict prin raportate la înscrisurile care au însoţit cererea de rambursare, făcând abstracţie de celelalte probe administrate în cauză, aparent a fost respectată procedura simplificată reglementată de Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1120/2013, motiv pentru care cererea de rambursare a şi fost aprobată.

Însă, instanţa de apel a stabilit că în cauză este esenţial a se stabili dacă inculpaţii S.C. D., A. şi B. au folosit sau prezentat cu rea-credinţă documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru a obţine suma totală de 4.849.375 RON, beneficiind de ajutorul complicilor S.C. E. S.R.L., C. şi F..

Curtea de apel a reţinut că nu orice încălcare a unor norme legale în materie de achiziţii constituie o faptă penală, subliniind că în cauză numai depunerea procesului de punere în funcţiune, falsificat, odată cu cererea de rambursare la autoritatea contractantă, înscris care a condus la obţinerea pe nedrept, de către D., la data de 22.04.2016, a sumei totale de 4.849.375 RON, constituie infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Instalarea (montajul) şi punerea în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice reprezentau activităţi pe care furnizorii erau obligaţi să le îndeplinească, circumscriindu-se fazei de executare a contractelor, în funcţie de data punerii în funcţiune urmând a fi efectuate şi ultimele plăţi, aspect care rezultă din contractele nr. x/28.09.2015 (încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.) şi nr. 12/25.09.2015 (încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. D.) şi din dispoziţiile din anexa 2 - Normele specifice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile.

Instanţa de apel a reţinut pe baza probelor administrate că în considerarea art. 7 alin. (9) din Contractul de finanţare, odată cu cererea de rambursare (sigura de altfel), depunerea procesului-verbal de punere în funcţiune de către S.C. D. era obligatorie.

Curtea a stabilit că, în raport cu probatoriul administrat în cauză, procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 reprezintă un înscris falsificat şi utilizarea acestuia a avut urmarea imediată menţionată în dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În urma analizei detaliate a probelor administrate în cauză (declaraţiile martorilor H. şi I. şi rapoartele de montaj), instanţa de apel a stabilit că la data de 29.12.2015 staţia de mixturi asfaltice nu putea fi pusă în funcţiune deoarece nu era montată.

Or, lipsa procesului-verbal de punere în funcţiune ar fi condus la respingerea cererii de rambursare a S.C. D., aspect care subliniază faptul că folosirea acestui înscris falsificat a condus la obţinerea pe nedrept de fonduri europene. . Din raportul de montaj de la f.276 vol. 11 d.u.p., rezultă că nici măcar la data depunerii cererii de rambursare (09.02.2016) montajul nu era realizat şi, prin urmare, utilajul nu era pus în funcţiune.

Curtea de apel a mai subliniat că nici cererea de rambursare şi nici raportul final al proiectului nu pot fi considerate înscrisuri falsificate, singurul înscris falsificat fiind procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, depunerea lui odată cu cererea de rambursare conducând la obţinerea pe nedrept de către S.C. D. de fonduri europene nerambursabile.

În privinţa contribuţiilor inculpaţilor trimişi în judecată la comiterea infracţiunii, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul B., director de producţie al S.C. D. şi director de proiect (tehnic) a semnat din partea S.C. D. procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că la data de 29.12.2015 staţia de mixturi asfaltice era pusă în funcţiune, din probele administrate în cauză rezultând că abia la data de 20.02.2016 s-a încheiat montarea acesteia.

La data de 09.02.2016 inculpaţii S.C. D., A. - reprezentantul legal al societăţii şi B. au depus odată cu cererea de rambursare înscrisul falsificat, fără de care aceasta nu ar fi fost aprobată, deşi aveau cunoştinţă de faptul că la acel moment nici măcar nu se încheiase montajul utilajului.

Inculpatul A. nu a susţinut niciun moment că, în calitate de reprezentant legal al S.C. D., nu a efectuat verificări în teren cu privire la staţia de mixturi asfaltice, arătând chiar că montajul s-a realizat până la data de 31.12.2015, în primele zile ale anului 2016 încercând personal să o pornească, declaraţii care au fost însă apreciate ca nesincere de către Curte. În plus, în calitatea sa de reprezentant legal al S.C. D. a dispus efectuarea ultimei plăţi către S.C. E. S.R.L., care depindea de data punerii în funcţiune conform contractului.

În consecinţă, nu se poate susţine că inculpatul A. nu ar fi cunoscut caracterul fals al procesului-verbal de punere în funcţiune.

Inculpaţii S.C. D., A. şi B. au săvârşit în mod nemijlocit acţiunile prevăzute de norma de incriminare, acţionând aşadar în calitate de autori.

Pe de altă parte, inculpaţii S.C. E. S.R.L. şi C. au semnat procesul-verbal de punere în funcţiune ce atesta fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că la data de 29.12.2015 staţia de mixturi asfaltice era pusă în funcţiune, ştiind că efectuarea plăţilor de către S.C. D. după data de 31.12.2015 ar fi condus la considerarea acestora ca neeligibile.

Au cunoscut aşadar consecinţele juridice ale utilizării de către inculpata S.C. D. a acestui înscris falsificat cu ocazia depunerii cererii de rambursare, ajutând-o pe aceasta, prin însuşirea sub semnătură a procesului-verbal de punere în funcţiune din 29.12.2015, să obţină aprobarea cererii de rambursare şi, în final, fondurile europene nerambursabile.

Acţiunile inculpaţilor caracterizează forma de participaţie penală a complicităţii.

În lumina celor expuse anterior, Curtea a concluzionat că judicios a apreciat tribunalul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpaţii S.C. D., A., B., S.C. E. S.R.L. şi C., astfel că soluţiile de condamnare întemeiate pe dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. sunt legale şi temeinice, situaţia de fapt reconfigurată în apel nefiind în măsură să conducă la pronunţarea unor soluţii de achitare conform solicitărilor apelanţilor-inculpaţi (fapta nu există/fapta nu este prevăzut de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea - art. 16 alin. (1) lit. a)-c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte prevederea faptei în legea penală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/200, constituie infracţiune împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene: Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. La art. 181 alin. (3) din acelaşi act normativ se arată că dacă fapta prevăzută la art. 181 alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Din analiza textelor de lege incidente, rezultă că infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 apără relaţiile sociale privind interesele financiare ale Uniunii Europene, urmărindu-se prin aceasta echitatea şi transparenţa folosirii fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei conform destinaţiei iniţiale.

Indiferent de modalitatea concretă de comitere, elementul material al infracţiunii constă în variantele alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Astfel, prin aceasta se înţelege că cerinţele de tipicitate sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt:

- false, adică documentele au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declaraţiile sunt necorespunzătoare adevărului;

- inexacte, respectiv fără a fi falsificate nu au fost întocmite corect;

- incomplete, atunci când nu conţin toate datele şi informaţiile necesare pentru o evaluare corectă a stării de fapt.

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, cu condiţia sine qua non ca subiectul activ să fi acţionat cu rea-credinţă, adică prin inducerea în eroare a autorităţii contractante.

În raport cu aceste particularităţi ale laturii obiective a infracţiunii analizate, se desprinde concluzia că legiuitorul a considerat că, in abstracto, accesarea de fonduri comunitare prin utilizarea unor documente sau declaraţii care nu reflectă în mod complet realitatea, prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat, în sine, pentru a caracteriza fapta ca infracţiune, fără a distinge după cum acele documente sau declaraţii au fost falsificate, inexacte sau incomplete.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere cele statuate prin Decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv că din perspectiva conţinutului său constitutiv, infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 implică, în esenţă, o inducere în eroare a autorităţii contractante, prin folosirea unor înscrisuri inexacte sau false, reprezentând, prin urmare, o formă specială de fraudă.

În cauza de faţă, elementul material al laturii obiective specifice infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, a fost descris atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel ca fiind următorul:

- depunerea la data de 09.02.2016 a cererii finale de rambursare care conţinea date inexacte cu privire la punerea în funcţiune a utilajului achiziţionat, prin folosirea cu rea-credinţă, a unor documente şi declaraţii false, respectiv procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune.

Instanţa de casare apreciază că această stare de fapt se circumscrie elementului material al laturii obiective descris în norma de incriminare, astfel încât motivele invocate de recurenţii-inculpaţi sunt nefondate.

În condiţiile existenţei corespondenţei dintre fapta concret săvârşită de inculpaţi şi elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de art. 181 din Legea nr. 78/2000, raportat la criticile invocate, pentru a determina dacă într-adevăr fapta inculpaţilor este prevăzută de legea penală, Înalta Curte este chemată să verifice dacă în lipsa procesului-verbal de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice, stabilit în mod definitiv de instanţa de apel că a fost falsificat, cererea finală a inculpaţilor de rambursare ar fi fost sau nu aprobată şi, astfel, ar fi fost obţinute fondurile europene solicitate, în cuantum de 4.849.375 RON, cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă.

Practic, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit definitiv caracterul fals al procesului-verbal din 29.12.2015, respectiv că acesta nu a prezentat o situaţie conformă cu realitatea, se impune a se verifica dacă operaţiunea de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice reprezenta o condiţie pentru aprobarea cererii inculpaţilor de acordare a fondurilor europene nerambursabile.

Examinând această chestiune, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor apărării, că punerea în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice reprezenta o condiţie de eligibilitate a executării contractului încheiat între Ministerul Fondurilor Europene şi S.C. D., lipsa acestei operaţiuni conducând la respingerea cererii de acordarea a finanţării nerambursabile.

În acest sens, trebuie avut în vedere, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, faptul că în contractul de finanţare nr. x, la art. 7 alin. (5) se prevede că beneficiarul va depune la AM POS CCE pentru rambursarea cheltuielilor, în cazul achiziţiilor de bunuri, copie certificată NIR, copie certificată după procesul-verbal de predare-primire bunuri sau după procesul-verbal de punere în funcţiune.

În aceeaşi ordine de idei, la alin. (9) se arată că cererea de rambursare se poate depune pentru fiecare achiziţie de bunuri numai după întocmirea procesului-verbal de predare-primire, precum şi pentru prestări servicii, după acceptarea acestora de către beneficiar, urmând ca procesul-verbal de punere în funcţiune să fie prezentat până la ultima cerere de rambursare.

De altfel, şi contractul de furnizare încheiat între S.C. E. S.R.L. (societate impusă de S.C. D.) şi S.C. G. S.R.L. a avut ca obiect vânzarea şi punerea în funcţiune a staţiei de asfalt, furnizorul obligându-se să realizeze instalarea şi punerea în funcţiune a utilajelor livrate.

Prin adresa nr. x/31.12.2015 a M.F.E. - Direcţia Generală Programe Competitivitate fost avizat raportul trimestrial de progres înaintat prin adresa nr. x/23.12.2015 de către S.C.D., fiind făcute şi câteva precizări/recomandări.

Astfel, i s-a pus în vedere S.C. D. să ia toate măsurile necesare în vederea atingerii indicatorilor de realizare, având în vedere că până la data transmiterii raportului trimestrial de progres staţia mobilă de preparare a mixturilor asfaltice nu a fost livrată/recepţionată, reamintind faptul că perioada de eligibilitate a cheltuielilor şi de implementare a proiectului se finalizează la 31.12.2015.

Or, astfel cum anterior s-a precizat, unul dintre indicatorii de realizare, practic, de eligibilitate a proiectului a constat chiar în punerea în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice.

În acest context, inculpaţii C. şi B. au semnat procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015, părţile constatând că utilajul este funcţionat şi operatorul a fost instruit conform manualului de operare ce conţine norme de exploatare şi siguranţă.

Ulterior, cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, semnată de inculpaţii A. şi B., însoţită de raportul de progres şi documentele însoţitoare, a fost depusă la AM, consilieri din cadrul acesteia constatând că proiectul este finalizat, echipamentele sunt noi şi puse în funcţiune, iar indicatorii de realizare ai proiectului sunt îndepliniţi în procent de 100%.

Astfel, modalitatea de acţiune a inculpaţilor, de întocmire şi depunere a documentaţiei prin atestarea unor lucrări care nu s-au realizat în realitate (operaţiunea de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice) a reprezentat acţiuni de inducere în eroare a autorităţii contractante, ce au condus la obţinerea pe nedrept de fonduri europene nerambursabile pentru beneficiarul S.C. D..

Practic, în lipsa acestor menţiuni necorespunzătoare realităţii (punerea în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice), condiţiile de finanţare nu ar fi fost îndeplinite şi, prin urmare, proiectul de finanţare din fonduri nerambursabile ar fi fost respins.

Or, această abatere de la normele legale a inculpaţilor, manifestată şi proiectată conştient, fiind cunoscute cerinţele esenţiale pentru eligibilitatea proiectului, acţiune ce a produs o pagubă substanţială bugetului Uniunii Europene, reprezintă fraudă în materia fondurilor europene, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, comportamentul inculpaţilor este unul cu semnificaţie penală ce se circumscrie sferei normei de incriminare, întrunind la nivel obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Referitor la celelalte critici, instanţa de casare apreciază că nu se poate reţine extinderea acuzaţiei sau modificarea obiectului acuzaţiei în contextul în care în toate actele procedurale întocmite pe parcursul procesului penal s-a reţinut folosirea cu rea-credinţă a procesului-verbal de punere în funcţiune din data de 29.12.2015 semnat de numiţii C. şi B., deşi la acel moment utilajul nu era complet montat şi pus în funcţiune.

De altfel, soluţia de trimitere în judecată a inculpaţilor a avut în vedere tocmai faptul că aceştia au întocmit documente nereale privind data de finalizare a proiectului, recepţia şi punerea în funcţiune a utilajului, a căror folosire a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În realitate, aspectele învederate de inculpaţi vizează de fapt stabilirea greşită a stării de fapt de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel, critici care nu se pot analiza în recurs în casaţie, cale extraordinară de atac admisă în principiu în cauză, circumscrisă punctual cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte faptul că procesul-verbal de punere în funcţiune nu era apt să producă efecte juridice, motiv pentru care nu pot fi reţinute scopul şi urmarea specifică a infracţiunii, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, Înalta Curte subliniază, astfel cum anterior s-a reţinut, faptul că cererea de rambursare putea fi depusă pentru fiecare achiziţie de bunuri numai după întocmirea procesului-verbal de predare-primire, precum şi pentru prestări servicii, după acceptarea acestora de către beneficiar.

Referitor la procesul-verbal de punere în funcţiune, condiţia contractuală impunea ca acesta să fie prezentat până la ultima cerere de rambursare.

Prin urmare, nu se poate reţine că procesul-verbal de punere în funcţiune era inapt de a produce consecinţe juridice, în condiţiile în care depunerea sa era obligatorie, lipsa acestuia conducând la nerespectarea contractului de finanţare, astfel cum se prevedea în art. 7 alin. (9) din acesta şi, în consecinţă, la pierderea finanţării.

Referitor la faptul că inculpaţii au fost condamnaţi pe baza existenţei unui înscris presupus înscris falsificat, deşi instanţele fondului nu au fost învestite prin rechizitoriu cu vreo infracţiune de fals în înscrisuri prevăzută de legea penală şi nici nu au dispus desfiinţarea procesului-verbal de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice, Înalta Curte constată critica nefondată.

Referitor la faptul că inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni de fals sau că instanţa de apel nu a dispus desfiinţarea procesului-verbal de punere în funcţiune a staţiei de mixturi asfaltice, se constată că astfel de chestiuni excedează analizei în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, necircumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar pe de altă parte, lipsa unor astfel de soluţii invocate de apărare nu produc consecinţe asupra tipicităţii faptei şi nu afectează legalitatea soluţiei instanţei de apel.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că faptele recurenţilor-inculpaţi în formele de participaţie reţinute întrunesc elementele de tipicitate a infracţiunii de "instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

Prin urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., S.C. E. S.R.L., B., A. şi S.C. D. împotriva deciziei penale nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi B. şi A., în cuantum de 189 RON fiecare, vor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., S.C. E. S.R.L., B., A. şi S.C. D. împotriva deciziei penale nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi B. şi A., în cuantum de 189 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.