Constitutional exception inadmissible: challenging a judicial ruling rather than legislative act violates admissibility requirements under Law No. 47/1992.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant, thereby upholding the lower court’s decision to reject the request to refer a constitutional exception to the Constitutional Court of Romania and maintaining the procedural refusal in force; the appellant was ordered to pay 300 RON in judicial costs to the state, while the court-appointed lawyer’s fee of 753 RON remained at the state’s expense. The dispute involved a challenge to a criminal court decision based on an alleged constitutional unconstitutionality, where the appellant attempted to use the constitutional referral mechanism to contest a judicial ruling rather than statutory law. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which stipulates that constitutional exceptions are admissible only regarding the unconstitutionality of laws, ordinances, or provisions thereof currently in force, and not against judicial decisions, rendering the request inadmissible for failing to meet cumulative admissibility criteria.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 alin. (1) din C. proc. pen, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen; Constitutional exception inadmissible: challenging a judicial ruling rather than legislative act violates admissibility requirements under Law No. 47/1992: The dispute involved a challenge to a criminal court decision based on an alleged constitutional unconstitutionality, where the appellant attempted to use the constitutional referral mechanism to contest a judicial ruling rather than statutory law. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which stipulates that constitutional exceptions are admissible only regarding the unconstitutionality of laws, ordinances, or provisions thereof currently in force, and not against judicial decisions, rendering the request inadmissible for failing to meet cumulative admissibility criteria.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to justify the obligation of the appellant to pay judicial costs to the state following the dismissal of the appeal.
Provision cited to determine that the honorarium for the court-appointed lawyer remains at the expense of the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 423/A din data de 20.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. cu privire la decizia penală nr. 653/A din 29.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a deciziei penale nr. 653/A din 29.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În esenţă, pentru a dispune astfel, în ceea ce priveşte dispoziţia din cuprinsul deciziei penale cu referire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial, precum şi de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
S-a arătat că, excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestatorul A. nu îndeplinesc cerinţele de admisibilitate prevăzute de lege. Astfel, apelantul-contestator nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la o ordonanţă de urgenţă sau lege, ci cu privire la o hotărâre judecătorească.
În acest context, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate referitoare la obiectul acestora (neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare), în condiţiile în care contestatorul a invocat neconstituţionalitatea unei hotărâri judecătoreşti, ce nu poate fi supusă controlului efectuat de către Curtea Constituţională sub aspectul pretinsei neconstituţionalităţi.
Concluzionând, Curtea a reţinut că cererea formulată de către contestator vizând sesizarea Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Împotriva acestei dispoziţii, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, contestatorul A. a formulat calea de atac a contestaţiei, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.06.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 23.09.2025, ocazie cu care persoana contestatoare şi-a recalificat calea de atac ca fiind recurs, concluziile părţilor fiind consemnate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Textul de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
În aplicarea legii, instanţa de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia respectivă. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, Înalta Curte constantă că, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată împotriva unei hotărâri judecătoreşti, respectiv decizia penală nr. 653/29.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul x/2021, astfel încât cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită, întrucât nu a fost invocată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.
În consecinţă, apreciind că nu există motive de reformare a soluţiei primei instanţe din cuprinsul dispoziţiei din cadrul deciziei penale nr. 423/A din data de 20.03.2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca urmare a constatării neîndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de recurentul A..
Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din cuprinsul deciziei penale nr. 423/A din data de 20.03.2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2024 privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.