Civil party's cassation appeal against criminal judgment with rejected civil action dismissed as inadmissible for non-fulfillment of statutory grounds

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1252/15.10.2024 a Judecătoriei Brăila s-a dispus, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 213 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului B., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa în măsura în care pedeapsa principală va deveni executabilă.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 94 din C. pen., s-a încredinţat Serviciului de Probaţiune Brăila supravegherea inculpatului B..

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, iar în temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat acesta să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Consiliului Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică "C." Brăila sau în cadrul Bibliotecii Judeţene "D." Brăila, pe o perioadă de 120 de zile, instituţia urmând a fi stabilită de către consilierul de probaţiune.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atrăgându-i atenţia cu privire la consecinţele care vor urma dacă inculpatul nu respectă cu rea-credinţă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile stabilite de instanţă pe perioada termenului de supraveghere sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen.

În baza art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă A., ca neîntemeiată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B., în folosul statului, a sumelor de 8.232 GPB şi 60.030 euro (echivalentul în RON la data plăţii).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata către stat a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul B. şi persoana vătămată A..

Prin decizia penală nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B. şi de persoana vătămată A. împotriva sentinţei penale nr. 1252/15.10.2024 a Judecătoriei Brăila.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu în faza procesuală a apelului (av. E.).

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanţi la plata către stat a câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie partea civilă A., la data de 17 iulie 2025, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. a fost comunicată parchetului şi inculpatului, fiind respectate dispoziţiile art. 439 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 08 august 2025.

Prin cererea de recurs în casaţie, recurenta parte civilă A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel cu consecinţa înlăturării nelegalităţii produse. Astfel, se arată că în cadrul procesului penal, s-a constituit parte civilă cu suma de 70000 euro sau 60000 euro şi 8232 lire sterline GBP, cerere care i-a fost respinsă de instanţa de fond, pe motiv că aceasta ar fi imorală şi contravine normelor de convieţuire socială, iar infracţiunea de proxenetism nu este susceptibilă de a genera un prejudiciu.

De asemenea, a precizat că instanţa de apel i-a respins pretenţiile sale pe motiv că nu sunt legitime întrucât contravin normelor imperative ale legii şi regulilor de convieţuire socială, sumele de bani solicitate având o provenienţă ilicită. Astfel, recurenta a apreciat că instanţa de apel a denaturat condiţia legală a legitimităţii interesului la acţiune.

În plus, recurenta a subliniat că potrivit instanţei supreme, interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, ceea ce rezumă condiţiile interesului asupra recuperării sumelor pe care subiectul activ al infracţiunii de proxenetism, le-a obţinut în urma exploatării sexuale a victimei.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta parte civilă A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta parte civilă A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., acesta a atacat cu recurs în casaţie decizia penală nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de parte civilă în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că partea civilă a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurentei, hotărârea care se atacă şi semnătura recurentei.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurenta-parte civilă A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte criticile recurentei sub aspectul soluţionării laturii civile, se constată că este supusă analizei instanţei de recurs în casaţie temeinicia hotărârilor instanţelor de fond şi apel, Înalta Curte nefiind abilitată, în acest cadru procesual, să reaprecieze asupra întinderii şi suficienţei despăgubirilor acordate ori a criteriilor evaluate sub acest aspect, aspecte care au fost analizate în fond şi în apel şi reţinute cu caracter definitiv de instanţa de apel, atribut ce aparţine exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, instanţei de apel.

În atare condiţii, se observă că pe calea recursului în casaţie promovat, recurenta parte civilă A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., deoarece din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat şi nici nu au aptitudinea de a fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare enumerate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurentă nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.

Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.