Bar to repeated cassation under Art. 438(3) CPC following prior rejection despite new constitutional grounds

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 48/11.08.202, Tribunalul Călăraşi, secţia Penală, în baza art. 188 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă în familie în varianta normativă a omorului asupra unui membru de familie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, ce va fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea aceloraşi drepturi de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei cu închisoarea aplicată perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv din 11.06.2020 la 28.04.2022.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a menţinut măsura controlului judiciar sub care se află inculpatul.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 şi pct. 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpatului.

În baza art. 19 alin. (2) şi (5) şi a art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 din C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., C. şi D..

În baza dispoziţiilor art. 1381 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 1385 - 1386 din C. civ. şi art. 1391 alin. (2) din C. civ., a obligat inculpatul A. la plata sumelor de 40.000 RON către fiecare dintre părţile civile B., C. şi D., sume care reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit de părţile civile prin infracţiunea săvârşită de inculpat.

Împotriva acestei sentinţe penale, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 59/A din 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 48 din data de 11.08.2022 a Tribunalului Călăraşi, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei penale nr. 59/A din 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 20 februarie 2023, data poştei, indicând ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Prin încheierea nr. 228/RC din 06 aprilie 2023 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală şi a fost obligat recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 59/A din 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, inculpatul A. a formulat o nouă cerere de recurs în casaţie, transmisă, la data de 14 aprilie 2025, prin poştă.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. la data de 14 aprilie 2025 (f10) a fost comunicată părţilor din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20 iunie 2025.

Prin cererea scrisă, recurentul inculpat a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie, fiind îndeplinite condiţiile art. 434-438 din C. proc. pen., casarea deciziei penale şi îndreptarea erorii de judecată.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a depus mai multe memorii în susţinerea nevinovăţiei sale despre care afirmă, în esenţă, că rezultă inclusiv din materialul probator administrat în cauză, care a stabilit clar faptul că moartea victimei a fost neviolentă, fără să se stabilească, în concret, că persoana decedată a fost victima unei violenţe în familie. De asemenea, a apreciat că aspectele reţinute de instanţa de apel sunt greşite, atât prin raportare la situaţia de fapt care a fost reţinută, cât şi faţă de soluţia pronunţată, aceea de menţinere a condamnării pentru săvârşirea infracţiunii de omor, bazându-se doar pe supoziţie sau bănuială. În susţinere, a arătat că expertizele au confirmat că manevrele de transport şi manipulare a corpului victimei au fost necorespunzătoare.

Totodată, a solicitat în conformitate cu art. 441 din C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluţionat prin încheierea nr. 228/RC din 06 aprilie 2023 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fără să facă referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care excludea inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal şi fără să invoce excepţia de neconstituţionalitate a acestor din urmă dispoziţii legale anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025.

În aceste condiţii, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situaţia în care termenul de recurs în casaţie nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional şi doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

A admite formularea unui nou recurs în casaţie în situaţia modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Faţă de soluţia pronunţată, nu se mai impune analizarea oportunităţii solicitării vizând suspendarea executării hotărârii care, în conformitate cu art. 441 din C. proc. pen., prevede că instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020 nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 59/A din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.