Second appeal for annulment rejected as inadmissible; deadline not revived by Constitutional Court ruling.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 267 din data de 26 iulie 2023 pronunţată de Judecătoria Caracal, judeţul Olt, în dosarul nr. x/2022, printre altele:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 158 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 158 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C..

În baza art. 371 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor articolului 92 din C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., a fost impusă inculpatului executarea următoarei obligaţii: - să urmeze un curs de calificare profesională organizat de Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Olt.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Redea, judeţul Olt, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale, printre alţii, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 267 din data de 26 iulie 2023 pronunţate de Judecătoria Caracal.

Împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., indicând ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin încheierea nr. 678/RC din 05 noiembrie 2024 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, la data de 10 mai 2025, inculpatul A. a formulat o nouă cerere de recurs în casaţie, transmisă prin poşta electronică. Recurentul a solicitat casarea deciziei penale şi dispunerea încetării procesului penal, cu referire la decizia CCR nr. 50/2025 publicată în Monitorul Oficial al României.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. la data de 10 mai 2025 (f1, ds 2041/207/2022/R) a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 iunie 2025.

Prin cererea scrisă, recurentul inculpat a invocat încetarea procesului penal, cu referire la decizia CCR nr. 50/2025 publicată în Monitorul Oficial al României în data de 11.04.2025 şi de la care a considerat că în termen de 30 de zile poate declara recurs în casaţie împotriva deciziei nr. 532 din 22.04.2024 a Curţii de Apel Craiova, apreciind că hotărârea prin care a fost menţinută soluţia de condamnare pentru infracţiunea de tulburare a liniştii şi ordinii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., este netemeinică şi nelegală.

Având în vedere că cererea de recurs în casaţie a fost declarată la data de 10.05.2025, fiind transmisă prin email, la aceeaşi dată, recurentul inculpat a apreciat că este respectat termenul legal de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficiat a Deciziei CCR nr. 50/2025, respectiv în data de 11.04.2025.

Cererea de recurs în casaţie vizează incidenţa cazului prevăzut de îndeplinirea termenului de prescripţie la data de 31.03.2024, pentru fapta din data de 31.03.2019, iar hotărârea Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată în data de 22.04.2024.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2022, soluţionat prin încheierea nr. 678/RC din 05 noiembrie 2024.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., fără să facă referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care excludea inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal şi fără să invoce excepţia de neconstituţionalitate a acestor din urmă dispoziţii legale anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025.

Deopotrivă, deşi în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor şi intereselor acestuia a fost conferit abia la data de 11.04.2025, data publicării deciziei nr. 50/2025, solicitându-se ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această dată, se impune precizarea că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, în acest sens fiind dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României -"De la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Astfel, decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 produce efecte în ceea ce priveşte cauzele în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare de atac, în ceea ce priveşte cauzele viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., până la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei. În aceste condiţii, când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate se apelează la calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârii pronunţate.

În aceste condiţii, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situaţia în care termenul de recurs în casaţie nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional şi doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

A admite formularea unui nou recurs în casaţie în situaţia modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022 nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.