Qualified theft penalty reduction violating ne reformatio in peius principle by applying statutory maximum after witness protection limits

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunţată în dosarul x/2023, Judecătoria Bicaz a hotărât următoarele:

În temeiul art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.).

În temeiul art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor, condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din data de 01.01.2023, în dauna persoanei vătămate D.).

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul se află în concurs şi a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an de închisoare (reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare) şi a condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 1418 din data de 31.10.2022, pronunţată de Judecătoria Vaslui, inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 08.11.2022, cu rest rămas de executat 174 zile, din executarea pedepsei de 8 ani şi 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1249 din 05.10.2022, emisă de judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

În temeiul art. 104 alin. (2) din C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 1418 din data de 31.10.2022, pronunţată de Judecătoria Vaslui şi s-a dispus executarea restului rămas de executat, de 174 zile.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 5 ani, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţă, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 174 zile închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa de 5 ani şi 174 zile închisoare durata reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 08.01.2023, până la data de 09.01.2023 (dosar penal nr. x/2023), durata reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 10.07.2023 până la data de 11.07.2023, (dosar penal nr. x/2023) şi durata măsurii arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, de la data de 11.07.2023, până la data de 18.09.2024.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. şi art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 215 din C. proc. pen. şi art. 202 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin încheierea nr. 21 din data de 30.08.2024, definitivă prin decizia penală nr. 284 din data de 18.09.2024, menţinută prin încheierea nr. 26 din data de 23.10.2024 (2285/103/2023/a18), împotriva căreia acesta a formulat contestaţie, nesoluţionată la data pronunţării hotărârii.

În temeiul art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a stabilit că pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul A., trebuie să respecte anumite obligaţii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 255 şi art. 162 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, ulterior urmând a fi restituite inculpatului A. a unor bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Bicaz, ridicate conform procesului-verbal de percheziţie din data de 08.01.2023 şi procesului-verbal de percheziţie din data de 10.07.2023 conform procesului-verbal de percheziţie din data de 10.07.2023 .

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile C. şi B. şi obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 100.000 RON-daune materiale, respectiv la plata daunelor morale în cuantum de 10000 RON către partea civilă C. şi 10000 RON către partea civilă B..

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D. şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 41300 euro-daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 249 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, din data de 10.01.2023, asupra sumei de 5612 RON, identificată asupra inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 08.01.2023, depusă la E. conform recipisei de consemnare nr. x din data de 18.01.2023.

În temeiul art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către părţile civile B. şi C., a sumei de 6000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în procesul penal, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 3000 RON aferentă urmăririi penale).

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă D..

Prin decizia penală nr. 232 din data de 17 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunţate de Judecătoria Bicaz, în dosarul x/2023

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, pe latură penală şi, în rejudecare:

S-a reţinut în favoarea inculpatului A. dispoziţiile art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor cu privire la fapta din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.) şi, în consecinţă, s-a redus la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la care a fost condamnat inculpatul.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul se află în concurs şi s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an de închisoare (reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare) şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţă, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni şi 174 zile închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu au fost contrare deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apelul inculpatului, au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de partea civilă D. împotriva sentinţei penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunţate de Judecătoria Bicaz, în dosarul x/2023

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul parte civilă D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

Prin motivele formulate, inculpatul A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a susţinut că pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită la data de 11.04.2023, a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, în urma reţinerii prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel a redus pedeapsa pentru această infracţiune de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, iar nu la 2 ani închisoare, astfel cum ar fi fost legal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2023

Prin încheierea din data de 18 iunie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, doar cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

*

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cu privire la sfera de aplicabilitate a cazului de casare invocat, Înalta Curte a statuat că acesta este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de către instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator, în funcţie de încadrarea juridică reţinută prin decizia definitivă.

O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracţiune.

Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Examinând hotărârea recurată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a fost condamnat, urmare a admiterii apelului formulat de către acesta, printre altele, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., fapta din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.), reţinându-se cauza legală de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În motivare, s-a reţinut că, în cuprinsul referatului emis la data de 17.03.2025, de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Neamţ, s-a precizat că inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită la data de 11.04.2024, astfel că limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de furt calificat au reduse la jumătate, noile limite fiind 1 an - 3 ani şi 6 luni închisoare, în final inculpatul fiind condamnat la pedeapsa maximă prevăzută de noile limite, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin decizia atacată, prin raportare la infracţiunea de furt calificat prev. şi ped de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, în dauna persoanelor vătămate B. şi C., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte constată că pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b), d) şi alin. (2), lit. b) C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt închisoarea de la 2 la 7 ani. Prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, orientându-se spre mediul limitelor de pedeapsă. Urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, în consecinţă, limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 1 an - 3 ani şi 6 luni închisoare, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel. Instanţa de apel, în calea de atac declarată de inculpat, a aplicat maximul special prevăzut de lege, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, deşi prima instanţă, în procesul de individualizare a pedepsei s-a orientat spre mediu, aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Ca atare, instanţa de apel, admiţând apelul inculpatului şi recunoscând incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la infracţiunea de furt calificat prev. şi ped de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în dauna persoanelor vătămate B. şi C., nu putea să aplice maximul special al pedepsei prevăzute de noile limite, întrucât astfel individualizată, pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu reflectă o corectă proporţionalitate cu pedeapsa aplicată de prima instanţă, în condiţiile în care s-a reţinut aplicarea unei cauze legale de reducere a pedepsei, iar în apelul formulat de inculpat nu se poate dispune agravarea situaţiei sale.

Astfel, această modalitate de aplicare a pedepsei a echivalat cu o agravare a situaţiei în propriul apel al inculpatului, interzisă de principiul non reformatio in peius, consacrat de art. 418 alin. (1) C. proc. pen.

Sub acest aspect, se mai reţine că instanţa de apel şi-a însuşit criteriile de individualizare realizate de instanţa de fond, cu excepţia celor vizând aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, reţinând, în acelaşi timp, ca întemeiată solicitarea inculpatului de reducere a limitelor legale de pedeapsă, aşa încât, în lipsa reţinerii altor circumstanţe, se impunea să reducă pedeapsa, proporţional cu pedeapsa stabilită de prima instanţă. De altfel, instanţa de apel nu avea posibilitatea legală de a reţine circumstanţe agravante sau înlătura circumstanţele favorabile reţinute de către prima instanţă fără a încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac pentru respectarea căruia nu este suficient ca pedeapsa stabilită în baza acestor criterii să fie în concret mai mică sau cel puţin egală cu cea stabilită de prima instanţă. Rezultatul concret sub aspectul cuantumului pedepsei este, în mod evident, important, însă nu este singurul criteriu în raport de care se evaluează respectarea acestui principiu, iar instanţa de apel nu poate aplica niciuna dintre instituţiile juridice care ar avea un efect defavorabil inculpatului în propria cale de atac şi care nu a fost avut în vedere de prima instanţă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A., de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.), a fost aplicată între alte limite decât cele prevăzute de lege ca urmare a încălcării principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A. şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni şi 174 zile închisoare, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 01.01.2023 în dauna persoanei vătămate D.);

- pedeapsa de 174 zile (reprezentând rest rămas de executat din pedeapsa de 8 ani şi 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1249/05.10.2022, pronunţată de Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

Va reduce pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.) de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 din C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adauga un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., va adăuga la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani 8 luni şi 174 zile închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Bicaz, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 232/17.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023 şi va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni şi 174 zile închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 01.01.2023 în dauna persoanei vătămate D.);

- pedeapsa de 174 zile (reprezentând rest rămas de executat din pedeapsa de 8 ani şi 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1249/05.10.2022, pronunţată de Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

Reduce pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. şi C.) de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 din C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani, 8 luni şi 174 zile închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Bicaz, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 232/17.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023 şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.