Filing of cassation appeal beyond statutory peremptory deadline rendered extraordinary remedy inadmissible

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 489/28.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) -229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracţiunea de furt de energie electrică, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 92 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracţiunea de deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionarii echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracţiunea de executarea sau folosirea de instalaţii clandestine, in scopul racordării directe la reţea, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a comis infracţiunile în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1092/4.12.2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1335/4.04.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, însa prin sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penala nr. 1379/A/8.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate.

S-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia nr. 1379/A/08.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi, ce au fost ulterior contopite cu o pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanta, rămasă definitiva prin decizia nr. 508/22.04.2016 a Curţii de Apel Constanta, sunt concurente cu pedepsele aplicate prin sentinţă.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani si 3 luni închisoare, 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen. ca pedeapsă complementară şi interzicerea aceloraşi drepturi ca pedeapsă accesorie, aplicată prin sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/22.04.2016 a Curţii de Apel Constanta şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor:

- 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanta(fapta din 10.03.2015)

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen. ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k), pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. - sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen. ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k), pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.- sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea si

- 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1092/04.12.2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1335/04.04.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. 1969, urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, cu pedepsele prevăzute sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanta (3 ani închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, si 9 luni închisoare), aplicate inculpatului A., în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 11 ani şi 3 luni=3 ani şi 9 luni închisoare), rezultând astfel pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare.

S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia nr. 1379/A/08.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1092/04.12.2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1335/04.04.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsa ce urma să se execute alături de pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. sa execute in final, pedeapsa de 8 ani si 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi art. 45 alin. (5) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare reţinute prin sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanta, de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen. ca pedeapsă complementară şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţă, urmând ca inculpatul A. să execute, pe lângă pedeapsa principala şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., partea din pedeapsa complementară executată în baza sentinţei penale nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 508/22.04.2016 a Curţii de Apel Constanţa, ce curge până la data rămânerii definitive a sentinţei, s-a scăzut din durata întregii pedepse complementare aplicata prin prezenta hotărâre.

S-a hotărât ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), f) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. şi a art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului A. reţinerea din 28.08.2006 şi arestarea preventivă de la 13.09.2006 la 11.10.2006, de la 03.04.2012 la 26.04.2012, perioada executată de la 09.12.2015 la 14.11.2017 (liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 1489/2017 a Judecătoriei Bistriţa cu un rest de 775 zile), de la 22.11.2000 şi până la 19.07.2002, precum şi duratele scăzute din pedeapsa pe calea contestaţiei la executare în baza sentinţei penale nr. 201/18.05.2016 a Tribunalului Constanta, respectiv a reţinerii şi arestării preventive de la 23.01.2012 la 07.02.2012 şi de la 20.02.2012 la 24.02.2012.

S-au anulat vechile forme de executare şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare, la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin decizia penală nr. 661/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D. şi E., precum şi de către persoana interesată F. împotriva sentinţei penale nr. 489 din data de 28.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

În temeiul art. 419 C. proc. pen.., s-au extins efectele apelului asupra inculpaţilor G., H. şi I..

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond, cu privire la inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa rezultantă şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat în cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 344/31.10.2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia nr. 1379/A/08.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa penală nr. 53/25.01.2016 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 508 din data de 22.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

În temeiul art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a)0 C. pen., s-a decis ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni sporită cu 3 ani şi 1 lună, respectiv pedeapsa principală de 6 ani şi 7 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1092/04.12.2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1335/04.04.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 8 ani şi 1 lună închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi k) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii.

Decizia penală nr. 661/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost comunicată inculpatului A. la data de 03 iunie 2021 la Penitenciarul Bistriţa, conform ştampilei aflate pe dovada de primire .

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat ales, J., la data de 11 mai 2025, prin poşta electronică .

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curte de Apel Bucureşti şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi repartizat aleatoriu Completului C 7 filtru la data de 30 septembrie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 14 octombrie 2025.

În cererea scrisă, recurentul, prin avocat ales, J., a formulat cerere de recurs în casaţie, în temeiul art. 434 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. [astfel cum a fost interpretat de Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 50/2025, publicată în M.O., Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025], împotriva deciziei penale nr. 661/A din 05.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a solicitat desfiinţarea parţială a deciziei precitate, în privinţa soluţiei pronunţate asupra infracţiunilor de deteriorare, modificare fără drept sau blocare a funcţionării echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate, ori modificarea fără drept a componentelor instalaţiilor energetice, "executare sau folosire de instalaţii clandestine, în scopul racordării directe la reţea", prevăzute de art. 92 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 123/2012, şi de furt de energie electrică, prevăzută de art. 228 alin. (1), (3) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), considerând că se impune încetarea procesului penal, potrivit art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., întrucât la momentul judecării apelului, era împlinit termenul de prescripţie al răspunderii mele penale.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs în casaţie, prin prisma art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., apărarea a susţinut că aceasta îndeplineşte condiţiile legale, formale, pentru declararea ca admisibilă în principiu.

În concret, raportat la termenul de 30 de zile, de exercitare a căii extraordinare de atac, reglementată de art. 435 C. proc. pen.., calculat de la data comunicării deciziei instanţei de apel, s-a susţinut că recursul este declarat în termen. Verificând, în cauză, procedura de comunicare a deciziei recurate, este de constatat că [la fila x, din ultimul volum al dosarului instanţei de apel] decizia în discuţie a fost comunicată la Penitenciarul Bistriţa, la data de 15.06.2021, iar la acel moment, recurentul inculpat era încarcerat. în vederea executării pedepsei, la Penitenciarul Gherla. În această situaţie, apărarea, observând că procedura de comunicare a deciziei nu a fost realizată, în mod legal, raportat la prevederile art. 264 alin. (2) C. proc. pen.., a arătat că termenul de recurs nu a început să curgă de la 15.06.2021 şi că, nici până în prezent, decizia menţionată nu a fost comunicată, în mod legal, inculpatului recurent.

Cazul de casaţie pe care se sprijină cererea de recurs în casaţie este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel cum a fost interpretat de Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 50/2025, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., publicată în M.O., Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025.

Pe fond, apărarea a susţinut că, raportat la fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, de la data săvârşirii (epuizării) lor şi până la momentul pronunţării sentinţei primei instanţe a intervenit o succesiune de legi penale, noi. S-a arătat că, în legătură cu fapta de "deteriorare, modificare fără drept a echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate (contor), în scopul sustragerii de energie electrică (...) constatată de angajaţii K. S.A. Constanţa la locul de consum L. (...)", s-a reţinut că s-a comis la data de 06.06.2011, când era în vigoare Legea nr. 13/2007 privind energia electrică (în vigoare de la 22.02.2007, până la data de 05.10.2012), care prevedea, la art. 85 alin. (2), că deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. Totodată, s-a susţinut că la data săvârşirii acestei infracţiuni, erau în vigoare prevederile art. 124 C. pen. (de la 1968). Din verificarea dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (de la 1968, în varianta în vigoare anterior datei de 22.04.2012), rezultă că termenul general de prescripţie era de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială era de 7 ani şi 6 luni. În cauză, calculând termenul de 7 ani şi 6 luni, de prescripţie specială a răspunderii penale a inculpatului, pentru această infracţiune, este de reţinut că termenul a început să curgă la data de 06.06.2011 şi s-a împlinit la data de 06.12.2018. De aceea, în dezacord cu prima instanţă de judecată şi cea de apel, s-a opinat că nu se mai putea dispune condamnarea inculpatului, câtă vreme trebuia să se constate intervenit un caz legal ce împiedica exercitarea acţiunii penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de folosirea de instalaţii clandestine, în scopul racordării directe la reţea, în vederea sustragerii de energie electrică la locurile de consum L., M. şi hotel N., fapte constatate de angajaţii K. S.A. Constanţa la data de 27.12.2011 (L.) şi la data de 10.01.2012 (M. şi hotel N.), prevăzută de art. 85 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 (în vigoare de la 22.02.2007, până la data de 05.10.2012), modificată, prin art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 (intrată în vigoare la data de 19 iulie 2012), reţinând data săvârşii infracţiunii, constând în momentul în care s-au considerat epuizate acţiunile ilicite imputate inculpatului recurent, şi anume 10.01.2012, reiese că, la data de 10.07.2019, s-a împlinit termenul de 7 ani şi 6 luni, de prescripţie specială a răspunderii penale a inculpatului.

Raportat la aceste infracţiuni, la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, termenul special de prescripţie al răspunderii penale era împlinit, fără a mai analiza, dacă era împlinit termenul general de prescripţie, în acord cu Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi.

Apărarea a arătat că, dacă instanţa de recurs examinează criticile de nelegalitate ale recurentului, prin prisma efectelor celor două decizii precitate [care nu existau la data pronunţării deciziei instanţei de apel], şi în raport de cea de a treia infracţiune, de furt de energie electrică, prevăzută de art. 228 alin. (1), (3) - art. 229 alin. (1) lit. d), cu) aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), epuizată la 10.01.2012, faţă de data pronunţării deciziei instanţei de apel, respectiv 05.05.2021, rezultă că termenul general de prescripţie al răspunderii penale a inculpatului, pentru această infracţiune, s-a împlinit la 10.01.2017.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

În cauza de faţă, în raport de data comunicării deciziei din apel, se constată că cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege neîndeplinind condiţia prevăzută de art. 435 C. proc. pen.

Termenul de recurs se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile şi prevederile art. 269 alin. (4) C. proc. pen.. privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele ale art. 270 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. referitoare la actele considerate ca făcute în termen. Consecinţa nerespectării termenului peremptoriu prevăzut de lege este decăderea din exerciţiul dreptului procesual, în speţă dreptul inculpatului A. de a declara recurs în casaţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că pe înştiinţarea privind comunicarea deciziei penale nr. 661/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală este menţionat faptul că inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Gherla la data de 24 mai 2021. Pe dovada de primire se mai regăseşte o ştampilă a Penitenciarului Gherla cu număr de intrare 34944 din data de 11 iunie 2021.

În urma contactării telefonice a Penitenciarului Gherla de către grefa instanţei, s-a comunicat de către agentul O. faptul că inculpatul A. a primit decizia penală nr. 661/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 11 iunie 2021, dovada de primire fiind transmisă Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 iunie 2021. În urma contactării telefonice a Curţii de Apel Bucureşti s-a comunicat faptul că dovada se regăseşte la dosarul cauzei, pe înştiinţarea de la fila x regăsindu-se ştampila poştei din Bucureşti - Ghişeu 4 datată 31 mai 2021 şi ştampila instanţei de primire şi ataşare la dosar din data de 02 iulie 2021.

Aşadar, conform actele existente la dosar şi în urma diligenţelor efectuate prin grefa instanţei, rezultă că inculpatul A. a primit copia deciziei penale nr. 661/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 11 iunie 2021, pe dovada de primire regăsindu-se semnătura de primire a destinatarului.

În acelaşi timp, se constată că motivele de recurs în casaţie formulate de recurentul A. se referă la legea penală mai favorabilă, instanţa de apel analizând aceste aspecte. Motivele invocate referitor la alegerea legii mai favorabile reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din data de 05 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2018(1982/2020).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din data de 05 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2018(1982/2020).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025.