Cassation inadmissibility for failure to specify legal ground where arguments concern factual re-evaluation and evidence

Şedinţa publică din data de 09 octombrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 546/13.02.2025 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2024, printre alţii, în baza art. 396 alin. (5), art. 16 alin. (1) lit. c) şi art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., privitor la comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) şi (10) din C. proc. pen. rap. la art. 193 alin. (2) şi (21) lit. c), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe în variantă agravată în public asupra persoanei vătămate B..

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) şi (10) din C. proc. pen. rap. la art. 193 alin. (2) şi (21) lit. c), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe în variantă agravată în public asupra persoanei vătămate C..

Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracţiunile de loviri sau alte violenţe în variantă agravată, pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice/dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat/dreptul de a comunica cu persoana vătămată B./dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuinţele acesteia, precum şi de alte locuri unde această persoană vătămată îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională/dreptul de a comunica cu persoana vătămată C./dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoana vătămată C., de locuinţele acesteia, precum şi de alte locuri unde această persoană vătămată îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională, pe o durată de 2 ani, calculată de la executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) şi (10) din C. proc. pen. rap. la art. 371 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 1 (o) lună închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice în variantă agravată.

S-a constatat că cele două infracţiuni de loviri sau alte violenţe şi infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice sunt concurente, iar în baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale, aplicând inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 9 luni închisoare (reprezentând o treime din durata cumulată de 27 luni închisoare a celorlalte două pedepse), stabilind şi aplicând astfel o pedeapsă principală intermediară de 2 (doi) ani şi 1 (o) lună închisoare.

S-a constatat că cele trei infracţiuni concurente reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii faţă de sp nr. 168/PI/11.08.2021 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă la 11.11.2022 (primul termen al recidivei postcondamnatorii).

În temeiul art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1)-(2) din C. pen., s-a adăugat restul de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa recunoscută în România de 7 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa principală intermediară de 2 ani şi 1 lună închisoare, stabilind o pedeapsă principală rezultantă finală de 2 (doi) ani, 1 (o) lună şi 541 (cinci sute patru zeci şi unu) zile închisoare pentru inculpatul A., cu executare în regim de detenţie.

Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., pe o durată de 2 ani, calculată după executarea pedepsei închisorii în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen., conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 56/15.05.2024 MAP 47/up/15.05.2024 (măsură preventivă menţinută ulterior în etapa camerei preliminare, respectiv a judecăţii).

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale finale rezultante de 2 ani, 1 lună şi 541 zile închisoare aplicată inculpatului A. următoarele: durata reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 15.05.2024 la zi.

Potrivit art. 397 rap. la art. 19, art. 25 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. c) şi art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. şi cu referire la art. 1357 C. civ., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B..

Conform art. 404 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus informarea persoanelor vătămate B. şi C. că pot solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii.

Împotriva sentinţei penale nr. 546/13.02.2025 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2024 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpaţii D. şi A..

Prin decizia penală nr. 462/A din data de 27.05.2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpatul A. împotriva s.p. nr. 546/13.02.2025 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, şi, rejudecând:

A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate B..

A înlăturat dispoziţiile privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) din C. pen., stabilite pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe asupra persoanei vătămate B..

În baza art. 233, 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuinţa acestuia, precum şi de alte locuri unde această persoană vătămată îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuinţa acestuia, precum şi de alte locuri unde această persoană vătămată îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională, pe durata executării pedepsei principale.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate C..

S-au menţinut dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate C..

S-au menţinut dispoziţiile privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) din C. pen., stabilite pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe asupra persoanei vătămate C..

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa de 1 an şi o lună închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen. a majorat durata pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, de la 1 an şi o lună închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 10 luni şi 20 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare.

A înlăturat dispoziţiile privind adăugarea la pedeapsa rezultantă a restului de pedeapsă de 541 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare recunoscută în România prin s.p. nr. 168/PI/11.08.2021 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoanele vătămate B. şi C., de locuinţele acestora, precum şi de alte locuri unde aceste persoane vătămate îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) şi o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 metri de persoanele vătămate B. şi C., de locuinţele acestora, precum şi de alte locuri unde aceste persoane vătămate îşi desfăşoară activitatea socială sau profesională, pe durata executării pedepsei principal.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1349 şi 1382 C. civ. a obligat inculpaţii D. şi A., în solidar, la plata sumei de 600 RON daune materiale către partea civilă B. şi a respins în rest pretenţiile civile ale părţii civile.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 424 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen. a dedus suplimentar din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestului preventiv de la data de 13.02.2025 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a constatat încetate de drept măsurile arestului preventiv dispuse faţă de inculpaţi, concomitent cu emiterea mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea pe numele acestora.

Împotriva deciziei penale 462/A din data de 27.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, recurentul A. a declarat recurs în casaţie.

La data de 06.08.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Nu a fost indicat vreun caz de recurs în casaţie aşa cum prevede art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, a menţionat, în esenţă, că nu s-au luat în considerare probele şi declaraţiilor martorilor, că instanţa de apel i-a schimbat încadrarea faptei iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În cazul, în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

În cauză, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului care a exercitat calea de atac.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în sensul, că nu este indicat cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea iar motivele prezentate privesc situaţia de fapt şi reevaluarea probatoriului administrat.

Astfel, în motivarea cererii a menţionat, în esenţă, că nu s-au luat în considerare probele şi declaraţiilor martorilor, că instanţa de apel i-a schimbat încadrarea faptei iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. instanţa de recurs în casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Aşa fiind, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu poate fi analizată de Înalta Curte, nefiind indicat vreun caz de recurs în casaţie, iar, motivele prezentate privesc situaţia de fapt şi reevaluarea probatoriului administrat.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 27 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 27 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2025.