Inadmissibility of cassation for reliance on abrogated ground and factual challenges

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 11.03.2025 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 raportat la 188 alin. (1), (2) şi art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, executorie conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, executorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale de 2000 RON, prin sentinţa penală nr. 251 din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin decizia penală nr. 489/09.05.2018 a Curţii de Apel Suceava.

În temeiul art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 RON.

S-a constatat că amendă penală în cuantum de 2000 RON a fost achitată integral la data de 18.04.2019.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii pe timp de 2 (doi) ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) a), b) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că în cauză nu s-au dispus măsuri preventive faţă de inculpat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul Naţional de Date Genetice judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. şi art. 112 alin. (5) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială prin echivalent a sumei de 100 de RON de la inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 1357 şi art. 1381 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. şi a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 20.000 (douăzeci de mii) de RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 1664,70 RON, cu titlu de daune materiale precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu data de efectuării cheltuielilor şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 2400 de RON, din care suma de 899,88 de RON reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, diferenţa reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul camerei preliminare şi al judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 778 din 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 11.03.2025 a Tribunalului Botoşani, ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 21.07.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie recurentul inculpat a indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.., iar prin motivele prezentate, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, netemeinică, contradictorie şi pronunţată din ură personală, expunând situaţia de fapt grefată pe relaţiile tensionate pe care le avea (pe plan local) cu partea civilă, precum şi cu alte persoane.

A criticat încadrarea juridică şi împrejurarea că în cursul procesului penal i-au fost respinse toate cererile de probe, iar în ceea ce priveşte acuzaţia, recurentul a susţinut că a acţionat în legitimă apărare în contextul în care parte civilă a pătruns cu oile pe terenul său şi a asmuţit cânii împotriva sa.

A solicitat admitere recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau pronunţarea unei soluţii de achitare, întrucât fapta de tentativă la omor calificat nu a existat, neavând intenţia de a ucide, ci s-a aflat în legitimă apărare/în stare de provocare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04.09.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, în conformitate cu prevederile art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., s-a constatat îndeplinită procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum şi cu intimatele părţi civile.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia nr. 778 din 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu i-a fost comunicată inculpatului la locul de deţinere, ci numai la domiciliul procesual ales (cabinetul avocatului), în data de 04.07.2025, iar ultimul domiciliu indicat în faţa instanţei de apel este cel al locuinţei sale.

Se mai notează că A. având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care i-a fost respins, ca nefondat.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele şi prenumele recurentului C., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura acestuia.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.., care însă nu este în vigoare, acesta fiind abrogat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

Cât priveşte motivele prezentate în susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul A. tinde prin acestea la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţa de apel, invocând atât legitima apărare, cât şi provocarea, situaţie care nici măcar în aparenţă nu se circumscrie vreunui caz de casare dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. şi, prin urmare, nu pot fi analizate de instanţa de recurs în casaţie.

Deşi recurentul a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, Înalta Curte subliniază că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii eventualei greşite aprecieri a faptei sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de instanţa de apel.

Mai mult, invocarea unor cazuri de casare abrogate nu echivalează cu respectarea cerinţei prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar argumentele prezentate de recurentul inculpat trebuie să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate (în limitele şi cadrul de aplicare a unui caz de recurs în casaţie dintre cele prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7, pct. 8, pct. 11 sau pct. 12 C. proc. pen..), situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă, din moment ce recurentul mai critică încadrarea juridică dată faptei, enunţă aspecte care antamează latura subiectivă a infracţiunii pentru care a fost condamnat şi susţine insuficienţa probelor administrate în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 778 din data de 27 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 778 din data de 27 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2025.