Drug trafficking cassation appeal ruled inadmissible as challenge to factual findings; final sentence upheld.

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 556 din data de 20.11.2024 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023 în baza art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional, operaţiunea de introducere în ţară, de droguri de mare risc (MDMA), fără drept.

În baza art. 67 C. pen. şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost interzisă interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, alături de pedeapsă principală, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 (folosirea minorilor la săvârşirea infracţiunii), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc şi mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, alături de pedeapsă principală, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii se află în stare de concurs real şi formal de infracţiuni (în acord cu deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2017 şi nr. 15/2017).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 7 ani închisoare (7 ani x o treime = 2 ani şi 4 luni închisoare), stabilind ca inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 15 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi durata arestului preventiv din data de 12.07.2023 şi până în data de 24.11.2023 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută faţă de inculpatul A. măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de acesta prin încheierea nr. 412/22.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 a Tribunalului Arad, măsură preventivă menţinută succesiv în cursul judecăţii.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportare la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 2502 C. proc. pen.., s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin instituirea sechestrului, în cursul urmăririi penale prin ordonanţele din 19 iulie 2023 şi 11 august 2023 în dosarul nr. x D/P/2023, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad, asupra sumelor de 1.700 euro; 1.000 RON; 30.000 RON sume provenite din vânzarea drogurilor, şi 10.000 RON reprezentând cheltuielile judiciare şi a menţinut prin încheierea nr. 378/22.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a Tribunalului Arad, măsurii asigurătorii care au fost menţinute.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000; art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, a sumelor de 1.700 euro; 1.000 RON; 30.000 RON, ce au fost obţinute din săvârşirea infracţiunilor, depuse la B. S.A. - Sucursala Arad în contul Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, în subconturile inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) raportat la art. 17 alin. (1) teza I din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii potrivit art. 574 lit. d) C. proc. pen., a cantităţilor de: 2,16 grame 3 CMC; 1,96 gr 3 CMC; 5,18 grame substanţă pulverulentă ce conţine MDMA; 81 comprimate MDMA; 6,24 grame substanţă pulverulentă ce conţine MDMA; 426 comprimate MDMA; 4,84 gr substanţă pulverulentă ce conţine MDMA; 79 comprimate MDMA; 4,89 grame substanţă pulverulentă ce conţine MDMA; 177 comprimate MDMA; 2,11 grame substanţă pulverulentă ce conţine MDMA; 11 comprimate MDMA, rămase în urma analizelor, respectiv punga cu urme de materie; cântarul electronic; grinderul folosite în activitatea infracţională, toate depuse la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş şi Arad.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) rap. la art. 17 alin. (1) teza II Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în vederea păstrării ca şi contraprobă, a cantităţilor de 10 comprimate MDMA (contraprobă); 10 comprimate MDMA (contraprobă); 10 comprimate MDMA (contraprobă); 10 comprimate MDMA (contraprobă), rămase în urma analizelor de laborator, depuse la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) raportat la art. 398 coroborat cu art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 10.000 RON aferentă fazei procesuale a urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A.

Prin decizia nr. 329/A din 23 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 556 din data de 20.11.2024 pronunţate de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată.

Rejudecând cauza, a fost redusă de la 7 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc şi mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea şi a art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea 143/2000 şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A fost redusă de la 13 ani la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc în varianta introducerii în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 10 (zece) luni, rezultând pedeapsa finală de 5 (cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contraveneau deciziei.

În baza art. 424 alin. (2) raportat la art. 399 alin. (1) şi art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 28.05.2025, indicând cazul de casare prevăzut de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În esenţă, recurentul a susţinut că fapta de trafic internaţional de droguri pentru care s-a dispus condamnarea sa, raportat la descrierea situaţiei de fapt reţinute prin decizia pronunţată în apel, nu este prevăzută de legea penală.

Punctual, recurentul a susţinut că fapta prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nu întruneşte toate elementele de tipicitate obiectivă.

Sub acest aspect, a menţionat că, din ansamblul probator administrat în cauză s-a relevat faptul că drogurile, despre care s-a susţinut că le-a introdus în ţară la data de 07.07.2023, se aflau deja pe teritoriul României la momentul presupusei introduceri a lor în ţară (în acest sens, a făcut trimitere la depoziţia martorului C., care a declarat că drogurile se aflau în localitatea Gurahonţ cu câteva săptămâni înainte de a fi găsite).

Prin urmare, în opinia recurentului, drogurile nu aveau cum să fie introduse în ţară la data de 07.07.2023, fiind dovedit că acestea se aflau deja în ţară la acea dată, lipsind, astfel, elementul material al infracţiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Vis-a-vis de introducerea în ţară a cantităţilor de droguri prin ascunderea lor într-un ursuleţ de pluş, recurentul a susţinut că martora D. a declarat în faţa instanţei de apel că, ursuleţul de pluş aparţine nepoţilor martorei şi s-a aflat în permanenţă pe teritoriul României, inclusiv la momentul presupusei introduceri în ţară a drogurilor. A mai arătat, de asemenea, că autoturismul nu are spaţiu pentru roată de rezervă şi nici roată de rezervă, aşa încât era imposibil să fi depozitat acel ursuleţ de pluş într-un spaţiu care nu există.

Nu în ultimul rând, a susţinut că, cu ocazia controlului efectuat asupra sala punctul de trecere a frontierei, când a fost acuzat că a introdus în ţară drogurile de mare risc la data de 07.07.2023, nu s-a găsit nimic asupra sa, fapt ce demonstrează că nu a introdus droguri în ţară la data de 07.07.2023.

Pentru motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Deopotrivă, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.. a solicitat suspendarea executării pedepsei după admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.07.2025 sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, în conformitate cu prevederile art. 439 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat îndeplinită procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - ST Timişoara.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia nr. 329/A din 23 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată inculpatului la locul de deţinere - Penitenciarul Arad la data de 05.05.2025, iar recursul în casaţie a fost introdus la data de 28.05.2025.

Se mai notează că A. având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele şi prenumele recurentului A., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie şi care a ataşat împuternicirea avocaţială seria nr. 140/27.05.2025.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul inculpat a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., însă aceasta nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie, fiind necesar a se prezente motive care să-l susţină, cel puţin în aparenţă.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere decât cea penală, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În atare condiţii, se observă că, pe calea recursului în casaţie recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., însă argumentele prezentate, prin care se solicită, în esenţă, reinterpretarea probatoriului pe baza căreia să se reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinut că instanţa de apel nu se circumscriu nici măcar în aparenţă acestuia şi nici unui alt caz de casare prevăzut expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin motivele de recurs formulate, în realitate, recurentul critică situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, cu titlu definitiv, susţinând că probele administrate în cauză (e.g. declaraţiile martorilor C., D.) dovedesc lipsa elementului material al infracţiunii de trafic internaţional de droguri - respectiv introducerea în ţară unor cantităţi de droguri.

Înalta Curte constată că, instanţa de apel însuşind-şi motivarea şi consideraţiile judecătorului de la prima instanţă a reţinut în fapt că: în 07.07.2023, inculpatul (n.n. A.) a introdus ilegal în România, 1.000 de comprimate MDMA de culoare albastră cu şanţ de rupere având logo-ul "Barcelona" şi inscripţia 360 mg, ascunse într-un ursuleţ din pluş, disimulat în zona roţii de rezervă a autoturismului personal cu care se deplasa, de unde a achiziţionat drogurile de mare risc cu preţul de 1,50 euro comprimatul (total 1.500 euro) intenţionând să le vândă în România, în judeţul Arad, mai ales la festivalul de muzică AOA, cu preţul de 40 - 70 RON comprimatul, în funcţie de cantitate (...).

Raportat la cele reţinute, cu titlu definitiv, de instanţa de apel, Înalta Curte subliniază că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptei sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de instanţa de apel.

Aşadar, susţinerile recurentului nu se subsumează unor critici referitoare la lipsa elementului material al infracţiunii de trafic internaţional de droguri, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ci prin acestea se neagă însăşi baza factuală, inculpatul încercând să acrediteze ideea că a fost victima unor înscenări privind tranzacţiile de droguri de către o altă persoană care l-a denunţat "...martorul (n.n. C.) a mai arătat că subsemnatul am fost o victimă a traficantului de droguri E., care mi-a înscenat tranzacţiile de droguri, orchestrând toate acţiunile împotriva mea, denunţându-mă la DIICOT şi operând ca şi colaborator cu identitate protejată în dosarul penal nr. x/2023, iar ulterior a exercitat presiuni şi a ameninţat martorii să declare mincinos în legătură cu implicare mea în traficul de droguri ", solicitând, totodată, reinterpretarea probatoriului pe baza căreia să se reţine o altă situaţie de fapt care să-l plaseze în afara săvârşirii infracţiunii.

Ca atare, prin conţinutul lor, motivele de recurs în casaţie prezentate nu pun în discuţie elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. sau altor cazuri de casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de legiuitor, cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu este îndeplinită.

Înalta Curte reiterează că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurentul inculpat trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.

În raport de aceste constatări cu privire la neîntrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, devine redundantă orice analiză asupra cererii de suspendare a executării hotărârii pronunţate de instanţa de apel, astfel cum s-a solicitat de către recurent.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 329/A din data de 23 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 329/A din data de 23 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2025.