Cassation appeal inadmissible; attempted murder sentence upheld for failure to fit legality-only review

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 116 din data de 10.07.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv Decizia Î.C.C.J. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de "lovirea sau alte violenţe" prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. şi "distrugere" prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de "omor". În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară pe o durata de 2 ani a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, executarea pedepsei complementare urmând a începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin prezenta. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pedeapsă care potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. şi art. 54 C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată în cauză şi a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 80.000 RON părţii civile C., reprezentând daune morale, din care inculpatul A. a achitat suma de 2000 RON.

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani şi, în consecinţă, inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 365,80 RON, iar inculpatul A. la plata sumei de 693 RON către această parte civilă.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J şi s-a adus la cunoştinţa acestui inculpat împrejurarea că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 398 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că, în seara de 23.02.2018, în jurul orei 22:50, cei doi inculpaţi, care se aflau într-un autoturism împreună cu martorul D., pe un drum care face legătura între comunele Tudora şi Corni, judeţul Botoşani, au tăiat calea autoturismului aparţinând persoanei vătămate E.. Inculpatul B. a spart geamul portierei stânga spate a autoturismului, a tras-o de pe bancheta din spate pe persoana vătămată F., lovind-o cu bâta, apoi inculpatul A. a tras-o de pe aceeaşi banchetă şi pe persoana vătămată C., lovind-o cu bâta în zona capului, aceasta căzând.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul A. şi partea civilă C., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că partea civilă apelantă C. şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 116 din 10.07.2024 a Tribunalul Botoşani. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă apelantă C. să plătească statului suma de 150 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 116 din data de 10.07.2024 a Tribunalului Botoşani.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, doar cu privire la latura civilă a cauzei şi în rejudecare, s-a luat act că partea civilă C. nu mai are niciun fel de pretenţii civile de la inculpatul apelant A., prejudiciul cauzat fiind achitat integral.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată către inculpatul A. la data de 21.07.2025, inculpatului B. la data de 21.07.2025, către părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon la data de 18.07.2025, Spitalul Judeţean de Urgenţă Marvromati la data de 21.07.2025, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Botoşani la data de 21.07.2025, F. la data de 21.07.2025 şi E. la data de 21.07.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 20.08.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 30.07.2025.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 31.07.2025, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Botoşani la data de 04.08.2025, Spitalul Judeţean de Urgenţă Marvromati la data de 04.08.2025, E. la data de 04.08.2025, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon la data de 04.08.2025 şi F. la data de 04.08.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 07.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susţinând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, prin reţinerea în favoarea inculpatului A. a circumstanţei atenuante, prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., diminuarea pedepsei aplicate şi aplicarea art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În fapt, prin sentinţa penală nr. 116/10.07.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor şi aşa cum se arată în hotărâre la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, precum şi criteriile generale de individualizare prev. art. 74 C. pen.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, având în vedere că fapta a rămas în forma tentativei, instanţa de fond a constatat că aceste limite, situate între 10 şi 20 de ani, se reduc conform art. 32 C. pen. la jumătate, rezultând noi limite cuprinse între 3 şi 10 ani, şi întrucât a recunoscut în totalitate săvârşirea faptei, optând pentru procedura simplificată, s-au aplicat cauze de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că, limitele de pedeapsă, care i se puteau aplica, s-au situat între 3 ani şi 4 luni şi 6 ani şi 8 luni închisoare.

Prima instanţă nu a ţinut seama de circumstanţele sale personale, respectiv de vârstă, că nu are antecedente penale, de atitudinea sa procesuală, de faptul că are familie, dar aceste aspecte nu au avut relevanţă în aplicarea unei pedepse sub minimul de 3 ani şi 4 luni. De asemenea, a reţinut prima instanţă că nu sunt incidente în cauză disp. art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât eforturile depuse de acesta pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii nu au fost dovedite în cauză şi s-a aplicat aşadar pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare.

În apel, în faţa Curţii de Apel Suceava, a solicitat un termen pentru a achita în totalitate despăgubirile civile şi de a beneficia astfel de disp. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., precum şi de art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. ce vizează acoperirea integrală a prejudiciului. Acordarea unui termen a fost încuviinţată în acest sens, a plătit în totalitate despăgubirile civile, s-a împăcat cu persoana vătămată şi aceasta ş i-a retras apelul.

A apreciat că în cauză trebuie aplicate dispoziţiile art. 76 C. pen., anume că în cazul în care există circumstanţe atenuante limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime, apreciind că această diminuare era obligatorie.

În aceste condiţii, dacă s-ar fi făcut aplicarea corectă a legi, evident pedeapsa aplicată putea scădea mult sub limita de 3 ani şi 4 luni şi ulterior putea fi dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Aşadar, pe de o parte, i s-au recunoscut circumstanţele personale, dar acestea nu au condus la diminuarea pedepsei şi, pe de altă parte, deşi a acoperit integral prejudiciul, nu i s-a aplicat circumstanţa prev. art. 75 pct. 2 lit. a) din C. pen., pentru care era obligatorie diminuarea limitelor speciale ale infracţiunii cu încă o treime.

Instanţa de apel însă, arătând că individualizarea pedepsei reprezintă una din cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice, aserţiune cu care este de acord, nu a înţeles însă, nici să ia în considerare actele în circumstanţiere care vizează circumstanţele personale sale şi nici incidenţa prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., cu motivarea că plăţile efectuate şi împăcarea părţilor au avut loc abia în apel.

Dar legea nu distinge când ar trebui apreciată şi aplicată în sprijinul inculpatului, această atitudine onestă de acoperire integrală a prejudiciului, care deşi a fost stabilit într-un cuantum foarte mare a fost plătit.

A solicitat să se aibă în vedere la soluţionarea prezentului recurs în casaţie, circumstanţele sale personale, faptul că are 28 de ani, o familie şi o fetiţă, este un om apreciat în societate, nu are antecedente penale şi au trecut atâţia ani de la săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, cu privire la fapta în sine, a precizat că este de observat că încadrarea juridică este la limită, exagerată, fapta fiind evident săvârşită prin depăşirea limitelor legitimei apărări, ci aceste persoane au venit în sat cu gândul să provoace bătaie. A menţionat că regretă enorm faptele săvârşite şi a solicitat să se aibă în vedere strădania sa pentru a repara consecinţele acestor fapte, au trecut 7 ani de atunci şi nu a mai produs nicio atingere vreunei norme de convieţuire socială, iar 4 ani în penitenciar ar avea consecinţe dramatice asupra persoanei şi asupra familiei sale.

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele inculpatului, hotărârea care se atacă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, nefiind depusă delegaţia acestuia la dosarul cauzei.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, se reţine, prioritar, faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În cauza de faţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat, întrucât prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită prin hotărârile pronunţate în fond şi/sau apel.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că deşi recurentul şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., din modul în care a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat.

Se reţine că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează practic reindividualizarea pedepsei cu referire la circumstanţele atenuante, circumstanţele persoanele, necesitatea realizării, în calea extraordinară de atac de faţă, a unei reindividualizări judiciare a pedepsei, în sensul diminuării pedepsei şi aplicarea suspendării executrii pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea inculpatului neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele acestuia.

În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalităţi, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., respectiv, încălcarea competenţei după materie sau după calitatea persoanei, fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală, dispunerea eronată a încetării procesului penal, constatarea greşită sau omisiunea de a constata graţierea şi aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Faţă de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare invocat prev de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., întrucât vizează reindividualizarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 octombrie 2025.