Competence for appeal against dismissal: determined by status and offenses of dismissed persons, not indivisibility with cases involving specially qualified persons

Şedinţa publică din data de 23 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 332/12.11.2025, pronunţată de Judecătoria Salonta, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 50 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia privind necompetenţa materială a Judecătoriei Salonta, invocată de către judecătorul de cameră preliminară din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenţii A., identificat prin CNP x şi B., identificată prin CNP x cu domiciliul procesual ales la sediul apărătorului ales, în Oradea, str. x, Jud. Bihor, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a ordonanţei de respingere a plângerii nr. 12/II.2/2024 din 19.03.2024 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Judecătoria Salonta a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 31.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpaţi, cât şi clasarea cauzei, printre alţii, faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune, faptă prev. de art. 47 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., prin folosirea de mijloace frauduloase, instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, dar şi faţă de suspecta B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., prin folosirea de mijloace frauduloase, instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Totodată, s-a reţinut că împotriva dispoziţiei de clasare mai sus menţionate, petenţii A. şi B. au formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanţa nr. 12/II.2/2024 din data de 19.03.2024 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fiind menţinută dispoziţia de clasare emisă în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta a reţinut că în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-au efectuat cercetări privind săvârşirea de către mai multe persoane, printre care şi un avocat (inculpatul C.) şi un notar public (inculpatul D.), a mai multor infracţiuni, împrejurare ce a atras competenţa de efectuare a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A mai reţinut judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei că, deşi soluţia de clasare ce face obiectul cauzei s-a dispus faţă de persoane care nu deţin calitatea prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi pentru infracţiuni care sunt date în competenţa judecătoriei, dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost instrumentat unitar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întrucât în dosar figurau şi persoane cu calitate specială (avocat, notar), cercetarea cauzei fiind unică şi indivizibilă.

În opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta, această unitate de urmărire penală atrage şi menţinerea competenţei materiale a instanţei corespunzătoare nivelului parchetului care a instrumentat cauza, chiar şi pentru soluţiile dispuse faţă de persoanele fără calitate, măsură necesară pentru a evita fragmentarea cauzei şi riscul de soluţii contradictorii.

S-a subliniat că a admite contrariul ar însemna ca, în acelaşi dosar, plângerile împotriva soluţiilor de clasare să fie soluţionate de instanţe diferite (Curtea de Apel pentru persoanele cu calitate, Judecătoria pentru cele fără calitate), în condiţiile în care în cauza pendinte s-au dispus soluţii de clasare şi faţă de persoanele care au atras competenţa de efectuare a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În plus, s-a reţinut că o interpretare contrară ar duce la situaţia paradoxală în care două instanţe diferite (Curtea de Apel şi Judecătoria) ar controla, în acelaşi dosar, actele aceluiaşi procuror, contrar principiului bunei administrări a justiţiei care impune respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, între care se înscrie şi coerenţa actelor de urmărire penală şi judecată şi asigurarea unui cadru unitar de soluţionare.

Totodată, s-a reţinut că în situaţia în care prin rechizitoriul din data de 31.01.2024 s-ar fi dispus şi trimiterea în judecată a petenţilor, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă ar fi aparţinut Curţii de Apel Oradea, iar nu unei alte instanţe inferioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

II. Prin încheierea penală nr. 22/CP din data de 09 decembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenţii A. şi B. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024 emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi împotriva ordonanţei de respingere a plângerii emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în data de 19 martie 2024 în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea şi judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen., îl constituie soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată, competenţa de soluţionare a acesteia stabilindu-se prin raportare la infracţiunea/infracţiunile şi persoana/persoanele în raport de care s-a dispus soluţia contestată.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a reţinut că în situaţia în care actul procurorului cuprinde mai multe soluţii (de exemplu, se dispun mai multe soluţii de clasare, iar soluţiile privesc mai multe persoane), competenţa se determină numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere, celelalte soluţii de netrimitere ori trimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competenţa altei instanţe, nu vor influenţa şi competenţa de soluţionare a plângerii.

În ceea ce priveşte competenţa după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a constatat că petenţii A. şi B. nu deţin niciuna din calităţile prevăzute de art. 38 C. proc. pen. pentru a fi atrasă competenţa curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa materială, s-a reţinut că infracţiunile pentru care s-a dispus clasarea nu se regăsesc în cuprinsul art. 38 alin. (1) C. proc. pen., pentru a fi atrasă competenţa în primă instanţă a curţii de apel.

Astfel, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, a constatat că infracţiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare în cauză sunt date de lege în competenţa materială a judecătoriei.

Totodată, a reţinut că plângerea se impune a fi soluţionată de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, chiar dacă soluţia de clasare este emisă de o unitate de parchet superioară celei corespunzătoare acestei instanţe de judecată.

Aşa fiind, analizând datele concrete ale speţei prin prisma dispoziţiilor care guvernează competenţa judecătorului de cameră preliminară, s-a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.12.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 23.12.2025.

III. Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Salonta, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Prealabil, Înalta Curte reţine că relevant sub aspectul stabilirii competenţei este obiectul cauzei pendinte, iar astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în speţă, petenţii A. şi B. au învestit judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Salonta cu o plângere formulată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31.01.2024, emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Potrivit art. 340 (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Astfel, se reţine că, prin rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024, emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripţia) faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la înşelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., precum şi clasarea cauzei faţă de suspecta B., în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripţia), pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, prin aceleaşi rechizitoriu, se dispun atât soluţii de trimitere în judecată, cât şi soluţii de clasare, competenţa de a judeca plângerea împotriva soluţiei de clasare, formulată în baza art. 340 C. proc. pen., aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă în raport cu infracţiunile şi calitatea persoanelor faţă de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanţa competentă să judece inculpaţii trimişi în judecată, având în vedere că trimiterea în judecată, respectiv clasarea sunt soluţii cu natură şi consecinţe diferite, care presupun stadii procesuale distincte.

Plângerea formulată în temeiul art. 340 C. proc. pen. vizează aşadar o soluţie distinctă a procurorului faţă de cea de trimitere în judecată, având un obiect propriu şi producând efecte limitate la situaţia juridică a petenţilor.

Caracterul unic şi indivizibil al urmăririi penale nu poate conduce la extinderea competenţei instanţei stabilite pentru judecarea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. este autonomă.

Totodată, Înalta Curte constată că dispoziţiile privind prorogarea competenţei sunt aplicabile, potrivit art. 45 alin. (2) C. proc. pen., numai în situaţia în care cauzele se află în faza de judecată şi în acelaşi stadiu procesual.

Astfel, din examinarea actului de sesizare anterior menţionat, Înalta Curte constată că petenţii A. şi B., faţă de care s-a dispus prin rechizitoriu o soluţie de clasare, nu au nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) şi g) C. proc. pen., după cum nici infracţiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare (înşelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, fals intelectual, respectiv fals în declaraţii) nu sunt prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., care ar atrage competenţa în primă instanţă, materială sau după calitatea persoanei, a curţii de apel.

Ca atare, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. pen. care prevăd că judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, respectiv dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În acest sens, este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin încheierea penală nr. 188/23.04.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, a statuat că în situaţia în care actul procurorului cuprinde mai multe soluţii de clasare care privesc persoane diferite sau în situaţia în care clasarea este dispusă prin rechizitoriu, competenţa se determină numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere.

De asemenea, prin încheierea penală nr. 578/14.12.2022, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2022, s-a reţinut, în esenţă, că în cazul în care, prin aceleaşi rechizitoriu, cu privire la unii inculpaţi/unele fapte se dispune trimiterea în judecată, iar cu privire la alţi inculpaţi/alte fapte, se dispune clasarea, competenţa de a judeca plângerea formulată în conformitatea cu dispoziţiile art. 340 C. proc. pen., aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă a judeca cauza în primă instanţă în raport cu infracţiunile şi calitatea persoanelor faţă de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanţa competentă să judece inculpaţii trimişi în judecată.

Deopotrivă, în doctrină s-a arătat că în ipoteza în care actul procurorului cuprinde mai multe soluţii (de exemplu se dispun mai multe soluţii de clasare, soluţiile privesc mai multe persoane sau când clasarea este dispusă prin rechizitoriu), competenţa se determină numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere; celelalte soluţii de netrimitere în judecată ori trimiterea în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competenţa altei instanţe, nu vor influenţa şi competenţa de soluţionare a plângerii (M. Udroiu ş.a. C. proc. pen.. Comentariu pe articole. Ediţia 3, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2020, pag. 1801).

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Salonta, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Salonta, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 decembrie 2025.