Drug trafficking appeals rejected as inadmissible; appellate convictions for MDMA trafficking stand.

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 457 din 20 decembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Argeş s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul A. a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reţinere şi arestare preventivă, de la data de 10.10.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 12 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul B. a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reţinere şi arestare preventivă, de la data de 10.10.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 16 alin. (1) rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantităţi de droguri, rămase în urma analizelor de laborator, anume: 45661 comprimate care conţin MDMA, 35399 comprimate care conţin MDMA, 49315 comprimate care conţin MDMA, 35682 comprimate care conţin MDMA, 30344 comprimate care conţin MDMA, 35476 comprimate care conţin MDMA, rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii seria x/28.11.2023 şi 8 comprimate MDMA, rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii seria x din data de 27.02.2024.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 40.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 31440 RON în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., în valoare de 998 de RON, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 273 alin. (1), (4) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen., art. 7 din Legea nr. 178/1997, art. 1 din Ordinul M.J. nr. 2907/C/2340/2020, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei a cheltuielilor privind serviciile de traducere/interpretare în limba turcă, în cuantum total de 3096,01 RON.

În temeiul art. 272 şi art. 275 alin. (6) C. proc. pen., sumele avansate de Ministerul Justiţiei pentru plata onorariului traducătorului/interpretului autorizat au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii B. şi A..

Prin decizia penală nr. 637/A din 19 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 457 din 20 decembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate apelantului la 9 ani închisoare, menţinându-se în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei.

Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul disp. art. 424 alin. (3) C. proc. pen. s-a dedus la zi prevenţia pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de inculpatul A. au fost lăsate în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru apelanţii inculpaţi să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea apelantului inculpat B. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 273 alin. (1), (4) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen., art. 7 din Legea nr. 178/1997, art. 1 din Ordinul M.J. nr. 2907/C/2340/2020, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei a cheltuielilor privind serviciile de traducere/interpretare în limba turcă, conform facturilor depuse la Serviciul Contabilitate al instanţei, acestea fiind lăsate în sarcina statului.

*

La data de 27 mai 2025 (data poştei), inculpatul B. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 637/A din 19 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, fără a o motiva în fapt şi în drept.

Cererea transmisă direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată, la data de 30 mai 2025, sub nr. 4974, a fost ulterior trimisă administrativ la Curtea de Apel Piteşti, unde a fost înregistrată la data de 11 iunie 2025.

La data de 12 iunie 2025 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale, fără a o motiva în fapt şi în drept.

Cererea transmisă direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată, la data de 17 iunie 2025, sub nr. 5535, a fost ulterior trimisă administrativ la Curtea de Apel Piteşti, unde a fost înregistrată la data de 30 iunie 2025.

Ulterior, la data de 1 iulie 2025 (data poştei), inculpatul A. a transmis o completare a cererii iniţiale de recurs în casaţie, conţinând motivele de fapt şi drept ale căii extraordinare de atac.

Cererea a fost transmisă Curţii de Apel Piteşti, unde a fost înregistrată, la data de 2 iulie 2025.

La data de 23 iulie 2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Piteşti a depus concluzii scrise cu privire la cererile de recurs în casaţie, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., respectiv, ca nefondată, a celei formulate de inculpatul A., pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul memoriului.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 8 august 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 2 octombrie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. (la data de 27 mai 2025) şi A. (la data de 12 iunie 2025) au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care, raportat la data comunicării hotărârii recurate către recurenţi, 23 mai 2025, s-a împlinit la data de 23 iunie 2025.

Cererile îndeplinesc şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Deopotrivă, îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) C. proc. pen., fiind formulate de cei doi inculpaţi, care au formulat şi apel în cauză.

În fine, îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele şi prenumele recurenţilor, unitatea de detenţie în care sunt încarceraţi şi hotărârea care se atacă, totodată, fiecare cerere purtând şi semnătura recurenţilor inculpaţi.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen. (cazurile în care se poate face recurs în casaţie), Înalta Curte constată, prioritar, că aceasta presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de recurs în casaţie expres prevăzute de lege.

În al doilea rând, constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casaţie, atât în privinţa duratei, cât şi a momentului de la care începe să curgă.

Ca urmare, motivele de recurs în casaţie formulate după expirarea termenului de exercitare a căii extraordinare de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., exercitarea unui drept procesual cu nerespectarea termenului instituit de lege atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Aceasta înseamnă că exercitarea dreptului la recurs în casaţie - în forma şi în condiţiile expres prevăzute de lege, inclusiv în privinţa motivării cererii de recurs - trebuie să intervină în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., admiterea ipotezei contrare echivalând cu recunoaşterea de efecte juridice unei cereri de recurs în casaţie care eludează exigenţele art. 437 C. proc. pen.

Or, evaluând cererile de recurs în casaţie prin prisma acestor exigenţe, Înalta Curte constată că recurentul inculpat B. nu a indicat care sunt argumentele care susţin cererea de recurs în casaţie formulată, menţionând expres în cuprinsul acesteia că motivele le va "arăta prin înscrisuri", precum şi "verbal", la judecarea acesteia.

În schimb, deşi inculpatul A. şi-a motivat calea extraordinară de atac, Înalta Curte constată, totuşi, că întrucât memoriul care conţine motivarea a fost depus abia la data de 1 iulie 2025, deci după expirarea termenului de declarare a recursului în casaţie, la data de 23 iunie 2025, raportat la considerentele prezentate în preambulul prezentei evaluări, împrejurarea evocată echivalează cu nemotivarea căii extraordinare de atac.

Acestea sunt argumentele pentru care Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că ambele cereri de recurs în casaţie nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen.

Distinct de această constatare, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul memoriului din 1 iulie 2025, care conţine motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat, prin prisma cazurilor de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 C. proc. pen., în principal, omisiunea reţinerii în beneficiul său a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi, doar subsidiar şi corelativ, cuantumul pretins nelegal al pedepsei stabilite în aceste condiţii, respectiv omisiunea constatării incidenţei a cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Or, omisiunea reţinerii şi valorificării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nu se circumscrie nici măcar formal sferei cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, şi care vizează situaţiile în care în mod eronat s-a reţinut sau s-a omis a se reţine incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), care impun o soluţie de încetare a procesului penal.

În mod evident, aceste critici nu se circumscriu nici sferei cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care permite examinarea legalităţii sancţiunilor exclusiv prin raportare la regimul sancţionator aferent procedurii de judecată parcurse în cauză, încadrarea juridică dată faptei şi legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv prin hotărârea recurată.

Cenzurarea procedurii de judecată parcurse în funcţie de poziţia procesuală a inculpatului excedează controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual, neputând fi evaluată nici prin prisma cazurilor de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 C. proc. pen. (invocate în speţă) şi nici a vreunui alt caz dintre cele limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aceasta întrucât stabilirea procedurii de judecată, prin raportare la poziţia procesuală a inculpatului de recunoaştere a învinuirii, presupune o activitate de evaluare indisolubil legată de fapta comisă şi de autorul ei, prin care, în urma analizării atitudinii procesuale a acestuia şi a comparării elementelor factuale ale acuzaţiilor cu aspectele recunoscute de către inculpat, instanţa ordinară stabileşte, în cazul concret dedus judecăţii, dacă conduita acestuia se circumscrie unei recunoaşteri totale şi necondiţionate a faptelor ce fac obiectul acuzaţiilor şi măsura în care cauza poate fi judecată numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Ca urmare, stabilirea procedurii de judecată, în funcţie de conduita procesuală a inculpatului, constituie atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (în fond sau în apel, ambele competente să evalueze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), motiv pentru care această chestiune nu poate fi cenzurată într-o cale extraordinară de atac eminamente de drept, cum este recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, nici criticile cu caracter subsidiar şi interdependent invocate de recurent nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs în casaţie. Pretinsa nelegalitate a pedepsei aplicate inculpatului A. ori pretinsa omisiune de valorificare a cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. se fundamentează, în realitate, pe omisiunea valorificării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a consecinţelor acestor dispoziţii în planul stabilirii pedepsei aplicabile, chestiune care nu poate face obiectul evaluării instanţei de recurs în casaţie.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 637/A din data de 19 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., le va respinge, ca inadmisibile.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 637/A din data de 19 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2025.