Territorial jurisdiction for negligent homicide and workplace safety violations: location of immediate consequence versus subsequent death

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea din data de 02.04.2025, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi declinată în favoarea Judecătoriei Pucioasa competenţa de efectuare a procedurii de cameră preliminară şi a judecării cauzei înregistrate urmare a sesizării cu rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 815/152/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, motivat în esenţă, de faptul că, locul săvârşirii infracţiunii, respectiv locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen.., pentru infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. care a determinat producerii evenimentului din data de 06.09.2024 pentru care s-a reţinut şi presupusa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., nu poate fi decât zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanţă de aproximativ 14 km de comuna com. Moroieni, jud. Dâmboviţa.

Având în vedere faptul că locul presupuselor infracţiuni este zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanţă de aproximativ 14 km de comuna com. Moroieni, jud. Dâmboviţa, s-a constatat că acesta nu se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Rupea, ci în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Pucioasa, conform Hotărârii C.S.M. nr. 102/2021.

Conform art. 342 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 346 alin. (6) C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară este reprezentat şi de verificarea competenţei instanţei sesizate, iar dacă apreciază că instanţa de judecată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi art. 51 C. proc. pen.

Conform art. 41 C. proc. pen., competenţa după teritoriu pentru infracţiunile săvârşite în România este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii (locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia);

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Conform art. 41, alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41, alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Competenţa teritorială, stabilind care dintre instanţele judecătoreşti de grad egal de pe teritoriul ţării este împuternicită să judece o cauză penală, împarte cauzele penale între instanţele judecătoreşti pe linie orizontală, în funcţie de circumscripţia teritorială în care-şi exercită atribuţiile. Determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial se stabileşte după ce a fost determinată competenţa din punct de vedere al materiei şi calităţii persoanei.

Faţă de dispoziţiile legale incidente, dispoziţii care reglementează competenţa teritorială a organelor judiciare, judecătorul de cameră preliminară observă că legiuitorul român a stabilit mai multe criterii pe baza cărora se stabileşte competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României (competenţă plurală), stabilind, totodată, şi o ordine de prioritate, astfel încât competenţa teritorială să nu poată reveni unei instanţe aflate într-o poziţie secundară, decât dacă nu se cunoaşte locul aflat în poziţie principală (competenţă principală).

Ordinea de prioritate se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan (ceea ce nu este cazul în cauza de faţă) ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, când va judeca instanţa competentă conform art. 41 alin. (1) lit. a) şi, numai dacă nu se cunoaşte locul săvârşirii infracţiunii, va judeca instanţa competentă conform art. 41 alin. (1) lit. b)-d) din C. proc. pen.

În cauză, astfel cum sunt descrise acuzaţiile de procuror formulate împotriva celor doi inculpaţi, acţiunea tipică asociată laturii obiective a infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost comisă în com. Moroieni, judeţul Dâmboviţa (pe raza de competenţă a Judecătoriei Pucioasa), iar urmarea imediată (decesul victimei) s-a produs la Spitalul orăşenesc Rupea, jud. Braşov (pe raza de competenţă a Judecătoriei Rupea).

În ceea ce priveşte infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., astfel cum sunt descrise acuzaţiile de procuror formulate împotriva celor doi inculpaţi, inacţiunea socialmente periculoasă ce se circumscrie laturii obiective a infracţiunii, s-a comis în com. Moroieni, judeţul Dâmboviţa (pe raza de competenţă a Judecătoriei Pucioasa).

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2025 pronunţată de Judecătoria Pucioasa, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 47 combinat cu art. 51 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Pucioasa, invocată din oficiu.

A dispus declinarea cauzei către Judecătoria Rupea, judeţul Braşov.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Pucioasa şi Judecătoria Rupea.

A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa superioară şi comună, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Pucioasa a reţinut în primul rând, că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea şi-a analizat propria competenţă doar în raport cu infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., deşi a fost învestit de procuror cu două acuzaţii penale, respectiv neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ignorând complet examinarea competenţei sale din perspectiva comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, de altfel infracţiune mult mai gravă, ce intră în componenţa concursului real de infracţiuni.

În acest sens, în raport de infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., având în vedere că urmarea imediată a infracţiunii (decesul persoanei vătămate) s-a produs în oraşul Rupea, judeţul Braşov, iar conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, a apreciat că în mod legal Ministerul Public a sesizat Judecătoria Rupea, fiind una din instanţele în raza căreia a fost săvârşită infracţiunea şi astfel ar fi trebuit constatată competenţa primei instanţe sesizate în acord cu dispoziţiile art. 41, alin. (3) C. proc. pen., conform cărora, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

De asemenea, a arătat că în raport de această infracţiune, prin prorogare de competenţă teritorială, revine tot aceleiaşi instanţe aptitudinea procesuală de a judeca şi infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen.

În al doilea rând, se impunea reţinerea competenţei Judecătoriei Rupea, atât din perspectiva primei instanţei sesizate, cât şi din perspectiva regulii generale de determinare a competenţei teritoriale a unităţii de parchet.

Astfel, conform art. 100, alin. (2) din Legea nr. 304/2022, parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea, iar conform art. 63, alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 41 C. proc. pen., se efectuează de organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente să judece cauza, dacă legea nu prevede altfel.

Şi din această perspectivă, a considerat că este eronată teza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea că urmărirea penală s-ar fi derulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, cu nerespectarea ordinii de prioritate prevăzute la art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Ministerul Public respectând criteriile de competenţă stabilite de art. 41, alin. (1) coroborat cu art. 41, alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, unităţile de parchet sesizează, de regulă, instanţele pe lângă care funcţionează, având competenţă teritorială identică (aspect ce rezultă şi din analiza art. 41 rap. la art. 63 C. proc. pen.) şi doar în mod excepţional, când legea prevede în mod expres, alte instanţe.

Nu în ultimul rând, deşi judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pucioasa nu are competenţa de a cenzura încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea din data de 02.04.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, nu poate remarca faptul că aceasta a fost adoptată, în condiţiile vicierii procedurii de citare şi de reprezentare a persoanei juridice A. S.R.L..

Astfel, deoarece în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată atât a persoanei fizice A., administrator al societăţii A. S.R.L. cât şi al persoanei juridice A., în temeiul art. 491 C. proc. pen., se impunea ca judecătorul de cameră preliminară să solicite reprezentantului legal desemnarea unui mandatar pentru a reprezenta persoana juridică, iar în caz contrar, să procedeze la desemnarea unui mandatar din rândul practicienilor în insolvenţă, după cum s-a acţionat de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pucioasa.

De altfel, pentru termenul din 02.04.2025, persoana juridică A. S.R.L. a fost citată prin intermediul reprezentantului său legal, adică chiar inculpatul persoană fizică A., care a semnat personal dovada de primire a citaţiei, generând existenţa unui conflict de interese între cei doi inculpaţi.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Pucioasa pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este verificarea legalităţii sesizării instanţei cu privire la inculpaţii A. S.R.L. şi A., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 06.09.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen. şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, s-a reţinut că faptele inculpatei A. S.R.L. care, prin inculpatul A., în calitate de administrator, în mod repetat, au permis victimei B. să desfăşoare activităţi de exploatare forestieră în beneficiul societăţii fără a avea calificarea necesară, fără a avea o formă legală de angajare şi fără a-i asigura instruirea şi echipamentul de protecţie corespunzător pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţii de fasonator mecanic, factori care au concurat la producerea accidentului de muncă din data de 06.09.2022 - după prânz, produs cu ocazia exploatării Parchetului ce se afla proprietatea Arhiepiscopiei Târgoviştei şi în administrarea Ocolului Silvic Ialomicioara în zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanţă de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, jud. Dâmboviţa, constând în aceea că, în timp ce dobora un fag al cărui vârf era rupt şi se spijinea de un alt arbore, victima B. a fost surprinsă şi lovită de vârful arborelui aflat în cădere, în zona coapsei stângi, a doua zi, ora 08:00 survenind decesul victimei la Spitalul orăşenesc Rupea, jud. Braşov, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen. şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen. "prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."

Or, evaluând datele concrete ale speţei prin prisma dispoziţiilor legale care guvernează competenţa teritorială a instanţelor, anterior menţionate, Înalta Curte constată că Judecătoria Pucioasa se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiind instanţa în raza căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională şi urmarea acesteia.

Reţine Înalta Curte că, în actuala procedură, este chemată să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a cauzei penale, aflate în prezent în procedura camerei preliminare, în care pentru infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen. care a determinat producerea evenimentului din data de 06.09.2024 pentru care s-a reţinut şi presupusa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., nu poate fi decât zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanţă de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, jud. Dâmboviţa.

Astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei, activitatea infracţională imputată inculpaţilor constă în desfăşurarea unei activităţi de exploatare forestieră în beneficiul societăţii comerciale, cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în materia securităţii şi sănătăţii în muncă, de către partea vătămată fără ca aceasta să deţină calificarea profesională necesară, fără a exista o formă legală de angajare şi fără a-i fi asigurate instruirea specifică şi echipamentul de protecţie adecvat pentru exercitarea în condiţii de siguranţă a activităţii de fasonator mecanic.

Această activitate s-a desfăşurat cu ocazia exploatării parchetului forestier aflat în proprietatea Arhiepiscopiei Târgoviştei şi în administrarea Ocolului Silvic Ialomicioara, în zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" - Cota 1000, situată la o distanţă de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, judeţul Dâmboviţa, locaţie care se circumscrie, fără echivoc, razei de competenţă teritorială a Judecătoriei Pucioasa.

Totodată, urmarea imediată a acestei activităţi desfăşurate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevenţie obligatorii constă în producerea accidentului de muncă din data de 06.09.2022, după prânz, în împrejurarea că, în timp ce partea vătămată B. efectua operaţiuni de doborâre a unui arbore de fag al cărui vârf era rupt şi sprijinit de un alt arbore, aceasta a fost surprinsă şi lovită de vârful arborelui aflat în cădere, suferind leziuni grave în zona coapsei stângi.

Din perspectiva determinării competenţei teritoriale, este esenţial de subliniat că atât activitatea infracţională propriu-zisă, cât şi urmarea imediată a acesteia - respectiv accidentul de muncă - s-au produs exclusiv în zona forestieră menţionată, aflată în circumscripţia Judecătoriei Pucioasa.

Prin urmare, împrejurarea că decesul victimei a survenit ulterior, la data de 07.09.2022, în raza localităţii Rupea, nu prezintă relevanţă juridică sub aspectul stabilirii instanţei competente teritorial, întrucât locul decesului victimei, ca efect ulterior al leziunilor suferite, nu poate prevala asupra locului în care s-au realizat atât conduita incriminată, cât şi urmarea imediată a acesteia.

O interpretare contrară ar conduce la o extindere nejustificată şi artificială a criteriilor de determinare a competenţei teritoriale, ignorând legătura directă şi nemijlocită dintre fapta imputată şi locul săvârşirii acesteia, astfel cum este reglementată de dispoziţiile C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Pucioasa îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, aceasta fiind singura instanţă judecătorească competentă teritorial legal sesizată.

Judecătoria Rupea deşi este instanţa iniţial sesizată în cauză prin rechizitoriul nr. x/2020 din 28.05.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea nu este competentă teritorial să judece prezentul dosar întrucât aceasta nu îndeplineşte nici criteriul locului săvârşirii infracţiunii, prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi nici vreun alt criteriu subsecvent prevăzut de acelaşi text de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2025.