Inadmissibility of Cassation Appeal Against Notary Forgery Conviction Due to Prior Rejection and Constitutional Prospective Effect

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 78/PI din 30 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., notar public, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 33/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 34/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 35/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 78/PI din 30 august 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A..

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite cele trei pedepse de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 10 luni reprezentând termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 33 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Act de rezoluţiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.";

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 34 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Convenţie" încheiat între numiţii B. şi C.;

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 35 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Promisiune de vânzare-cumpărare" încheiat între numiţii B. şi C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 05.05.2025

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.07.2025, sub numărul x/2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 14.05.2025 şi cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 19.05.2025.

Au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitându-se respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulate împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30.07.2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, recurentul inculpat A. a solicitat să se constate că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, fiind respectate prevederile art. 433 şi următoarele din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte termenul de formulare a recursului în casaţie, s-a susţinut că, aparent, s-ar pune problema unei exercitări tardive, raportat la împrejurarea că au trecut mai mult de 30 de zile de la data comunicării hotărârii instanţei de apel, însă, ţinând cont de situaţia particulară ivită ca urmare a Deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, respectiv de faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor şi intereselor procesuale ale justiţiabililor a fost conferit abia la data de 11.04.2025, se impune ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această din urmă dată pentru hotărârile pronunţate anterior Deciziei nr. 50/2025.

Cu alte cuvinte, s-a apreciat că atât timp cât exercitarea acestui drept procesual a devenit concretă, efectivă şi posibilă începând cu data de 11.04.2025, în virtutea respectării principiului legalităţii şi a dreptului la un proces echitabil, recursul în casaţie formulat în baza prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., trebuie socotit ca fiind introdus în termen.

În opinia apărării, interpretarea strictă a dispoziţiilor art. 435 C. proc. pen. care nu ar permite formularea recursului în casaţie în termen de 30 de zile de la momentul apariţiei temeiului, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50/2025, ar reprezenta un formalism excesiv, care ar genera o situaţie de inechitate.

*

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluţionat prin decizia penală nr. 193/RC din data de 05 mai 2021.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pt. 7 C. proc. pen., fără să făcă referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pt. 8 C. proc. pen. şi fără să invoce excepţia de neconstituţionalitate a acestor din urmă dispoziţii legale.

Deopotrivă, deşi în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor şi intereselor acestuia a fost conferit abia la data de 11.04.2025, data publicării deciziei nr. 50/2025, solicitându-se ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această dată, se impune precizarea că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, în acest sens fiind dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României -"De la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Astfel, decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 produce efecte în ceea ce priveşte cauzele în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare de atac, în ceea ce priveşte cauzele viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., până la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei.

În aceste condiţii, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situaţia în care termenul de recurs în casaţie nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional şi doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.

A admite formularea unui nou recurs în casaţie în situaţia modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019 nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.