Tax evasion annulment appeal inadmissible; 10-year limitation challenge barred as factual, appellate conviction and RON 1,132,756 damages upheld.

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 237 din data de 05.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (1544 acte materiale), art. 5 C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul A. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 C. proc. pen.. rap. la art. 1257 şi art. 1349 alin. (1) C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - com. sector 5, Bucureşti, str. x, prin mandatar DGRFP Craiova, Craiova, Mitropolit B., nr. 2, Judeţ Dolj.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Roman, prin ANAF, a sumei de 1.139.356 RON (diferenţa dintre prejudiciul stabilit la suma de 1.146.006 RON şi suma de 6650 RON achitată de inculpat pe parcursul judecăţii), reprezentând impozit pe veniturile din alte surse şi impozit pe profit, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF a dobânzilor şi penalităţilor aferente sumei de 6650 RON de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii fiecărei sumei în parte, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. raportat la art. 249 C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor din conturile bancare ale inculpatului A., poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate cu orice titlu inculpatului, sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.139.356 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală.

S-a dispus ca măsurile asigurătorii să fie aduse la îndeplinire de către organele de executare silită din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit art. 251 C. proc. pen.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin ordonanţa nr. 306/P/2014 din 30.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj .

S-a constatat că în cursul urmăririi penale, prin procesul-verbal din data de 01.11.2019, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., măsură asiguratorie care a fost menţinută, conform art. 2502 C. proc. pen.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea celor 1544 facturi fictive înregistrate în contabilitatea S.C. C. S.R.L. în perioada februarie 2013 - martie 2014, enumerate în Rechizitoriul nr. x din 20.02.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a chitanţelor fiscale falsificate înregistrate în evidenţele S.C. C. S.R.L., aflate în original la dosarul cauzei, vol. 15-24 d.u.p.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 5000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală şi 3000 RON cheltuieli judiciare în faza de cameră preliminară şi faza de judecată.

Prin decizia nr. 713 din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul A. şi partea civilă Statul român prin Agenţia naţională de administrare fiscală - D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinţei penale nr. 237 din data de 05.05.2023 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, având ca obiect acţiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată, prin evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (1.544 de acte materiale).

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (1544 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că inculpatul, în cursul judecăţii în apel, a achitat din prejudiciu suma de 6600 RON

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Roman, prin ANAF, a sumei de 1.132.756 RON (diferenţa dintre prejudiciul stabilit la suma de 1.146.006 RON şi suma de 13250 RON achitată de inculpat pe parcursul judecăţii), reprezentând impozit pe veniturile din alte surse şi impozit pe profit, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF a dobânzilor şi penalităţilor aferente sumei de 13250 RON de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii fiecărei sume în parte, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi la art. 249 C. proc. pen.., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor din conturile bancare ale inculpatului A., poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate cu orice titlu inculpatului, sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., pe care le-a restrâns până la concurenţa sumei de 1.132.756 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 şi 176 din Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi la art. 249 C. proc. pen.., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin ordonanţa nr. 306/P/2014 din 30.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj .

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi la art. 249 C. proc. pen.., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale prin procesul-verbal din data de 01.11.2019 asupra autoturismului proprietatea inculpatului A.

În baza art. 249 C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpatului A. până la concurenţa sumelor reprezentând accesoriile fiscale calculate conform prevederilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală, aferente prejudiciului achitat de inculpat în cursul judecăţii la instanţa de fond şi în apel, în sumă de 13250 RON

Măsurile asigurătorii au fost aduse la îndeplinire de către organele de executare silită din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit art. 251 C. proc. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând motivele de casare prev. de art. 438. alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen., iar prin încheierea din 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, doar în ceea ce priveşte motivele care s-au circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024), s-a constatat că nu s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal (nereţinându-se incidenţa vreunuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen.), ci o soluţie de condamnare, reţinându-se astfel că motivele invocate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17.09.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., iar prin încheierea din data de 16.10.2024, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020.1 a fost admis recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 17.09.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 şi s-a dispus sesizarea Curţii Constiuţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

La data de 30 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii din data de 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuentul A..

Prin sentinţa penală nr. 249 din 29 mai 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 19.09.2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020.

S-a anulat în parte încheierea atacată şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate şi s-a trimis la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie.

După repartizarea aleatorie, cauza a fost înregistrată pe rolul Completului C1 filtru la data de 14 iulie 2025, sub numărul x/2025.

*

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 713 din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în raport de prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că inculpatul A. a declarat recurs în casaţie în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. (decizia penală nr. 713/30.05.2024 a fost comunicată inculpatului la adresa de domiciliu la data de 04.06.2024 şi la data de 02.07.2024 la penitenciarul Craiova, acesta declarând recurs în casaţie la data de 25.06.2024 - în termenul de 30 de zile de la data comunicării hotărârii atacate).

De asemenea, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen., având în vedere că decizia nr. 713 din 30 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020 face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind o decizie pronunţată de curtea de apel, ca instanţă de apel.

Totodată, se constată că recursul în casaţie a fost promovat de către inculpatul A., persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., precum şi locul de detenţie, hotărârea care se atacă (decizia nr. 713 din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat-o, avocat D., care a ataşat împuternicirea avocaţială nr. 520/D/25.06.2024 .

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., cu argumentarea că, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul A. a fost condamnat, termenul de 10 ani de prescripţie a răspunderii penale era împlinit la data pronunţării deciziei din apel, întrucât acesta a început să curgă de la data emiterii ultimei facturi fiscale, respectiv de la data radierii societăţii S.C. C. S.R.L. (19.02.2014).

Astfel, s-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că epuizarea activităţii infracţionale a avut loc în momentul evidenţierii achiziţiilor fictive în Declaraţia informativă D394, respectiv în declaraţia fiscală D300.

Totodată, s-a susţinut că pentru calculul termenului prescripţiei răspunderii penale nu interesează data înregistrării ultimei facturi în jurnalul de achiziţii, dat fiind că, potrivit datelor furnizate de Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, societatea C. S.R.L. a fost dizolvată, conform art. 235 din Legea nr. 31/1990, iar Decizia asociatului unic privind dizolvarea nr. 7648/17.02.2014 a fost înscrisă în registru potrivit Furnizării de informaţii nr. 24613/29.04.2021 în data de 19.02.2014.

Mai mult decât atât, chiar şi în ipoteza în care ultima factură fiscală reţinută ca fiind falsă prin actul de sesizare al instanţei ar data din ultima zi a lunii februarie, s-a apreciat că nu se poate reţine ca moment al epuizării activităţii infracţionale data de 08.04.2014 - data înregistrării declaraţiei informative D394 şi respectiv a declaraţiei fiscale D300, prin care au fost evidenţiate achiziţiile de bunuri aferente trimestrului 12014, cum a reţinut instanţa de apel, având în vedere că bilanţul de lichidare a fost întocmit şi depus la organul fiscal sub nr. x/20.03.2014.

Aşadar, în opinia recurentului inculpat, chiar şi în această ipoteză, termenul prescripţiei generale a răspunderii penale s-a împlinit la data de 19.05.2024, deoarece ultimul act de executare nu poate fi ulterior datei de 20.03.2014.

Referitor la această condiţie de admisibilitate, Înalta Curte subliniază că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este situaţia în speţă.

În acest context, Înalta Curte reţine că, în concret, criticile recurentului inculpat privesc stabilirea de către instanţa de apel a momentului epuizării infracţiunii de evaziune fiscală reţinute în sarcina acestuia, precum şi, în raport de acest aspect, legea penală mai favorabilă reţinută de instanţa de apel, ca fiind legea în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024.

Or, determinarea momentului la care infracţiunea s-a epuizat presupune o evaluare a probatoriului administrat şi o apreciere asupra situaţiei de fapt, aspecte ce intră exclusiv în competenţa instanţelor de fond şi de apel. Instanţa de casaţie nu are atribuţii în ceea ce priveşte verificarea temeiniciei hotărârii şi nu poate proceda la o reanalizare a materialului probator.

În calea de atac a recursului în casaţie nu se poate stabili o altă situaţie de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel, aşa cum nu poate fi repusă în discuţie nici legea penală mai favorabilă.

Aşadar, instanţa de apel a statuat cu titlu definitiv că data epuizării activităţii infracţionale a fost 8 aprilie 2014 - data înregistrării Declaraţiei informative D394 şi respectiv declaraţiei fiscale D 300, prin care au fost evidenţiate achiziţiile de bunuri aferente trimestrului I 2014, iar contestarea acestor aspecte reprezintă, în realitate, contestarea situaţiei de fapt stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, cât şi a legii penale mai favorabile reţinută cu titlu definitiv în speţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de inculpatul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 713 din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.