Criminal venue transfer rejected for lack of objective evidence of judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2025

Asupra cererii de strămutare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 11.06.2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2025 a fost înregistrată cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la o altă instanţă.

În cauză, potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Cluj.

Prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj, în esenţă, cu privire la cererea formulată de către petenta A., prin care solicită strămutarea dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Cluj, s-a menţionat că prin decizia penală nr. 923/2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj, s-a dispus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelurilor declarate de către inculpaţii A. şi B., şi de către partea civilă C., împotriva sentinţei penale nr. 150 din 7 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, ce a fost desfiinţată în parte, în latura penală şi civilă, în privinţa dispoziţiei de condamnare a inculpaţilor A. şi B. pentru comiterea infracţiunii de ameninţare (comisă la data de 24.05.2018), precum şi în privinţa soluţiei de respingere a acţiunii civile exercitate de partea civilă C. îndreptate împotriva inculpaţilor A., D. şi B., şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (comisă la data de 24.05.2018), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Au fost menţinute celelalte pedepse aplicate inculpatei prin sentinţa penală apelată.

În temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. prin sentinţa penală apelată de 6 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 9 luni închisoare, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 9 luni închisoare, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare în regim privativ de libertate.

S-a mai arătat în informare că împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., întemeiată pe prevederile art. 426 alin. (1) lit. e), f), g) şi h) C. proc. pen. şi art. 281 din acelaşi cod şi art. 6 şi 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/2025 la data de 12.05.2025 şi a fost repartizată aleatoriu completului de judecată 10A, având prim termen de judecată stabilit pentru data de 09.10.2025, ce a fost preschimbat pentru data de 11.09.2025.

S-a reţinut în informare faptul că în ceea ce priveşte dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Curtea de Apel Cluj contestatoarea a formulat cerere de strămutare întemeiată pe prevederile art. 127 C. proc. civ. (strămutarea pentru asigurarea imparţialităţii), art. 6 şi art. 13 CEDO, art. 21, art. 23, art. 16, art. 44 din Constituţia României, art. 283 C. proc. pen. (represiunea nedreaptă).

S-a menţionat în informare faptul că petenta a formulat cererea de strămutare întrucât:

"Este o victimă a abuzurilor judiciare în formă continuată, respectiv:

- Fabricarea de dosare penale pe fapte inexistente timp de 25 de ani la solicitarea şi altor societăţii comerciale, mama + tata primar, secretar, etc.;

- Anihilarea dreptului la apărare în circa 100 de acţiuni penale în care erau părţi vătămate, CLASATE şi transformaţi peste noapte în infractorii, pentru a tăinui infractorii;

- Omisiunea tuturor instanţelor (10 complete) de a constata că E. estre proprietar tabular asupra CF x Desesti, astfel că societăţile comerciale au formulat denunţuri false cu care duc în eroare instanţele de judecată;

- CONSTITUIREA unor dosare penale la solicitarea unor terţe persoane juridice; cercetări şi condamnări succesive pe baza unor probe false sau ticluite; refuzul aplicării prescripţiei şi ignorarea probelor reale.

Există un pericol real pentru viaţa şi libertatea contestatoarei astfel:

- Existenţa unui risc iminent de abuzuri grave asupra integrităţii fizice şi psihice;

- Posibilitatea unei internări forţate sau a altor acte de persecuţie continuate timp de 25 de ani;

- Refuzul sistematic al autorităţilor de a proteja demnitatea/viaţa/libertatea şi aceleaşi proprietăţile tabulare pentru care continuu se definesc auto infractorii cu scop de a şi le însuşii prin intimidare - tortură - zornăitul cătuşelor, cazurile în care: traficul de proprietăţi tabulare/viaţă/libertate se face de traficanţii de droguri din sistemul MAI şi MP.

Neîncredere justificată în imparţialitatea instanţei:

- 4 contestaţii în anulare şi 2 revizuiri respinse fără cercetarea fondului;

- sfidarea normelor CEDO şi Constituţionale;

- aplicarea de interpretări în favoarea menţinerii abuzurilor;

- refuzul instanţelor de fond de a accepta dovada faptului ca nu există faptele

Demascarea unor reţele de trafic de terenuri, droguri şi arme:

- Investiţii de peste 100.000 euro pentru expunerea unor activităţi ilegale;

- Supunerea subsemnatei unor presiuni extreme, ameninţări şi tentative de anihilare;

- Pericol continuu asupra vieţii sub zeci de atentate eşuate a E.."

Pentru aceste motive, contestatoarea A. a solicitat:

"admiterea cererii de strămutare şi intervenţia promptă a Înaltei Curţi pentru a preveni agravarea unui abuz judiciar continuat şi formele de tortură - presiuni a E., sunt interzise în democraţie, şi în consecinţă:

- Strămutarea dosarelor penale şi civile de pe raza Curţii de Apel Cluj la o altă Curte de Apel din vecinătate (fără conflict de interese);

- Judecarea cu prioritate absolută şi soluţionarea strămutării în regim de urgenţă;

- Asigurarea dreptului efectiv la viaţă, libertate, proprietate şi demnitate;

- Protecţia petentei şi a familiei prin evitarea contactului cu persoanele implicate, deoarece este în grav pericol odată ce de către PICCJ s-au pus la dispoziţia traficanţilor de droguri sesizările destructurate/demascare trafic droguri al funcţionarilor MAI şi MP!!!! - aflându-se astfel în situaţia de a NU se mai putea apăra de JUSTIŢIE, acest lucru fiind mult mai greu decât a te proteja de consumatori sau distribuitori!!!"

În ceea ce priveşte motivele prezentate în cererea de strămutare, în informarea Curţii de Apel Cluj s-a concluzionat în sensul că nu poate fi admisă cererea de strămutare, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice.

Totodată, s-a informat faptul că, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2024 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stabilesc că judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. De asemenea, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor statuează că "judecătorii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, liber de influenţe, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că judecătorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.

Pentru stabilirea independenţei autorităţii jurisdicţionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în calcul mai multe aspecte: lipsa oricărei ingerinţe sau aparenţe de ingerinţă din partea altor puteri ale statului sau a părţilor, precum şi existenţa unor garanţii reale împotriva riscului unei presiuni exterioare.

A precizat Curtea de Apel Cluj că, din verificările efectuate nu rezultă vreo încălcare a normelor mai sus evocate în activitatea desfăşurată de către judecătorii la care a fost repartizat dosarul a cărei strămutare se solicită, aceştia desfăşurându-şi activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerinţelor principiului imparţialităţii, neexistând nici un argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei.

v

Cu prilejul dezbaterilor asupra cererii de strămutare de faţă, la termenul de judecată din data de 04.12.2025, Înalta Curte a luat concluziile apărării petentei A. şi ale reprezentantului Parchetului, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Din analiza textului de lege care reglementează instituţia strămutării, rezultă că strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate cu referire la judecarea cauzei, în privinţa judecătorilor instanţei sesizate.

Cele două cazuri de strămutare prevăzute de lege se raportează, pe de o parte, la existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor, fiind necesar ca toţi judecătorii unei instanţe să se afle în mod evident într-o stare de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parţialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori ţinând seama de calitatea părţilor, iar pe de altă parte, la existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului, Pentru ca instanţa să fie considerată imparţială din punct de vedere obiectiv, aceasta trebuie să ofere suficiente garanţii care să excludă orice dubiu legitim cu privire la acest aspect (hotărârea Fey contra Austriei). Opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Totodată, trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României care a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, cu scopul asigurării condiţiilor unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient (Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reţinut că doctrina a arătat că strămutarea este acea "deplasare a competenţei" care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenţa obişnuită la o altă instanţă, de acelaşi fel şi de acelaşi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenta materială, funcţională şi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenţei teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).

Curtea Constituţională a apreciat că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură să convingă un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorilor este afectată.

Astfel, simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este afectată (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, precizată, paragraful 22).

Examinând în aceste coordonate de principiu, anterior redate, cererea de strămutare formulată în cauză de petenta A. vizând dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Cluj şi, analizând împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, constată că acestea nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii întregii instanţe.

În speţă, dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 923/2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a soluţionat apelul împotriva sentinţei penale nr. 150 din 7 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Înalta Curte reţine că, din cuprinsul cererii de strămutare aflate la dosar, rezultă în esenţă că petenta A. a solicitat strămutarea dosarului penal nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, "pentru a preveni agravarea unui abuz judiciar continuat şi formele de tortură - presiuni a E.", din lecturarea tuturor argumentelor petentei aduse în susţinerea cererii de strămutare, anterior redate şi evidenţiate inclusiv în informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj, reieşind faptul că în realitate petenta critică modul de soluţionare a cauzelor penale şi civile în ceea ce o priveşte, fiind nemulţumită de soluţiile instanţei de judecată.

Astfel, examinând datele concrete ale cauzei şi împrejurările invocate drept temeiuri ale cererii de strămutare formulate de petenta A., văzând şi informaţiile comunicate în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de petentă în conţinutul cererii de strămutare nu se circumscriu dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen. şi nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei.

În concret, argumentele formulate în susţinerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulţumirea petentei generată de modul de desfăşurare a proceselor vizând-o pe aceasta, fiind criticate soluţiile de condamnare (petenta A. făcând referire în cererea de strămutare la: condamnări fără fapte, pe articole neprevăzute de legea penală; condamnarea s-a dispus fără nicio probă în apărare; în căi extraordinare de atac nu se admit probe; respingerea nejustificată a tuturor căilor de atac pe raza CA Cluj; fabricarea de dosare penale pe fapte inexistente; este inadmisibil ca o familie proprietară intabular a unui imobil să fie condamnată penal, etc), aspecte care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Nemulţumirea petentei A. referitoare la dispoziţiile şi soluţiile unei instanţe nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, în speţă, a Curţii de Apel Cluj, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, or, în speţă, faţă de cele reţinute şi având în vedere şi informarea transmisă la dosar de către Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că motivele expuse de petentă nu au natura împrejurărilor reglementate de dispoziţiile art. 71 din C. proc. pen., pentru a genera suspiciunea colectivă specifică unei cereri de strămutare.

Deopotrivă, în speţă, aşa cum s-a arătat şi prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj nu rezultă existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice, astfel că, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentei, simpla susţinere că instanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petentă nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea judecătorilor instanţei ori să evidenţieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului de contestaţie în anulare, nr. 434/33/2025, la Curtea de Apel Cluj, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi totodată, având în vedere informaţiile furnizate în cauză de curtea de apel, Înalta Curte apreciază că nu se evidenţiază în cauză motive temeinice care să justifice strămutarea pricinii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2025.